KorAP: Find »[drukola/base=hoitar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

197 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

dintre locurile cele mai rele nici măcar nu păstrau Înregistrări. Căruța cu fân tocmai se făcuse mult mai mare. — Vrei niște vești bune? Întrebă Insch, cu o voce monotonă și nefericită. — Dă-i drumul. Am aflat identitatea fetei găsite la ferma Hoitarului. — Deja? Insch dădu aprobator din cap și puse toate declarațiile lui Logan la loc, În ordine greșită. — Ne-am uitat pe lista de persoane dispărute În ultimii doi ani și am căutat o potrivire În fișele dentare. Lorna Henderson. Patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
produse prin lovire. Coastele rupte Îi striviseră plămânul stâng, impactul de la tâmpla stângă Îi zdrobise craniul, iar cel de la partea din spate terminase treaba. Fractura de la picior era deschisă, chiar deasupra genunchiului. O fetiță de patru ani, omorâtă În bătaie. Hoitarul chiar sărise calul. Crezi că scoatem ceva de la el? Întrebă Logan, Întorcând cu fața În jos fotografiile de la patologie ca să nu mai trebuiască să se uite la ele. Insch pufni. — Mă Îndoiesc. Dar nu contează. Avem atât de multe dovezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dinții puțin strâmbi și o chică de păr pe care pieptănatul, oricât de Îndelungat, n-o putea Îmblânzi. Nu semăna deloc cu fața umflată, Întunecată și putrezind din fotografiile lui post mortem. Tot mai crezi că el a făcut-o? — Hoitarul? Insch strânse din umeri și mestecă. Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași. Cine știe, poate au ei un soi de afacere de-a lor, pedofilii. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În care dispăruse Peter Lumley. Insch desfăcuse două dintre calculatoarele În care pretindea Nicholson că-și dosise prada. Se Întorseseră cu portbagajul mașinii de patrulare burdușit de bunuri furate. Părea că Nicholson spune adevărul. Asta Însemna că miza revenise pe Hoitar. Și totuși, Logan nu era prea mulțumit. Nu prea și-l Închipuia pe omul acela ca pe un ucigaș pedofil, chiar dacă ținuse o fată moartă Într-una din magazii. În cele din urmă, inspectorul Insch ordonă Încetarea cercetărilor. — E vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan, transformându-și vocea Într-o șoaptă conspirativă. — Fie voba-ntre noi, am impresia că e un pic beat. Se lăsă pe spate și-l pironi cu privirea. Știi, acum că Inschy s-a fript cu chestia aia cu pantomima și Hoitarul și Cleaver care a fost eliberat, e clar c-apare cel puțin un post de inspector! Logan nu avea ce să-i răspundă la asta, dar inspectorului Steel Îi căzu fața. — Îmi pare rău, Lazăre. Aruncă țigara și-o strivi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
reuși. Ca să-și alunge din minte imaginea, privi din nou la televizor. Se difuza acum pe tot ecranul poza lui Peter Lumley, dispărut Încă de joia trecută. Păr roșcovan, pistrui și un zâmbet. Trecură apoi la un exterior al fermei Hoitarului. Apoi la o conferință de presă, cu șeful poliției serios și dedicat. Buna-dispoziție se scurgea ușor din Logan pe măsură ce imaginile Îi defilau prin față. Peter zăcea mort pe undeva și Logan avea sentimentul neplăcut că tot nu-l prinseseră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îl privi dușmănos pe Logan când acesta-și ceru scuze că i-a târât acolo la o asemenea oră sâmbătă seara. Din nou. — OK, spuse Logan, alegând sertarul frigorific În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la Hoitar. Îl deschise scrâșnind din dinți, și se dădu Înapoi când mirosul fetid se izbi de aerul antiseptic al Încăperii. — Așa, spuse el, strâmbându-se, Încercând din greu să respire doar pe gură. Știm că fata a murit datorită unei traume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ai scos de la teatru ca să-mi arăți chestiile pe care ți le-am zis și eu de la bun Început, sergent? Ultimul cuvânt se scursese plin de venin. Logan oftă. — Uite, cu toții am crezut că rănile au fost provocate de loviturile Hoitarului... — Leziunile corespund bătăii. Am zis asta În raportul de autopsie! Cât timp trebuie să petrecem cu chestia asta? Ai zis că ai dovezi noi! Logan respiră adânc și puse radiografiile cap la cap astfel Încât să formeze scheletul complet al unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de unul singur și nu voia să știe nimeni.. Se agita cu hârtiile lui În timp ce Logan revizuia detaliile standard pentru bandă. — Vrem, spuse detectivul Insch, Îmbrăcat acum În costumul lui de rezervă, să ne vorbești despre fata moartă, Bernard. Ochii Hoitarului scrutară Încăperea, iar fostul profesor oftă adânc, suferind. — Am mai vorbit despre asta deja, inspectore. Vocea Îi era bătrână și obosită. Bernard nu se simte bine. Are nevoie de ajutor, nu să fie Închis. Insch Își ascuți figura. — Bernard, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
