557 matches
-
să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
Brumaru Cristina, Cristina, Cristina, Privește cum cade lumina Cînd trece, cînd trece, cînd trece Amiaza prin aerul rece Și intră, și intră, și intră Un înger cu aripa frîntă Să-ți lase, să-ți lase, să-ți lase În noi hoitul cald de mătase...
Cîntec de toamnă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10215_a_11540]
-
mîngîie... MIEZUL PUTRED Roade lumina și azi în mijlocul zilei ca în mijlocul unei femei cu rod, viermișori ca licuricii izgoniți din soare putrezesc din zori pînă seara carnea pe care o respirăm și o aruncăm afară din noi ca pe un hoit în crematoriu - ucidem astfel totul, și privighetoarea, si cioara, și mierla, și guguștiucul, și floarea caisului și caisul, nu ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
de transformare. După ce ne-am revenit din șoc, am zis că noi am înțeles că era vorba de altceva și am dat să plecăm, dar ăla ne-a scos ochii că deja îi băusem vodca și era musai să mutăm hoitul. A trebuit să se mai ducă după o sticlă pe care am golit-o în câteva minute, după care deja vedeam altfel lucrurile. Ne-am zis că dacă nu facem treaba, ne facem de căcat, ca zic ăștia că ne
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
autoexilează. O sîrmă în vîrstă cedează locul unei pene de curent tinere și obraznice. Eu n-am curent, dar am de lucru. Mă cert cu clientul, el retrage comanda, nu mai am de lucru. Doar G. e calm ca un hoit pe scaunul pe care îl ocupă din lipsă de ocupație. Se întunecă... Și azi e opt dimineață. Pe stradă, aceleași putori. Gerul e altul, mai apăsător parcă. Acum am curent, dar nu mai am net. Rusia îi dă României cu
N-ai gaz, nu poţi s-o arzi nici pe internet by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19074_a_20399]
-
enunțate anterior (vanitatea fiind, poate, primul dintre ele). Ceea ce reprezintă un fapt deosebit de grav însă în momentul istoric actual este ușurința cu care acestor indivizi șantajabili și manipulabili în fel și chip li se induce, până la ultimul atom cerebral de hoit biodegradabil, ideea că ei formează, de fapt, o așa-zisă „supraspecie” humanoidă, o castă, mai corect spus, completamente „superioară” ca mod de înțelegere și de viziune asupra lumii, desigur, în raport cu toate celelalte persoane cu care interacționează zilnic și care nu
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
de oșteni de origine tătară împinge o catapultă cât mai aproape de metereze. Unul dintre ei dezleagă extrem de prudent un sac, îi deschide gura schimonosindu-se de greață și deșartă conținutul în lingura catapultei. Brusc, brațul instalației se destinde și zvârle hoitul infectat cu ciumă bubonică dincolo de ziduri. Ciuma Ciuma (pesta) e numită și „moartea neagră“ și face parte din bolile „pestilențiale“, fiind o boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor. I se mai
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
dumicați mari din trupul tău de fecioară/ arătându-te cu degetul și spunând:/ vedeți, voi neamuri ale lumii/ o curvă deșucheată, o mașteră/ care-și ucide pruncii și-și devoră bărbații/ Aceasta-i România./ Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc a hoit/ semănând pretutindeni ură și scârbă/ pentru tine, Românie, patrie fără noroc/ în care Dumnezeu și-a uitat speranțele”. -------------------------------- Petru Vasile TOMOIAGĂ 21 februarie 2017 Timișoara Referință Bibliografică: Petru Vasile TOMOIAGĂ - OCHIUL NEADORMIT AL BUFNIȚEI - UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei au ombilicul comun, sunt din lut corifei pământului din drum. Tabloul șase De efort cade trupul masculului târându-se-n genunchi, toropit, în fața lutoaselor statui e un biet hoit de iele nuntit. Tabloul șapte Femeile mai seduc, mai se lasă, uitând pe bărbat în urmă, cuc, sărmanul mumificat cade în plasă. Tabloul opt Șirul se formează ducându-se întins prin glodul ce filtrează cerul învins. Tabloul nouă Ei ocolesc
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
rochie lungă, verde, de seară, face un semn cu degetelul mijlociu către o lampă aprinsă unde scrie "motel de iarnă și vară". 33. Reperaj: măcelărie unde vitele asasinate atârnă în cârlige alături de trupul nud al unui om, lăcaș în care hoiturile sunt sălbatic ștampilate într-un crud și sângeros pogrom. 34. Reperaj: mimarea ostentativă a naturaleței, de o minte scurtcircuitată-n tensiuni, dă acum brânci blândeței dintre oamenii simțiți, în etate sau juni. 35. Reperaj: reportajul stării de azi înglodată în
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
un mistreț și sub braț un căprior, amândoi uciși cu mâna lui, și a urcat fuguța în camera bunicului său, intrând ca un vifor pe ușile din lemn greu, căptușite pe interior cu blană de urs. A arucat cele două hoituri lângă banca pe care se odihnea bătrânul și a început să se laude: — Ia te uită, bunicule, ce piese ți-am adus! Și ține cont că eu le-am ucis. Pe când tata n-a nimerit nici măcar o cioară. —Bravo, băiatule
