149 matches
-
pe mine? DANA: Mărite tată, nici n-am cu ce asemăna dragostea mea către tine decât cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi cel din urmă bine: Pământul țării să‐l săruți și pentru mine! Din Fire de tort pag. 36‐39. BLESTEM DE MAMĂ Legendă populară din jurul Năs ăudului ( fragment ) Oh, mamă, tu ești de vină, Că n‐ am pace și hodină, Că n‐am loc nici în mormânt, Că n‐ am stare sub pământ, Nici sunt mort, nici cu viață Nici sunt foc și nici gheață, Nici în groapă nu pot fi, Nici afar‐ nu pot ieși; Căci m ‐ ai blăstămat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu, inimă bolnavă, Nani, fecioraș de sclavă, Viața ni‐ i numai suspin: Nici un zâmbet de lumină, Pururi beznă, veșnic chin, Trudă fără de hodină, Deznădejde pas cu pas și răbdare fără glas . Nani‐ nani ... șir cu șir Soarta cum să ți‐o înșir? Nani, pui... am plâns de‐asară Lacrimi multe în batistă ... Ai s‐ o guști cât e de‐amară și‐ ai s-
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne, Și-o toamnă în care să se pârguie cântu-mi, Pentru ca inima mea, bucuroasă de preaplinul Dulcelui joc, să moară apoi. Sufletul care în viață divinul său drept Nu l-a primit, hodină nu află nici în bezna din Orcus. Și totuși, dacă-ntr-o zi lucrul sfânt ce-n inimă-mi Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ești de arătură, Doar...arțăgos ! Și... rău de gură! Dă-i înainte și-njură! Iar la greu, la nevoi, Lasă-ne pe noi! Tineri, cu bani și-n puteri, Că știm a munci și a face averi; Tu fugi la hodină! Și stai fără frică Acolo-n... rugină, C-o pensie mică! Morală: Așa mai înjură țăranu' sărac și bătrân, Pe cîte-un baron funciar și hapsân, Să zicem de octogenarul moșu Mitriță, Pe eventualul ministru..Criță Făniță! COMUNITARA Într-o dimineață
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi cine știe ce șoc suferise ostașul și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cloșca pi ouă. -Mulțumesc bătrâne, dar n-am venit să stau, precum cucuveaua pe casa aceluia care-i menit să nu mai trăiască. Am venit pe aceste îndepărtate meleaguri ca să-l găsesc pe Craiul bărbaților. -Dacă n-ai vreme de hodină, n-ai ce căta prin părțile aestea. Crăiasa a stat puțin în cumpănă apoi a răspuns bătrânului: -Am auzit că ești țepos, dar nu și țâfnos. -Iaca socoteală; parcă am de dus la moară, a răspuns din nou supărat bătrânul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai de capul tău, mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cutremura, Fagii mari se legăna, Pietrele se despica, Apele se turbura, Fântâna din Peșterea. Și potera i-auzia Înainte li eșia Și din grai așa grăia: - Alei, Viță Cătănuță, Ce ai cotat pe - aice De ne --ncurci tu florile, N-au hodină oștile. Ia dă-ți tu Viță vama! Viță din grai și grăia: - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-ți dai Viță pușca ta. - Pușculița nu mi-oi da Până capul sus mi-a sta, Că mi-a dat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și întinde-te pe canapeaua ceea. Când îi simți că ți-au revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu ai milă de un bătrân care s-ar putea să fi obosit? ― Iertată să-mi fie lipsa de grijă. La gândul că sfinția ta s-ar supăra, n-am îndrăznit să spun că ar cam fi nevoie și de hodină. ― Ai dreptate, dragule. Eu sunt cel care trebuie să spun lucrurilor pe nume. Și fiindcă veni vorba de hodină, hai să ne vedem fiecare de ale lui, până mâine, la ora potrivită. Mănâncă și tu ceva mai mult, că în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
grijă. La gândul că sfinția ta s-ar supăra, n-am îndrăznit să spun că ar cam fi nevoie și de hodină. ― Ai dreptate, dragule. Eu sunt cel care trebuie să spun lucrurilor pe nume. Și fiindcă veni vorba de hodină, hai să ne vedem fiecare de ale lui, până mâine, la ora potrivită. Mănâncă și tu ceva mai mult, că în ultima vreme te-ai cam tras la față. Am să poruncesc fetelor să te hrănească mai bine. Poftă bună