chibziuală atentă, tu ai găsit-o, nu-i așa? Sprâncenele lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de un picior care ieșea dintr-un sac de gunoi În mijlocul gropii de gunoi a primăriei. — Ai mai văzut altceva? Îl Întrebă. Când ai luat-o. Ai mai văzut ceva: o mașină, sau un camion sau ceva de genul ăsta? Hoitarul scutură din cap. — Nimic. Doar fata moartă, zăcând pe marginea drumului. Stricată cu totul și plină de sânge și caldă Încă. Firele de păr se ridicară pe ceafa lui Logan. — Era vie? Mai era vie când ai găsit-o, Bernard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Figura cu urme de lacrimi se plecă deasupra mesei, odihnindu-și capul În mâini, pe suprafața crăpată de melamină. — Uneori, lucrurile sunt lovite și nu mor pe loc. Uneori așteaptă să vin să le veghez. — Oh, Cristoase. Îl duseră pe Hoitar Înapoi În celula sa și reveniră În camera de interviu: Logan, Insch și adultul care avea grijă de Hoitar. — Știi că va trebui să-i dai drumul, nu-i așa?, spuse domnul Turner. Logan ridică o sprânceană, dar Insch spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Uneori, lucrurile sunt lovite și nu mor pe loc. Uneori așteaptă să vin să le veghez. — Oh, Cristoase. Îl duseră pe Hoitar Înapoi În celula sa și reveniră În camera de interviu: Logan, Insch și adultul care avea grijă de Hoitar. — Știi că va trebui să-i dai drumul, nu-i așa?, spuse domnul Turner. Logan ridică o sprânceană, dar Insch spuse: — Îi dau pe naiba. Fostul profesor oftă și se instală Într-unul dintre scaunele inconfortabile de plastic. — În cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
reflectoarelor. Spunând lumii că Bernard Duncan Philips fusese absolvit de toate acuzațiile, că sistemul funcționa. Fostul profesor avusese dreptate; Procurorul Fiscal nu voise să se atingă de caz În ruptul capului. Și nici comandantul nu fusese prea Încântat. Prin urmare, Hoitarul plecase către o casă sigură, undeva În Summerhill. — Ce părere aveți? Întrebă Logan, privind cum o altă echipă de filmare se alătură mulțimii. Era aproape ora unsprezece, dar continuau să vină. Insch se zgâia la presa adunată. — Sunt În rahat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dar continuau să vină. Insch se zgâia la presa adunată. — Sunt În rahat, asta e părerea mea. Mai Întâi, porcăria aia de pantomimă, apoi Cleaver scapă ca prin urechile acului cu doisprezece ani de abuzare sistematică a copiilor, și acum Hoitarul e liber pe străzi din nou. Cât l-am ținut Închis? Patruzeci și opt de ore? Poate șaizeci, cel mult. O să mă mănânce de viu... Ce-ar fi să ne ducem și noi la presă? Aș putea să vorbesc ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
că n-avea nimic de pierdut. — În definitiv, spuse Logan, tocmai am Împiedicat o greșeală gravă a justiției. În mod sigur, e și asta bună la ceva, nu? Păi, da, ar trebui. Umerii inspectorului căzură. Dar dacă n-a fost Hoitarul și n-a fost nici Nicholson, atunci tot mai avem un ucigaș În libertate, care ia copiii. Și n-avem nici un nenorocit de indiciu cine e. 27 Până să se dea Logan jos din pat și să intre la duș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la mijloc, Îndoită sub povara zăpezii și a gheții. Așa, spuse Miller, parcând În spatele unui Renault bușit. Hai să ne facem rost de o exclusivitate. Atitudinea reporterului față de Hoitar se schimbase dramtaic de când Logan Îi spusese despre accidentul de pe șosea. Bernanrd Duncan Philips nu mai avea să fie strâns de oușoare pănă-i pocneau. Acum era o victimă a sistemului de reciclare a societății În care bolnavii mintali puteau fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
comunitate, ca să se descurce singuri. Bernard Duncan Philips fu sculat din pat de o polițistă masivă, cu haine simple și dus la parter ca să-și facă numărul pentru reporter. Tehnica de intervievare a lui Miller era bună, Îl făcea pe Hoitar să se simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun, Miller nu scoase mai multe decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl făcea pe Hoitar să fie nervos. Agitat. Nu era bine. Erau lucrurile lui moarte. I le luau. — Hai, Bernard, spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îmi fură lucrurile! Logan se strădui să nu ofteze. — Trebuie să ți le ia, Bernard, Mai ții minte că am venit pe-aici cu domnul de la consiliu? Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama ta. Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii În siguranță aici cu noi. N-o să lăsăm să ți se-ntâmple nimic. Încet, nesigur, Bernard Duncan Philips se așeză la loc pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
așeză la loc pe marginea scaunului, iar piciorul stâng zdrobi o bomboană digestivă pe covor. Numai că de acolo interviul o luă la vale. Oricât ar fi fost de iscusite sau atente, Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]