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia lui Arghezi (Omule): „ O lăcomie crâncenă, nebună/ adună, omule, adună/.../ îți trebuiesc palate și veșminte/ să-ți zacă-n ele hoit și oseminte/ morminte, omule, morminte”. Și zâmbind, pictorița mi-a confirmat că uneori s-a gândit și ea la poet, conștientizând că sursa sa de inspirație este poate mai puțin poți obișnuită pentru a picta un peisaj, citându-mi: ”din
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
se mai tăiau uneori, nu știu cine le tăia, și parcă toată acea dimensiune (în fond, doar intuită) se prăbușea cu totul în adînc, deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe niște ape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune, în hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune intenții și cu nuci în buzunare, în starea în care eram, nu puteam
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
ură provocată. Ridic privirea Spre cer cât să-l cuprindă, Că-n el îmi e speranța, Din el primesc iubire, Să cer acum A țării mântuire: De alb Să fii cuprinsă, Glia noastră sfântă, De dușmani neatinsă, Când corbi pe hoituri cântă! Domnul blând, întreaga-ți fire S-o-mbrace-n giulgiu alb De sfântă izbăvire Și răni să îți aline Cu albul pur Din razele-i divine! Referință Bibliografică: RUGĂ-N ALB / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII
RUGĂ-N ALB de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383122_a_384451]
-
se mai tăiau uneori, nu știu cine le tăia, și parcă toată acea dimensiune (în fond, doar intuită) se prăbușea cu totul în adînc, deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe niște ape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune, în hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... Citește mai mult Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuzăa timpului suspendat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Sforile se mai tăiau uneori, nu știu cine le tăia,și parcă toată acea dimensiune (în fond, doar intuită)se prăbușea cu totul în adînc,deveneam întins și greu ca un pachebot-fantomă pe nișteape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune,în hoitul acelei perspective grandioase și surde,absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptatpe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... IV. ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2343 din 31
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Noi, care ne ducem zilele cerând de pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de camere Încăpătoare la parter se aliniau pe laturile unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din deșert. Niciodată nu s-a întâmplat să coincidă atâtea vieți... Și atâtea morți. Sute de vulturi, zeci de hiene și șacali și aproape douăzeci de oameni își împărțeau un spațiu rezervat dintotdeauna câtorva antilope famelice și capre sălbatice. Și hoiturile puțeau. O grămadă de hoituri! Pentru țânțarii din uitata salină, acela era, fără îndoială, minunatul ospăț pe care-l așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a întâmplat să coincidă atâtea vieți... Și atâtea morți. Sute de vulturi, zeci de hiene și șacali și aproape douăzeci de oameni își împărțeau un spațiu rezervat dintotdeauna câtorva antilope famelice și capre sălbatice. Și hoiturile puțeau. O grămadă de hoituri! Pentru țânțarii din uitata salină, acela era, fără îndoială, minunatul ospăț pe care-l așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință, se frecă la ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se potolească sau să bată cu furie. Vulturii ne vor da de știre. — De ce vulturii? — Aici miroase a hoit. Dacă sosesc în zbor de departe, înseamnă că vântul se liniștește. Dacă-și caută adăpost și-și ascund capul între aripi, înseamnă că o să înceapă furtuna. Ei sunt singurii care știu ce se va întâmpla în deșert, pentru că pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i le lăsase în peșteră, s-ar fi putut crede că avionul luase cu el până și ultimul locuitor din zonă. Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa la mine, crai bătrîn, am tras-o-n poză firește, ce credeai? Au ieșit niște nuduri dumnezeiești; cu geniul meu și cu hoitul lui Suzi — Parcă ziceai că la salon — Lasă salonul, doar n-o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist mon cher, dacă-ți Închipui că se mai schimbă ceva. Ăsta ne-ngroapă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de unul ca mine, care nici n-am scos bine capul, harșt, tunde-l, atîta pagubă. Cunosc o grămadă care abia așteaptă să facă sluj pentru o bucățică de zahăr. Mi-e greață. — ...mi-e greață, miroase lumea hîc... a hoit, nu, nu Buffalo Bill... semăna, ochii hîc albaștri marea uite valurile amehîc țesc — Ține dracului batista aia la gură și hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]