216 matches
-
să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv greacă. Frații Coen - Ethan și Joel - și-au adjudecat detașat premiul pentru scenariul lor liber inspirat de "Odiseea" - O Brother Where Art Thou? (neinspirat botezat pe românește Marea hoinăreală) - prin filiera... benzilor desenate. De unde și o anume inconsistență a excepționalei grile de persiflări a numeroase și esențiale cutume ale societății americane (și nu numai!), începînd cu superficialitatea și mistificarea. Vezi minciuna emisă de un George Clooney cu aspect de
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
să vă exprimați mai simpluț? Ana Blandiana: "Intreaga societate are nevoie de o transformare, care nu se poate face decât spunând toate adevărurile care pot fi descoperite, oricât de greu ar fi de suportat". Haralampy: Mă scuzați: inclusiv adevărul despre hoinăreala Motanului Arpagic prin "America ogarului cenușiu"? Crin Antonescu: "Stolojan nu poate fi profesor de libertate. Nu știe ce este libertatea, nu a fost liber niciodată." Haralampy: Așa e! Nici măcar când era președinte al PNL... Călin Popescu Tăriceanu: "Aș minți dacă
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe silfe sub veșminte/ Pămîntul mirosea a jurăminte/ Noi, cîntăreții patrupezi, în van/ Visam s-ajungem prin livezi la Pan"(În aer carnavale). Plantată în spațiul unei mitologii inversate, poeta găsește suficiente resurse productive, se arată suficient de inventivă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
în scenă procesul de îndrăgostire a două personaje, ironia lor e prea cinică pentru așa ceva; și atunci când încearcă, rezultatul e unul forțat și greu de crezut. George Clooney, în rolul avocatului specializat în divorțuri Miles Massey repetă rolul din Marea hoinăreală, înlocuind obsesia pentru păr a lui Ullyses cu una pentru dinți. El își măsoară forțele - într-un fel de război al sexelor, materializat într-o intrigă de tip "cine ia banii cui?" - cu divorțata în serie Marylin (Catherine Zeta-Jones), cu
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
co-scenariștilor - Robert Ramsey și Matthew Stone - care reprezintă o schimbare majoră pentru frații Coen, până acum responsabili în totalitate pentru scenariile lor. Oricum, semnătura Coen e aproape invizibilă în acest film. Și alte lung metraje de-ale fraților Coen, Marea hoinăreală și Marele Lebowski au trecut de pe marile ecrane pe cele mici, în format VHS. S-a scris mult despre ele, ca atare, aș prefera să atrag atenția asupra unui alt film, care există la închirieri video fără să fi rulat
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
Pillat: impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Este o înlănțuire de amintiri ale unor spații neatinse de geometriile și de vuietul continuu al urbelor și ale unor evenimente periodice ale naturii, totul pătruns de nuanțele nostalgiei; o hoinăreală neîntreruptă în spații suprapuse legate între ele prin prezența permanentă a graurilor argintii și a ciurdelor care își mută jocul de șah pe Continit; o umbră traversează aceste imagini și se apropie de elementele lor cu privirea îngândurată; un glas
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
și că toate cele zece opere din primul top luate la un loc - de la In the Mood for Love de Wong Kar-wai și Dansînd cu noaptea al lui Lars von Trier, pînă la Sinuciderea fecioarelor de Sofia Coppola și Marea hoinăreală al lui Joel Coen - nu întrunesc și nici nu se apropie de numărul intrărilor înregistrate, separat, de Mumia revine sau Scary Movie 2. Suferă mult, probabil, cei ale căror nume nu mai e cazul să le retranscriem, că în însuși
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
nemaihărăzind un loc măcar pentru Les goûts des autres de Agnès Jaoui. Însă cel mai mult vor fi suferind cei abilitați din cauză că filmul românesc Marfa și banii - situat de critici printre primele zece ale anului, înainte de TheVirgin Suicides - și Marea hoinăreală - n-a fost văzut în toată țara decît de 1963 (nu e anul premierei capului de serie al "epopeei cinematografice naționale", Tudor) spectatori. Asta după o lansare efectiv sabotată, cu o conferință de presă la care a trebuit să ne
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
al meu, și al lui, iar chipul bărbatului a dispărut. Am avut o tresărire, de parcă mi-aș fi privit propriul chip în geamul ferestrei. Mi s-a părut că reflectarea propriului meu chip a pornit-o în direcția opusă. În hoinărelile mele prin oraș mi se întâmpla uneori ca vreun detaliu nesemnificativ să genereze în mine un impuls fizic primitiv și greu de stăpânit. Înghesuită în tramvai și lipită de mușchii dezgoliți și netezi ai vreunui bărbat, simțeam adeseori o dorință
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
comicilor cinematografului francez. A strălucit în comedia bufă, impunând un personaj inconfundabil. Cel mai popular rol al său a fost cel de jandarm în filmele lui Jean Girault. Printre cele mai cunoscute filme ale sale figurează „Nevăzut, necunoscut“ (1958), „Marea hoinăreală“ (1966), „Jandarmul se însoară“ (1968), „Avarul“ (1980). DUMINICĂ, 1 AUGUST TRATAT REÎNNOIT În urmă cu 600 de ani, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), a reînnoit - la Camenița - tratatul încheiat în 1402 cu Vladislav II Jagiello, regele Poloniei (1386-1434), promițându
Agenda2004-31-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282723_a_284052]
