663 matches
-
aleargă pofticios de ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul de dincolo de râu nu-și pot trage sufletul pajiștile pătulite de ei apoi el urcă în răcorosul cetiniș al brazilor hohotește pân-la lacrimi hohotește până cade cu fața la pământ ridicându-se indolent pe picioare plin de vigoare impetuos sprijinindu-se de vânt precum în vremuri de odinioară David de praștie până la zori reușind deja să se îmbete de delirant-dulcegile aromiri ale ierbilor
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul de dincolo de râu nu-și pot trage sufletul pajiștile pătulite de ei apoi el urcă în răcorosul cetiniș al brazilor hohotește pân-la lacrimi hohotește până cade cu fața la pământ ridicându-se indolent pe picioare plin de vigoare impetuos sprijinindu-se de vânt precum în vremuri de odinioară David de praștie până la zori reușind deja să se îmbete de delirant-dulcegile aromiri ale ierbilor. LINGVISTIC! AUTUMNAL! acum
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Ralucăi Metea și buchetul de liliac albastru pe care îl țineam în brațe, mâinile uscate și cretoase ale tatei, soarele privit la apus din iarba înaltă, prima zi de școală petrecută printre zecile de figuri amenințătoare care năvăleau asupra mea hohotind de râs, unghiile vopsite cu ojă roșie ale învățătoarei, trupul costeliv, așezat pe covor, echipat pentru ora de sport, în chilot negru și tricou alb, arcuit în postura Viragomukhasana al Virginicăi..." (p. 208). Chiar dacă numele său nu spune încă mare
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
mătasea mea sfioasă? O, nu te teme, melodie-concrescență! Unde ar mai fi să plecăm, ce-i de făcut? Ah, șfichiuitorul, mortalul adverb "aici" - Nu pricepe cutremurul cu ce-a concrescut. Vara 1917 Locțiitoarea Eu trăiesc cu fotografia ta, cea care hohotește, Căreia încheieturile și mădularele-i trosnesc, Cea care-și frânge mâinile și nu mă părăsește, La care tot vin și vin musafiri-musafiri, și tânjesc. Care de la trosnetul buștenilor, bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
el, răsucindu-se puțin, mi-a șoptit la ureche ceva dintr-un cântec atunci la modă. (...) În seara aceea Brodski (căci el era) se afla în vervă: tachina ușor oaspeții, se amuza pe seama unora și asta cu mult succes. Invitații hohoteau de râs. Eu nu-mi amintesc nimic, dar mi s-a întipărit în memorie un gest caracteristic lui: termina de spus bancul, rămânea răvășit, i se îmbujorau obrajii și se apuca cu mâinile de bărbie. Această combinație o arăta adesea
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
răspund la cîteva scrisori. Scriu adresa pe plic, iau hîrtia și, după ce scriu: Domnule sau Doamnă, mă opresc copleșit de dezgust. N-am nimic de spus nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil." (p. 43) Cine nu începe să hohotească în fața evidenței universale a acestei experiențe? Dar cine altcineva o poate spune atît de concis? Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică molipsește numaidecît pe cititor. De aceea, cu
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
generații sînt luați din lumea totemică a subculturii epicureice, nu din aerul sever al umanioarelor clasice. Atît cît se poate prevedea, viitorul va aparține unui kitsch generalizat în care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea scuipa pe efigiile strămoșilor. În acel viitor, a vorbi de cultură înaltă și a invoca simțul critic vor fi acte de o deriziune iremediabilă. Dar cum simptomele acestea au apărut deja (e aproape stînjenitor să
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
a căscat vreodată în timp ce-și ținea discursul de debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
a căscat vreodată în timp ce-și ținea discursul de debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
și cine îndrăgostitul (atenție, fabula aceasta apare încă de la început în carte). Antoine și Chantal scapă la un moment dat de o patrulă Gestapo jucând rolul unei perechi de îndrăgostiți care rătăcește pe străzile Parisului sub ocupație sărutându-se și hohotind dintr-un motiv inexistent. Deși gestul de a scrie o asemenea carte poate sugera mai degrabă o încercare de revanșă, de reabilitare, mi s-a părut că tonul acestei povești-fabule deloc de aruncat are ceva special tocmai pentru că sună exact
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
și palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută”. Hemoragiile fanteziste din poezia lui Claudiu Komartin ar putea lăsa gura apă oricărei comunități EMO mai acătării: „ai trecut prin apă/ în zori, ca printr-un sânge leneș”; „sub cuvintele mele
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută”. Hemoragiile fanteziste din poezia lui Claudiu Komartin ar putea lăsa gura apă oricărei comunități EMO mai acătării: „ai trecut prin apă/ în zori, ca printr-un sânge leneș”; „sub cuvintele mele cineva
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul e descris cu mijloace frumoase, urmarea fiind anestezierea simțului moral și savurarea ororilor grație puterii de transfigurare a
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
ești genul foarte coios, poti sa faci și pipi pe el. Nu returna nimic la plecare. Pleacă cu telefonul, laptop și ce ți-au mai dat. Chiar înainte să ieși, scoate un pistol cu apa din buzunar și stropește-o, hohotind malefic, pe țipă de la recepție.
