245 matches
-
voievodului Ștefan Însoțit de o mie de luptători. Grupul se ivi curând, iar Uzun Hassan ieși În Întâmpinarea lui, Îmbrăcat Într-o tunică lungă de atlaz albastru, brodată cu fir de aur. Îl zări pe Ștefan În mijlocul luptătorilor săi, cu hlamida domnească purpurie, cu marginile din blană albă de hermină. Era mai tânăr decât se aștepta, poate cu zece ani mai tânăr decât emirul. Oștenii Ak Koyunlu, cu trăsături mongole, purtând turbane albe pe cap și iatagane cu teci aurite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ștefan În cei șase ani de domnie. Voievodul era acum mai stăpânit și mai Îngândurat. Cum Îi era obiceiul, sărea din scaun imediat ce afla o veste ce trebuia Întâi rumegată și cântărită, și abia apoi discutată cu Sfatul Țării. Purta hlamida domnească, purpurie, cizmulițe de piele albă, tunică albastră de mătase, Încinsă cu o centură lată, incrustată cu mici pietre prețioase. Avea asupra sa semnele puterii pământești, coroana de aur cu rubine și safire și sceptrul lăsat pe perna de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
coridor, mai larg, și ajunseră la sala tronului, de unde se auzeau voci. Slujitorii deschiseră ușa și curierul se pomeni Într-o sală vastă, cu coloane și bolți laterale, la capătul căreia se aflau treptele care urcau la tron. Ștefan, În hlamidă domnească, fără coroană pe cap, cu pletele curgându-i pe umeri, asculta cu atenție cuvintele pârcălabului Vlaicu. - Nu-i putem opri la Soroca, Măria Ta. Cetatea e ridicată, dar nu avem acolo nici o mie de oșteni. Linia Nistrului nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
retragă, până când și ultimul pas de pământ moldovenesc le va fi fugit de sub picioare. Și apoi să moară sau să plece În pribegie. Voievodul se ridică Încet, iar privirile sale măsurară, parcă cu curiozitate, statura solilor. Nu era Îmbrăcat cu hlamida purpurie tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până deasupra genunchilor, Îi era strânsă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a nu arunca pe ʺpiațăʺ cuvinte nepotrivite și gânduri banalizate de modă. (Corneliu Ștefana che). Călător prin spații sacre, la propriu și la f igurat, s-a lăsat și el copleșit și luminat de duhul Cotnariului, închinându-i o admirabilă hlamidă voivodală, remarcându-se printr-o subtilă interferență între spiritul acelui pământ îmbinat cu umbre domnești și „grase” arome pământești. Pe tăvi de-amurg Din stări de veghe tresar spade Acum e vremea cea de har Ninsorile clatină noaptea Hoinărind prin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România. Nu rămâne în urma confraților săi în ale poeziei și-și moaie și el pana în Grasa de Cotnari. La Cotnari cetea Cotea la tropari prin hârtoape cu husari, pe sub nucii centenari La Cotnari, în hlamidă, în ițari cu butoaiele mai mari azi la trântă, cu tâlhari ne rosto- golim gregari. La Cotnari prin șpalieri răsari muză tu pentru serdari iubitori de arome tari... La Cotnari suntem hoinari - pecenegi, sarmați, avari - ba în zeghe, ba-n
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu este altul decât M. Sturdza, domnul stăpânitor al Țării Moldovei: „Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi" de N. Filimon în care gloatele țărănești fac demonstrație „justițiarului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fost trei magi. Numele lor? Tradiția ne arată că se numesc Melchior, Gasapard și Balthazar. Legende născocite în jurul crailor. Unde sunt păstrate trupurile lor? Vechi monumente ni-i arată pe cei trei crai îmbrăcați în tunici scurte, iar deasupra cu hlamidă și pe cap purtând căciulă frigiană. Un sarcofag din secolul al IV- lea păstrat la Ancora - Italia și o frescă descoperită la 1847 în catacombele din Sf. Agnes ni-i arată pe magi înaintea lui Irod. Altă legendă spune că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
judecători și călăi. Nu I‑a fost batjoco‑ rit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o cunună de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri ; fața, cu scuipări ; obrajii, cu palme ; tot trupul cu flagelări, cu Îmbrăcare cu hlamidă roșie și Închinăciuni fățarnice și batjocoritoare ; mâna, cu trestia pe care I‑au dat‑o să o țină În loc de sceptru”73 ; În sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Marii români, pentru a nu fi sufocați de blestemul enclavei, trebuie să plece. 