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am colindat toate dealurile albastre ale Iașului. Atunci, pe mâine! -Mâine ne vedem tot aici. Numai să-ți faci bine lecțiile, vere, că dacă ai dat de-a bâca ca ursul în huci, nu te iert! N-am să am hodină până n-am să bag la cap cât mai multe date despe viile Iașilor. * Un soare cu priviri blânde și-a arătat fața deasupra dealurilor Holbocii. Cu desaga gândurilor bine îndesată cu informații despre viile Buciumului, am pornit spre capătul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus, mai înainte, ne oprim... Imaginația pornește hai-hui... Sunt gata să jur că aud scârțâitul roților morilor purtate de vântul care aici nu are hodină... Și... adie și acel miros anume al făinii calde de porumb ce curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând cam în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care, dacă venise să-l vadă, nu trebuia să ducă înapoi acasă o întipărire rea.” * Ce ar mai fi de spus? O rugăciune, poate. Potrivite sunt cuvintele preotului Dumitru Furtună: „Dulce ți-a fost cuvântul, dar dulce să-ți fie hodina, moș Ioane, fratele nostru. Cum ne-ai dat pilda cea bună, tot așa roagă-te lui Dumnezeu și pentru gândul nostru!” (25, pp. 71-72) Trebuie să privim acest tablou, ca și întreaga viață a povestitorului drept o jertfă adusă artei
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Cât despre a virtuții frumusețe/ Pereche nu-i găsești ușor sub soare;/ Măcar că n-avu cine-i da povețe,/ Ea nu simțise-a cărnii-nfiorare;/ Arar din ploscă, pururi din izvoare/ Sorbea, și-n cumințenie deplină/ știa ce-i munca fără de hodină.// Deși atât de fragedă copilă,/ Adâncul feciorelnicului sân/ Un duh mintos purta și plin de milă;/ Ea îngrijea de bietul ei bătrân/ Cuviincioasă ca de un stăpân;/ Torcând mereu, păștea o turmă rară/ 781 Ibidem, p. 158. 782 „Povestirea Grizildei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ia copilul în brațe, pâine și sare și se duce, pe furiș, la fereastră, aruncând spre "lumină" pâinea și sarea, zice: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc / Mânuțele / Și picioruțele / Copilului meu. Să iau cina / Și hodina / De la casa / De la masa / Lui N.N. / Și de la toți căsenii / S-o dau (copilului meu)290. O altă credință din Bucovina spune că nu e bine să se dea "foc" din casa în care se află un copil mic pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brațe, merge la o casă cu copii mici, aruncă pâine și sare spre geamul luminat și rostește: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc /Mânuțele / Și picioruțele /Fetei mele N. (Feciorului meu N.); / Să iau cina și hodina / De la casa / De la masa / Lui N. N. / Și de la toți căsenii / S-o dau fetei mele N. (S-o dau feciorului meu N. )."73 Tot pentru a-l scăpa de "plânsori", femeile din Bucovina iau copilul în brațe, aruncă cu pâine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Paști. Atunci e așa de luminos și joacă, parcă-s trei sori. Unii zic că și de Sânziene e vesel dar încolo e totdeauna suparat (...). Soarele numai la amiază drept se hodinește, atâta cât ai clipi din ochi, atâta e hodina lui și apoi cât e ziua și noaptea de mare, tot merge și merge..."114 În mentalitatea tradițională se crede că drumul soarelui este rânduit de Sfântul Toader care stă de pază cu cei 12 cai ai săi pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apa-i cătrănită, Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită Ne-așteaptă să ne treacă pe celalt țărm, cu bacul. Și ni-i așa de bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a cărduit departe. În vremea asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul. Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]