212 matches
-
atât de forțele ideaționale, cât și de cele materiale. Idealismul nu respinge realitatea materială, ci observă faptul că înțelesul și construcția acestei realități materiale depinde de idei, de interpretări, de limbaj, de simboluri, de reguli. Acest angajament pentru idealism și holism are implicații în ceea ce privește modul în care trebuie gândită și studiată politica mondială.30 Deși se afirmă faptul că abordarea constructivistă nu este uniformă 31, toți constructiviștii (moderniști, lingviști moderniști, critici) împărtășesc două înțelesuri, pe care Stefano Guzzini le-a sintetizat
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
oricui. Ultimul premiu, câștigat cu două săptămâni înainte de venirea în România, stă drept dovadă. Suflete cenușii începe un triptic, terminat prin Le Rapport de Brodeck, un traseu care constituie analiza romanescă a problemelor crimei: de la crima colectivă la crima individuală, holismul vinei sau individualitatea responsabilului. Centrându-și acțiunea de cele mai multe ori în jurul războiului, fie pre sau post, Claudel încearcă să fixeze condiția umană în circumstanțe dificile, pentru a extrage exact acele situații care ilustrează limita în care e adusă această condiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cu alte ipoteze, în ansambluri teoretice sau unități corporative", ceea ce este valabil și pentru judecățile morale. Analiza permite mai buna situare a teoriei lui Rawls în raport cu paradigma holistă din științele sociale; în special criticii comunitariști i-au imputat lui Rawls holismul teoriei sale morale. Horia Moașa analizează un tip special de cultură organizațională, și anume "cultura tăcerii": ceea ce produce insatisfacție angajaților dintr-o organizație este menținut într-un regim de interdicție discursivă, pentru a proteja organizația de dezordine. Interdicția de a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat "nod evolutiv" pentru majoritatea lucrărilor filosofice ulterioare. Astfel, Goodman, Rawls și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
2.3.2. Frege / 84 1.2.4. Distincția pur-aplicat / 86 1.2.5. Problema aplicabilității... ca problemă a coordonării / 88 Capitolul 2. Pierderea statutului special / 93 2.1. Quine / 94 2.1.1. Respingerea dogmelor / 95 2.1.2. Holismul epistemologic / 97 2.1.3. Distincția pur-aplicat / 99 2.1.4. Aplicabilitatea matematicii / 102 2.2. Putnam și logica cuantică / 103 2.2.1. Mecanica cuantică și logica cuantică / 105 2.3. Tymoczko și Lakatos / 114 2.3.1. Tymoczko
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se îndepărtează, de cerința aplicabilității. Quine are o atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii, gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea, alături de matematica, failibilă. Argumentele lui Quine și Putnam nu sunt singurele argumente în favoarea unei viziuni failibiliste asupra matematicii, ulterior găsim astfel de argumente la Tymoczko
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și o parte a priori constitutivă (conține principiile matematice folosite în teorie precum geometria euclidiana și geometria minkowskiană, iar pe lângă acestea și anumite principii fizice fundamentale). De aici nu mai este decât un pas mic până la o viziune diferită de holismul epistemologic quinean. Tot ce rămâne de făcut este să se arate că cele două părți sunt separate și evoluează conform propriei lor dinamici interne (că transformările din matematică au avut loc datorită unor preocupări interne matematicii, fără a ține cont
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dogma 2), i.e. "opinia că fiecare enunț cu înțeles este echivalent cu o construcție logică din termeni care se referă la experiența imediată" (Quine 1964: 346). Pentru asta, el se folosește de trei argumente: argumentul circularității, argumentul care pleacă de la holismul epistemologic și argumentul istoric 68. Să le luăm pe rând. Noțiunea de analiticitate pe care o ia în considerare Quine este cea clasică de "adevărat în virtutea înțelesului" sau "adevărat prin definiție". El sugerează că această noțiune poate fi clarificată dacă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că nu poate rezista fără o teorie a confirmării, iar găsirea unei astfel de teorii s-a dovedit a fi o problemă zadarnică. În contextul discuției despre această dogmă, propune Quine, ca o contrasugestie, viziunea sa holistă. 2.1.2. Holismul epistemologic " Totalitatea așa-numitei cunoașteri a noastră sau opinii, de la cele mai simple chestiuni ale geometriei și istoriei la cele mai profunde legi ale fizicii atomice sau chiar ale logicii și matematicii pure, este o țesătură creată de oameni care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adevăruri ale matematicii, dar putem, de asemenea, să menținem adevărat chiar și enunțul care prezice contrariul experienței recalcitrante, respingând chiar această experiență (ca iluzie sau halucinație). Dacă adăugăm acestei viziuni o teorie verificaționistă a înțelesului, obținem o variantă semantică de holism, conform căreia "unitatea semnificației empirice este întreaga știință" (idem). Ideea din spatele acesteia este că, dacă evidența empirică se răsfrânge asupra întregului sistem și nu doar asupra unui enunț din cadrul acestuia, la fel se întâmplă și cu conținutul empiric sau cu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
