572 matches
-
alege de toți oamenii care depind de mine? Fosta nevastă, fiica noastră, companiile de cărți de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil? — Nici măcar nu vor băga de seamă că ai dispărut. — Așadar, cînd va Începe această vînătoare spirituală de hoituri? Întreabă Wakefield, pe un ton mai relaxat decît el Însuși. — Trebuie să aștepți sunetul pistolului de start, spune Diavolul, supermisterios, ridicîndu-și paharul gol, dar pînă una-alta, poți să mai Îmi torni un rînd. PARTEA ÎNTÎI VECHIUL CARTIER Wakefield trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De aceea, mult timp mișcarea n-a avut nici un răsunet. În mediul muncitoresc nu se bucura decât de un credit cu totul redus. Mijloacele de propagandă erau naive și declamatorii. La club și la întruniri, nu se vorbea decât de hoitul burghez, de prăbușirea șandramalei, de victoria muncitorimei, fără a pregăti, practic, cuceririle dorite și așteptate. Dacă nu le voi fi văzut destul de clar lucrurile acestea, apoi tot trebuie să fi avut măcar intuitiv înțelegerea lor. Căci știu bine că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce vor scoborî scara ființelor organice, și mici, miopi, cocoșați cum sânt vor ajunge din ce în ce în ce mai mici, din ce în ce mai neuropatici, vor ajunge să aibe copii născuți bolnavi și smintiți, pân ce toți vor ajunge să-și îngroape hoiturile fără preot, ca cânii {EminescuOpXII 498} Cine voiește confirmarea acestei teorii să citească cartea lui Iacoby Etudes sur la selection dans ses rapports avec l'heredite chez l'homme și se va convinge că rasa aceasta [ajunsă] până la pornocrație trebuie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
către sprâncenele ei mirate. Și când i-am explicat mai în detaliu, mi-a râs în nas: Ce? Ce-mi spui tu acolo? Ai de luat un vultur din Arkansas? Un vultur? Poate vrei să spui un uliu mâncător de hoituri? Din loialitate față de Thea, n-am râs; Mimi n-a reușit să mă facă să râd, chiar dacă ciudățenia acestei expediții mă îngrijora foarte tare. Unde-ai găsit o asemenea puștoaică? Mimi, o iubesc. Asta a determinat-o să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
animalele și păsările să se bucure de soare și de ploile tropicale, dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am văzut niciodată cum arată un șacal. Știu că e mai mic decât un lup și că se hrănește inclusiv cu hoituri. Cam la atât se rezumă cunoștințele de care dispun despre acest carnivor disprețuit. Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
calificată. Ca o chestiune diversă, anecdotică, voi mai aminti și că, la o săptămână după ultimul cutremur, a murit de septicemie galopantă bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit de muncitorii de la patiseria din subsolul clădirii, exasperați de mirosul putrid, de nedescris, ce se răspândea potopitor, din apartamentul de lux al septuagenarei. *** Este oficial! Parchetul a dispus începerea urmăririi penale, contra pacientului din rezerva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tău ar trebui să se desfete cu ea... Într-una din verile alea cu bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi trebuit să fiu un pic neliniștit, căci bătrânul, meticulos În tot ceea ce făcea, Îmi povestise despre vizita făcută la Crematoriu - ținea să vadă exact ce urma să se Întâmple cu hoitul lui -, despre cum cadavrele, sub imensa putere a căldurii, păreau că se ridică În capul oaselor, cum le săreau ochii din găvane și limba din gură, cum exploda țeasta din pricina creierilor fierți... Mă sperie - și-ți mărturisesc asta abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din gură precum cea a unui porc după Înjunghiere. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sămânța așa, ca să arate lutul lor cel Îndelung și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură. Dacă ai curiozitatea să afli dacă hoitul meu a avut acea ultimă tresărire de orgoliu, poți să-i Întrebi pe ăi de la morgă. În ciuda meseriei lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni de treabă. Nu-ți povestesc acum când și În ce Împrejurări am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și le aplică sieși. „La urma urmei, spune într-un loc, sunt bătrân și hodorogit, deși mai fac ușor 20 de km într-o zi” (27 aug. 1973 Ă 216). Peste trei ani, îi scria lui Arșavir Acterian: „Îmi târăsc hoitul cum pot. Iată deci că ne-a fost dat să ajungem bătrâni!” (29 decembrie 1976 Ă 460). Înspăimântat de bătrânețe, Cioran face totul pentru a ajunge la ea. Identificându-se cu boala, care-l însoțește ca o umbră, Cioran o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dându-și toată silința, nu se ridică nici la genunchiul unui cadavru” (III, 167). Continuă Cioran: „Orice atitudine a unui om viu, chiar și a celui mai detașat, mai desprins de toate, e o farsă pe lângă supremația celui mai modest hoit. Nu există înțelepciune deplină decât acolo unde orice strop de viață a fost lichidat” (III, 167). Să revenim, însă, la Nietzsche. Iată: „Pe măsură ce îmbătrânesc, mă situez tot mai la antipodul ideilor lui Nietzsche, sub toate aspectele. Tot mai puțin îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dezgustul de a avea unul. Își spune: „Cât mă dezgustă carnea! O nesfârșită sumă de căderi Ă așa se împlinește degradarea noastră de fiecare zi. Dacă ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit sortit putrezirii, de a târî un trup” (I, 28). Așadar, Cioran și-ar dori o viață în afara materiei, dar atunci când ajunge să o separe de corporalitatea-i fizică, sentimentul de fragilitate e și mai puternic. Așa căzut, corpul e, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mai departe tot așa de încredere". Și pentru scroafa asta cu nasul pe sus, de colo de jos, eu n-aș fi bun nici măcar de acar. Muierii ăsteia ar trebui să i se vâre prin gaură o grenadă în hoit și bumm... DOAMNA KOVACIC: Ajunge cu expresiile astea nelalocul lor despre femei, pentru că bineînțeles că și eu însămi trebuie că sunt o femeie, care are o onoare feminină. Murdăria ta feminofilă varsă-ți-o tu la birt, mătură-ți tu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
DESIRÉE: Sigur, să te fuți e prima. DOMNUL KOVACIC: Fiicele mele au de unde ști ce direcție are viața. Să te pui pe spate și fuș... și viața te lasă în pace. DOAMNA GROLLFEUER: Stăpânește-te, Kovac! DOMNUL KOVACIC: Kovacic, Kovacic, hoit învechit! DOAMNA KOVACIC: Stăpânește-te, Kovac. (Domnul Kovacic își privește uimit nevasta. Doamna Grollfeuer râde zgomotos) HERRMANN: Eu nu am... încă niciodată cu o fată... DOAMNA WURM: Aș vrea să cred asta cu toată puterea voinței, pentru că tu nu ești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
biciul trupului Femeia Câinele Fiul Tot ce nu voia să fie înalt de o sută de metri Întreg războiul mondial Totul mult prea încet pentru durerile trupului Sângerând prost Totul prost Și durerile dragostei Și femeile ca o lume îndurerată Hoitul femeiesc Care zace pe spate și s-au pus pe așteptat Și în spinarea sănătoasă au niște sentimente Sunt bune de devorat cu toate sentimentele vieții Și când s-au gătat sentimentele Atunci sunt ridicate și șterse Și acoperite pentru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a tuturor acestor catastrofe, și-a făcut apariția și foametea. Și atunci, de ce să mai adăugăm calamităților mortificări ale trupului, suferințe și celebrarea pulsiunii morții? Proximitatea cotidiană a cadavrelor zăcând în Soare ori expuse ferocității fiarelor hămesite, duhoarea lor de hoituri fără morminte, numărul incredibil, interminabil, de înmormântări grăbite în gropi comune, frica de brutalitățile și de violența soldățimii, jugul feudal, teama zilei de mâine, incertitudinea supraviețuirii lipsei de hrană, epidemiilor, bolii, justifică o compensație dinspre pulsiunea vieții și a dezmățului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că este virtuoasă și calitățile ei nu sunt apreciate la adevărata măsură („Căci doar bărbații-și caută muieri/ De soi mai prost, părtașe-ntru plăceri,/ Decât nevasta, fie ea frumoasă,/ Cuminte foc și cu purtare aleasă./ Așa setos e, arză-l, hoitul nost’/ De noutate și de lucru prost,/ Că tot ce-adie a curat îi pute.” 1041), fie că se dedă plăcerilor și atunci este invocată firea umană nestatornică, în permanentă căutare de satisfacere a dorințelor celor mai ascunse și mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]