190 matches
-
zis... Că tot degeaba, ce să ne mai ostenim... Așa a zis șeful... Dar și mie: doi băieți... Cu unul am făcut Kerciul, Maikopul... A scăpat de Stalingrad și uite unde i-a fost dat să moară... - Dumnezeu să-i hodinească pe toți, pe băieți și pe fete!, zice tata și bea din sticlă - apoi se răsucește către Grabenko, adineauri intrat din nou: și zi așa, rusnacule: ai mai Împușcat o Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voi mai puteți trage? Eu m-am gândit să vă ajut. Cum să ne ajuți, omule? Cum? Am să folosesc cuțitul din dotare. De s-a toci, oi cere altul. Măi, că multe îți mai umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-și sprijine subsuoara în capul nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat și legat de capăt s-ar putea să mă ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată ființa lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta... Atunci ce vrei să știi? Ei. Am și eu un gând... Pot să l aflu și eu? Apoi vreau să-mi fac o cârjă, că cu bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în cele două zile cât a stat acasă. La plecare, i-a umplut traista cu de toate, neuitând să-i pună, ca de obicei, și un rest de rachiu rămas mai de multă vreme... „Să aibă când s-a mai hodini”. Toaibă însă a avut grijă să ia restul de fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând, nici nu și-a dat seama când a ajuns în poarta casei. Ferestrele luminate dovedeau că a fost aprinsă și lampa cea mare, atârnată în bagdadie, pe care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut parcă să-i spună Dochiței, plecată spre stele, că a terminat facultatea și... Toaibă umbla solemn, ca niciodată. Nici când a fost decorat nu a fost prins de moment ca acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi bunurile (averile) mănstirlor închinate, care aveau vad de scurgere liberă către înaltele stăpâniri. La facerea acestor isprăvi, culmea, puneau din răsputeri umărul și mai-marii bisericii ortodoxe din zona Moldovei, ba chiar și voievozii care s-au suit (și au hodinit) pe scaunele domniei în Moldova Evului Mediu. “Io Radul voievod,... domn al Țării Moldovei... văzând și socotind despre rândul mănăstirii numite Galata... că a căzut în mare slăbiciune și srăcie... (...) am dat-o și am închinat-o (...) cu tot ceea ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea om mai vedea...” ― Părinte, aș îndrăzni să spun că pentru astăzi am străbătut destulă cale. Să așteptăm ziua de mâine... ― Nu știu de ce nu ți-aș da dreptate, fiule. Așa că trebuie să urmăm cele cuvenite la acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că biserica Sfântul Lazăr “iaste metoh la mănăstirea Fâstâci, care sunt zidite din temelie de... Mihai Racoviță v(oie)vod și sânt închinate la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce am văzut în vis, de parcă le-aș fi trăit aievea. Bătrânul călugăr mă lasă o vreme în apele mele, apoi, aplecându se spre mine, îmi spune aproape șoptit: Eu aș zice să vii în chilia mea, pentru a te hodini, că îi fi ostenit de drum, dar și de zbuciumul la care am fost martor. Îți mulțămesc pentru grijă, părinte. Până să-mi termin eu vorba, călugărul a și pornit-o, cu pas mărunt, privind din când în când înapoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
caznă...” Seara am cinat singur. Abia ce am sfârșit de mâncat, că s au auzit pașii târșiți ai protectorului meu, pe potecuța dintre cele două chilii. În seara asta trebuie să te culci mai devreme, poate îi putea să te hodinești mai acătării, nu ca în celelalte nopți când numai hodină nu s-o chemat... Mulțămesc, părinte, și sărut dreapta pentru grijă și pentru toate - i-am răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
arătat toate mărunțișurile mele, fă bine și mai plimbă te prin rariște. Și când umbra stejarului... Știu, părinte. Când umbra stejarului ajunge de-a lungul cărării, atunci îi ora când trebuie să pornesc către chilie. După ce om mânca, te-i hodini și poate mai citești câte ceva din cărțile pe care ți le-am dat. Așa am să fac, sfinția ta - i-am răspuns și am pornit să culind pădurea plină de minunății... Am umblat mereu cu gândul la cele văzute la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Pe neașteptate, apărea de sub o căruță sau de lângă un perete. Alteori de sub stâlpul unde pândise până atunci. Se ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la gură. În cealaltă ipostază, Neculai se ridica hotărât de pe banca pe care hodinise până atunci și, cu indescriptibila-i privire opacă, declara fără adresă : - De-ar fi lumea credincioasă, ar milui-o Domnul cu o ploaie! De obicei oamenii nu-i dădeau atenție. Orgoliul lui Neculai însă nu suferea prea mult. Cu mâinile