Cum să-ţi dai demisia în prima zi de muncă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19298_a_20623]
-
Undeva...pe drumul crucii Domnul pașii și-a oprit... A privit cu ochii-n lacrimi Spre poporul Său iubit... Se-ntreba acum Divinul: "Unde-i oare dragostea? Unde-s ochii ce plângeau La învățătura Sa?" Vede-n jurul Lui mulțimea Hohotind...cu gândul rău: "Care este Împăratul Coborât din Dumnezeu?" Și, cu fruntea sângerândă Sub coroana cea de spini Iar pornește spre Golgota -Mielușel printre străini- Simte înima din piept Că se frânge de durere: "Doamne,Tată ai Tu milă Pentru
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
albă dintre lacrimi găsesc doar vise rătăcite suspin printre frunzele lumii triste reverberații pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace pe un țărm de mare,de zare ea cântă și cântă dar nimeni nu o ascultă... Referință
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
o uriașă spirală ce-și revine-n rotire și care prin lingușire se eliberează. AL CINCELEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Acum se ctitorește cerul dinlăuntrul meu ca o bogată casă ce zâmbește a soare, uriașă cât un cocoșat cetaceu ce cântă hohotind a mare. Aici oarbele bârfitoare sunt pedepsite, nu l-i se mai permite să râdă doar să plângă putere mai au și voie, pentru că împroșcat-au lumea cu goliciunea lor hâdă depănându-și din creiere în vârtelniță nevoile anevoie. Apare
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
cărarea norilor, scuturam lacrimi de dor, îndulcite în cânt de cor. Rătăceam într-o lagună m-am trezit într-o furtună strângeam lacrima-n izvor, potoleam setea de dor.... Într-un vis pribeag ce moare chipul meu plin de candoare hohotea-n lacrimi amare răzbunând a ta chemare. Norii m-au sculptat în ceară mi-a rămas sufletul fiară; inima-mi plânge din nou atârna într-un garou. Visul norilor cerniți, sub tristețe acoperiți plătesc norilor tribut, un veșmânt cust în
VISUL NORILOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382525_a_383854]
-
ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este căpătai, Apoi adorm cu iarba și codrii fremătând, Visând o lume nouă, un
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
nevăzutul, Dragostei prinos, Suflarea cea mai sfântă dintre toate... Să-ți fie drag un suflet - ce minune! Am întâlnit-o pe pământ și eu Dragostea aceasta, n-o poți spune, Precum fântâna unui curcubeu! Precum lumina dinspre dimineață, Când zorii hohotind spre tine vin, Să-ți fie drag un suflet - câtă viață Încape în acest cuvânt divin! Referință Bibliografică: Să-ți fie drag un suflet... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi
SĂ-ȚI FIE DRAG UN SUFLET... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384092_a_385421]
-
așeză pe scaunul din bucătărie, acolo unde ele se pregăteau să bea o cafea. Delia privi la Dana mirată: — Ce este, draga mea? Dana, tremurând ridică spre Delia o privire disperată. — C-ce e cu tine Dana? Ce este? Dana hohoti și plângând îi spuse: — Trebuie să-ți mărturisesc ceva, care s-ar putea să te facă să nu vrei să mă mai vezi vreodată! — Doamne, fată, ce este? — Cu ani în urmă, am vrut să-ți fac o mare surpriză
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum înainte pașii-mi calcă forțat Peste flori de hârtie colorate bizar, Clovni hidoși îmi țin calea, hohotind dezaxat Într-un circ cât o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns, Eu mai caut căldură într-un colț de sertar De am țurțuri în suflet, nu vreun ger m-a pătruns Doar
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
cu respirația tăiată reacția lui, îl auzisem rostind cu vocea unuia ce dăduse pe gât destul lichid euforizant: Na, și? Lasă-l să mi-o țină dacă-i face plăcere. Că mâine pun eu șaua pe ea, nicio grijă! Apoi hohotise gros și alte râsete îi ținuseră isonul. Bine că doarme, îmi spusesem, privind cu coada ochiului spre chipul atât de apropiat al fetei de lângă mine, abia distingându-se în întuneric. Dar chiar în acel moment, la lumina fulgerătoare a unui
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine să privească În voie, verdele ei dril. *** Referință Bibliografică: Candoare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]