-
din sufragerie, mă rog, ceva care să nu mă oblige la explicații." (p. 152); , Eram în liceu încă și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să iasă de la meditații sau doar de dragul hoinărelii, îndesând călcâiele în pantofi și lăsându-mă în voia lor, prin prăfăraia și mizeria Bucureștilor. Mă scuzați, domnișoare firicele de praf, că vă deranjez iar. Dacă nu vă supărați, am să trec tot pe-aici și la întoarcere. La revedere
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
viețile anterioare le percepea doar ca pe niște vise stranii și șterse, ci un neastâmpăr care-i contraria uneori nevoia lui de calm și de meditație. De mult învățase însă să vadă identicul în stări opuse și extreme. De fapt, hoinăreala nesfârșită la care se dedase după revelația de sub smochin era tot o formă de rugăciune. De fapt, stătea tot nemișcat, și erau orașele, apele, munții, fețele cele care mișunau in jurul lui, apropnndu-se și depărtîndu-se. Trebuia să găsească băiatul. El
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să mă confrunt cu fiecare frază japoneză în parte (sau cu lucrurile ce țin de Japonia). Spre marea mea surprindere, de-abia în ultimii doi ani de „exil“ am descoperit ceea ce doream să știu despre „țara numită Japonia.“ Perioada de hoinăreală prin străinătate trebuia să se încheie - iată concluzia la care ajunsesem. Am simțit asta înlăuntrul meu - trecând printr-o continuă „reevaluare“ a valorilor mele. Probabil că nu mai eram așa de tânăr (spun asta pentru a clarifica niște lucruri). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea aceste hoinăreli mai degrabă ca să-și trezească gândurile amorțite decât ca să admire rațele sau copacii. Încă își mai permitea ceea ce Sylvie numea furajarea - ronțăiala moderată, constantă, o slăbiciune pentru dulciuri pe care și-o păstrase din copilărie. Soția lui se îndrăgostise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să-i depene tatei povestea hoinărelilor mele din ziua aceea. Tata a lăsat sacul pe podea și a dat să mă mângâie. Când tații fac asta, se recomandă prudență. Mâna lor se rotește prin aer, o vezi venind și niciodată nu știi cât de tare va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
celălalt mal și podul de metal negru, unde trebuia să mă întâlnesc mai târziu cu Ariana. Chiar în spatele lui, era cartierul nostru. Și la dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument începea parcul propriu-zis, teritoriul meu de hoinăreală. Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ai tras o subțirică lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te zgâiești la o broască din lacul 23 August pe care Încerci să o lovești cu cărămida și pe urmă asiști la un meci de hochei pe iarbă dintre I.O.R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și nici nu știau să bată... în spatele poliției se aud mereu lătrături groase: sânt cîinii-lup, toți maiori și colonei, locuind în cuști cu grade diferite de confort, după gradul și meritul fiecăruia. Șoseaua Colentina a fost demult un loc de hoinăreală pentru mine. Pe la treisprezece-paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 și-o luam în sus, fără țintă, impregnîndu-mă de praf și de melancolia străzii. Mă atrăgea ceva către casa nașterii și a copilăriei mele? Oricum, nu eram conștient de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
veri, cam pe vremea aceasta, când lumina devine tot mai albă și mai rece, trăiesc un sentiment confuz, care amestecă adânca tristețe a terminării vacanței cu un fel de nerăbdare pentru ce va veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală și visare, care unește parcă toate verile, din toți anii vieții mele, într-un singur anotimp generic, mereu același, și care exprimă într-un fel singurătatea ființei mele. Vară și singurătate, sau introspecție, sau meditație fără obiect au fost mereu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până unde coborau fundațiile lui? în creierul primitiv cu idolii săi obsceni? Mai departe, în somatic? Erau acolo galerii ca de sarcopți, ubliete, zone de spargere către nervi cranieni și artere și intestine? Târziu, 76 când obosisem de atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
publicitară elemente de bază ale mitologiei secolului XX, între care petrecerile cu femei blonde, atitudinile homoerotice (ale lui Halford, homosexual mărturisit), voința de a sparge legea (strâmbă, evident), jaful înarmat asupra băncii, cheful după ora admisă, întrecerea cu mașini tunate, hoinăreala fără țintă etc. etc. Dar nu pentru fleacurile astea iubim noi Judas Priest, zic eu, parafrazând un autor celebru... Ca să alcătuiesc textul de față, am reascultat în întregime discografia Judas Priest, de la cap la ultima apariție (Nostradamus, piesa titlu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia dacă mai începea câte o poveste asiatică, Ceașca de lemn și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și pe acelea neterminate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
insectar. Și toți voiau să-i dea de băut lui Gargajo; Îi dădeau să bea ca să-și dea drumul cu clevetirile lui teribile, cu blestemele lui nemaipomenite și cu glumele fine și pătrunzătoare datorită cărora de-a lungul anilor de hoinăreli prin barurile orașului Își făcuse o faimă foarte prețuită În cercul lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]