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aminte, Mândră, de-a noastre cuvinte 139 {EminescuOpVI 140} C-or rămas neisprăvite; De-om trai le-om isprăvi Și tu soție mi-i fi. 17 Frunză verde cărujea, Crede tu, mândruța mea, Crede că de dragul tău Nu mă pot hodini eu, Că toată viața mea Tot la tine-mi stă mintea, Că de când eu te-am iubit Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. Să nu te fi dobândit Din sat aș fi pustiit. Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la vorbă așezată, Că popa așa i-nvățat Ia cartea și mere-n sat. Eu remîn cu fata-n casă Și mă băgai după masă. Și, zău, el așa zicea: - Saveto, sufletul meu, Crede că de dragul tău Nu mă pot hodini eu, Că îmi pare tare rău Că nu te pot lua eu. 119 Hoi, săracă primă neagră, Strigă-mă ca să-ți fiu dragă, Da eu dragă nu-ți-oi fi Că nu mi-s dragi feciorii. Bărbatul din grai grăie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că se laudă-n tot ceasul Că mi-a adus galbeni cu tasul, Tot cu ei îmi scoate nasul. I-ar plăce să mă muncească Ș-ar voi tot să poruncească, Altele să o slujească Și ea-n pat să hodinească. 179 {EminescuOpVI 180} 122 Odată-n vremea trecută Petreceam cu voie multă, Mă-nschimbam foarte frumos Ca un tânăr veselos. Oh, al meu prea dulce trai, Cum de tine mă scăpai! Că de când m-am însurat În grea boală m-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește Și cămeșa o cârpește Și curele fărbălește Și tot la mândra gândește Și din grai așa grăiește: - Mândră, mândră, draga mea, Mult mă mir, mândră, de tine, Ce pământ negru te ține De nu vini să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lângă vatra unde ardea focul. Lângă ea, descântătoarea băga frigarea în foc și spunea: „Ea învârtește frigarea,/ Frigarea învârtește focul,/ Focul încălzește vatra,/ Vatra învârtește fumul,/ Cerul învârtește apa/ Și apa învârtește pe Caraoțchi, împăratul dracilor./ Noi ni culcăm, ni hodinim,/ Tu să nu te culci, să nu te hodinești/ După Ursitul Doinei să pornești./ De l-ai găsi stând la masă/ Cu fată frumoasă/ Să pară că-i o cățea țâțoasă/ Să-i dai sub masă./ De l-ai găsi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
frigarea în foc și spunea: „Ea învârtește frigarea,/ Frigarea învârtește focul,/ Focul încălzește vatra,/ Vatra învârtește fumul,/ Cerul învârtește apa/ Și apa învârtește pe Caraoțchi, împăratul dracilor./ Noi ni culcăm, ni hodinim,/ Tu să nu te culci, să nu te hodinești/ După Ursitul Doinei să pornești./ De l-ai găsi stând la masă/ Cu fată frumoasă/ Să pară că-i o cățea țâțoasă/ Să-i dai sub masă./ De l-ai găsi stând pe pat/ Cu nevastă frumoasă/ Să i se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pară că-i ursoaică flocoasă/ Și să-i dai sub pat/ Cu coarnele să-l trântești,/ Cu coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
adaptezi! Fă și tu ce face toată lumea; dă-le pământul ș-ai scăpat!...". N-a vrut în ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă, era tare încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de vedere cultural, sunt reflectate cel mai fidel de Călușari. Acest dans ritualic, moștenit de la complexul daco neolitic, este specific doar locurilor noastre și se joacă în toate provinciile istorice. Din salcia plângătoare, la trunchiul căreia se așezau pentru a hodini, strămoșii noștri au rupt o ramură. Cu un cuțit, au curățat-o și crestat-o până au meșteșugit un fluier. Doinind, au început să-și cânte jalea și dorul care le stăpâneau sufletele. Se întâmplă ca, uneori, temele și motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne hodinim. Lăsam soarele amiezii să se joace pe fețele noastre, mângâindu-ne cu razele lui. Brusc, simțeam tensiunea aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Guri de leu și lăcrămioare, / Nu-ți dă nime zilișoare, / Lăcrămioare, trandafiri, / Înapoi să nu mai vii, / Înapoi daca-i veni, / Te-ai învăța a trăi, / Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai hodinești. / Dacă mori, de toate ai, / Și odihnă câtă vrai. Acolo-n pustia moarte / Îți ajung, doamne, de toate, / Nu te bate nici un gând, / Nu te mână nici un vânt."226 "Norocul" poate fi transpus într-un cadru spațio-temporal, prin intermediul planurilor narative
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]