2. CUTIA NEAGRĂ A LUI AMOS OZ - Scrisorile, forme rafinate ale memoriei. Personajele își aruncă unele spre altele când sub formă de bumerang, când sub formă de hlamide voalate, scrisori. Scrisorile sunt aici un fel de memorie dar nu una statică, ci una asupra căreia se poate interveni prin corectorul subiectivității. Scrisorile devin forme de legătură între oameni care nu se mai puteau suferi unii pe alții. Prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fost trei magi. Numele lor? Tradiția ne arată că se numesc Melchior, Gasapard și Balthazar. Legende născocite în jurul crailor. Unde sunt păstrate trupurile lor? Vechi monumente ni-i arată pe cei trei crai îmbrăcați în tunici scurte, iar deasupra cu hlamidă și pe cap purtând căciulă frigiană. Un sarcofag din secolul al IV- lea păstrat la Ancora - Italia și o frescă descoperită la 1847 în catacombele din Sf. Agnes ni-i arată pe magi înaintea lui Irod. Altă legendă spune că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dominant fiind de mirare și oboseală: „Atâtea izbânzi ne-au obosit/prea mult sânge am irosit” (Revedere). Clamor (1968) are profilul unei ediții de autor, fiind o selecție din versuri scrise de-a lungul a trei decenii. De la Toamna-n hlamide cenușii, datând din 1938, până la poeziile de acum, totul e învăluit într-o melancolie difuză, epigonic romantică, punctată când și când de clamări în pustiu. O Efemeridă care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
partid monarhist, Înseamnă că nu pot fi Învinuit că fac politică atunci când afirm că monarhia e forma de stat ecologică, adică naturală și evolutivă, căci a apărut În zorii civilizației și există și astăzi, e drept, evoluând, schimbându-și mereu „hlamida“. Republica e, dacă vreți, tehnologie, o găselniță umană, invenție a unui Platon, pare-mi-se, una cât se poate de fragilă. Păi ce-a devenit Roma după un interludiu republican, cu tot mandatul „prezidențial“ de doar un an și, pe deasupra
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În turnul de pază trist cornul pândarului sună...”), miniaturi cu figurație romantică, de genul celei din Jupâniță, sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului astrelor, a celui care tălmăcește doar "semnele vremii", și se arată în toată postura de Iov necredincios, revoltat titanian care nu ezită să bată la poarta zeilor și să-și strige refuzul strâns într-un pumn de lut: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
după ritualul folcloric ancestral. Ne amintim de Fata în grădina de aur, unde eroul, un zmeu, va suferi din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu glas de aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu un subiect ancorat în contemporaneitate, dar înveșmântat în hlamida specifică dramei antice. și prologul, și epilogul, ne oferă aceeași imagine: interiorul unei camere de spital, cu detalii descriptive care impresionează (bineștiind cum arată concretul nostru cotidian). Ambele proiecții (de anticipație a dramaticului, precum și evenimentele care se doresc o reașezare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
III care a primit de la mama sa o educație clasică -sfîrșește prin a-și instala capitala la Roma, într-un palat construit pe Aventin. Aici, el se înconjoară de o curte strălucitoare și Sfîntul Imperiu Romano-Germanic adoptă ceremonialul romano-bizantin, purtînd hlamida de purpură și diadema de aur, alături de globul de aur ce simbolizează imperium-ul universal. Dorindu-se în egală măsură moștenitor al lui Constantin și al lui Carol cel Mare, el visează la un imperiu care să fie o federație de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Dar întemeietorul și doctrina sa dispuneau de virtuțile necesare unei elevații științifice și mistice poate chiar superioare celor menționate. Pitagora a fost, într-adevăr, asemănat cu Iisus de către biografii târzii. Era un bărbat cuceritor și misterios care uimea laicii prin hlamida albă de lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a impus tuturor un curriculum riguros, inflexibil chiar: septem artes liberales. Dar acest curriculum nu mai purta haina umanistă de altădată, ci hlamida care exhala miros de tămâie a creștinismului; și, în plus, acest „veșmânt” punea „chingi epistemice” școlilor bisericești. În următoarele două secole acestea s-au răspândit însă cu repeziciune, cucerind noi teritorii pentru creștinism. Iar când interesul religios s-a conjugat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-mi fusese relevată atît de copleșitor. Am văzut anumite clipe cu tine, iată nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred. La Iași am înțeles o dată-n plus că studenția nu e doar o hlamidă de ocazie, că un poet lîngă o fată tare frumoasă este o epifanie care trebuie menținută (sînteți tare frumoși amîndoi; poate nu veți fugi unul de altul!); la Iași am înțeles că o mînă de suflet este, de fapt, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce, ne privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă spre el cu brațele Întinse să-l strângă de gât, Franco vociferează: „Ma non
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
merită o atenție specială: pe un fond negru, Sf. Petru e îmbrăcat într-o cămașă verde (nuanțele sunt imposibil de descris), dar peste umărul său drept și peste o parte a pieptului cad (e amănuntul genial al portretului) faldurile unei hlamide de un galben fantastic ce iluminează întregul tablou și în care parcă se reflectă, ca într-o oglindă, o parte din lumina de aur ce se revarsă peste sfânt de sus, din cer. Contemplarea acestui portret îmi limpezește spiritul, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]