190 matches
-
soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un efort, în ce an suntem? Le vezi? Ai făcut parte din toate acestea, îți aparțin, deși unele dintre ele nu mai sunt. Tu nu ești doar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune, ziua celei de-a doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Și era atâta liniște, și sfinții dormeau în tempera, și îngerii se înveleau cu file de carte, și cerul hodinea pe sfântul disc, și stelele își răcoreau buzele în aghiazmatar, și era rugăciune. 60. Genia, în dimineața asta am venit mai devreme, peste 4 ore începe slujirea. Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gușile cerului. Coboară înserare peste felia de pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor de supușii săi... POSACUL: Gata bre! Mai trage-ți sufletul! PRICINĂ-ÎMPĂRAT (intră pe ușa din stânga, supărat): Ce-i gălăgia asta? Nu se mai poate omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vă mai obosiți noaptea, că eu tot am destul și nu e nevoie să-mi dați nici un ban în plus, că oricum nu am cui să-l vând, că la noi toată lumea are vin; ș-apoi dumneavoastră trebuie să fiți hodiniți și îți fi având și treburi mai importante, macar așa mai câștigați timp”. Cu toate că se lămurise că noi căutam soluții de pierdut timpul, nu a renunțat la frumosul obicei de a avea grijă să avem mereu canistra plină „că poate
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răi... ― Mă descurc, fiindcă oamenii îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a fost luat în concentrare, ca și tine. Așa căăă... ― Îi reformat, mama lui de netrebnic! Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc și eu, ca unu’ care a alergat o zi întreagă, nu mai aveam liniște? Nu închideam un ochi cât era noaptea de lungă? Stăteam cu ei în bagdadie... ― Măi Todiriță. Da’ tu n-ai pus piciorul în prag, să-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie... ― Da’ tu crezi că eu pot să închid un ochi, Dumitre? ― Încearcă, că cine știe? - l-a sfătuit Dumitru. „Oare de ce o fi așa de moale Todiriță aista
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ochiul spre locul În care se găsea Iolanda. Da' să te cultivi, cum se zice, În anumite cercuri, e mai greu... Așa că, iată-mă! Pe deasupra și cu ceva ofrande pe altarul artei și al pictorilor morți, Dumnezeu să-i hodinească acolo, În picturile lor, chiar dacă nu seamănă a morminte, că n-au cruci și nici nu-s de marmură... Asta cam așa e, recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neamuri de-ale noastre: Marele Ștefan, Viteazul Mihai și alții pe care nu i-a reținut). Niță este un rău, nu-i neam, ti-o bătut tare?! Da de unde, nestematu’ meu! El a vrut să se culce, nu s-o hodinit de două zile, saracu’! N-o fost nica, vezi să nu zici nica la nimeni, mamii, tatii, mai ales! Nu-s eu cea care Îți dă de mâcare și care se joacă cu tine și te leagănă? Cu cine dormi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mișcări. După mai multe Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era aproape ziuă, când Victor a venit să-și ia băiatul acasă pentru a-l trimite la școală. A bătut În ușă, Ildiko l-a invitat În casă. Valerică, trezit din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aminte, Mândră, de-a noastre cuvinte 139 {EminescuOpVI 140} C-or rămas neisprăvite; De-om trai le-om isprăvi Și tu soție mi-i fi. 17 Frunză verde cărujea, Crede tu, mândruța mea, Crede că de dragul tău Nu mă pot hodini eu, Că toată viața mea Tot la tine-mi stă mintea, Că de când eu te-am iubit Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. Să nu te fi dobândit Din sat aș fi pustiit. Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la vorbă așezată, Că popa așa i-nvățat Ia cartea și mere-n sat. Eu remîn cu fata-n casă Și mă băgai după masă. Și, zău, el așa zicea: - Saveto, sufletul meu, Crede că de dragul tău Nu mă pot hodini eu, Că îmi pare tare rău Că nu te pot lua eu. 119 Hoi, săracă primă neagră, Strigă-mă ca să-ți fiu dragă, Da eu dragă nu-ți-oi fi Că nu mi-s dragi feciorii. Bărbatul din grai grăie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că se laudă-n tot ceasul Că mi-a adus galbeni cu tasul, Tot cu ei îmi scoate nasul. I-ar plăce să mă muncească Ș-ar voi tot să poruncească, Altele să o slujească Și ea-n pat să hodinească. 179 {EminescuOpVI 180} 122 Odată-n vremea trecută Petreceam cu voie multă, Mă-nschimbam foarte frumos Ca un tânăr veselos. Oh, al meu prea dulce trai, Cum de tine mă scăpai! Că de când m-am însurat În grea boală m-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește Și cămeșa o cârpește Și curele fărbălește Și tot la mândra gândește Și din grai așa grăiește: - Mândră, mândră, draga mea, Mult mă mir, mândră, de tine, Ce pământ negru te ține De nu vini să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adaptezi! Fă și tu ce face toată lumea; dă-le pământul ș-ai scăpat!...". N-a vrut în ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă, era tare încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina, baba me‟, spunea, el, casa o rămas ca pustie, șî, când o adus-o Anton, pi Axinia, s-o luminat dintr-o dată, tătî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]