idem). Ideea din spatele acesteia este că, dacă evidența empirică se răsfrânge asupra întregului sistem și nu doar asupra unui enunț din cadrul acestuia, la fel se întâmplă și cu conținutul empiric sau cu înțelesul. În "Two dogmas of empiricism", Quine introduce holismul doar ca alternativă la reducționism, fără, însă, a oferi vreun argument pentru acesta 70, în afara plauzibilei povești de la începutul secțiunii 6 "Empiricism without the dogmas". În alte părți, Quine oferă, însă, două argumente pentru această poziție 71: argumentul învățării limbajului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
logice. Dacă se întâmplă ca toate acestea, luate împreună, să implice un enunț de observație care se dovedește fals, omul de știință se poate hotărî să facă modificări în oricare parte a sistemului. 2.1.3. Distincția pur aplicat Consecințele holismului lui Quine sunt diverse și importante: de la cele imediate privitoare la respingerea distincției dintre adevărurile empirice și cele a priori, până la cele privitoare la statutul filosofiei. Ce ne interesează pe noi, în contextul discuției din acest capitol, este în ce
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un adevăr logic substituind sinonime pentru sinonime; iar alta este noțiunea verificaționistă 73, conform căreia un enunț analitic este acela care este confirmat în orice situație această ultimă noțiune este de fapt noțiunea tradițională de aprioricitate (Putnam 1983: 87). Dacă holismul lui Quine este corect, atunci trebuie să abandonăm pe lângă distincția analitic / sintetic, și distincția a priori / a posteriori, iar asta deoarece, din această perspectivă, nu mai putem susține că dispunem de o clasă specială de enunțuri independente de experiență și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
formulată de Michael Friedman. Principala preocupare a acestuia este să formuleze o alternativă la viziunea holistă quineană care prezintă cunoașterea ca pe o rețea uriașă de opinii în care singura distincție relevantă privește gradul distanțării de centrul rețelei. El opune holismului "imaginea unui sistem dinamic de opinii, concepte și principii care poate fi analizat în trei componente principale: un sistem care evoluează de principii și concepte științifice empirice, un sistem care evoluează de principii și concepte matematice care le încadrează pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de legi matematice pentru a infera concluzii non-matematice din acele asumpții non-matematice care au fost formulate cu ajutorul limbajului matematic. Plecând de aici, putem obține următorul argument pentru platonism: (1) Teza indispensabilității: entitățile matematice sunt indispensabile pentru teoriile noastre științifice. (2) Holismul confirmațional: evidența pentru o teorie științifică poartă asupra aparatului teoretic ca un întreg și nu doar asupra ipotezelor componente luate separat. (3) Naturalismul: trebuie să fim angajați ontologic față de toate entitățile care sunt indispensabile pentru cele mai bune teorii științifice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aflat sub un atac constant din partea nominaliștilor, atac care a avut ca țintă în special premisa (2) (vezi Sober 1993 și Vineberg 1996). Există, însă, o variantă a acestui argument, propusă de Resnik (1997), în care nu se apelează la holismul confirmațional. Argumentul indispensabilității propus de Resnik se numește argumentul pragmatic al indispensabilității și este compus din două părți: (a) un argument pentru afirmația că dacă suntem justificați să tragem concluzii din și înăuntrul științei, atunci suntem justificați să luăm matematica
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
No. 2. Garden, R. W. 1984 Modern Logic and Quantum Mechanics, Adam Hilger Ltd, Bristol. Gardner, M. R. 1972 "Two Deviant Logics for Quantum Theory: Bohr and Reichenbach", Brit. J. Phil. Sci. 23. Gibson, Roger F. 1996 "Quine, Wittgenstein and Holism." In Robert L. Arrington and Hans-Johann Glock, eds., Wittgenstein and Quine, London and New York: Routledge, pp. 80-96. Glock, Hans Johann 2003 Quine and Davidson on Language, Thought and Reality, Cambridge University Press. Goodman, N. and Quine, W. V.1947 "Steps
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1972 "What's Wrong With the Received View on the Structure of Scientific Theories?", Philosophy of Science. Suppe, F. 2000 "Understanding Scientific Theories", Philosophy of Science 67. Teller, P. 1980 "Computer Proof", The Journal of Philosophy. Teller, P. 1986 "Relational Holism and Quantum Mechanics", Brit. J. Phil. Sci. 37. Tymoczko, Thomas 1979 "The Four-Color Problem and its Philosophical Significance" Journal of Philosophy 76 (2):57-83. Tymoczko, Thomas 1980 "Computers, Proofs and Mathematicians: A Philosophical Investigation of the Four-Collor Proof", Mathematics Magazine
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
89, 93, 105, 120-123, 126, 143, 218 * Neeuclidiană, 46-49, 52-55, 57, 89, 93 * Hiperbolică, 48-52 * Eliptică, 52 * Riemanniană, 82 * Minkowskiană, 18, 70-73 Helmholtz, Hermann von, 55, 81, 82 Hilbert, David, 45, 55, 56, 57, 59, 67, 69, 90, 122, 123 Holism, 11, 18, 95, 97-100, 127, 183 Inferența la cea mai bună explicație, 188, 195, 197, 208 Kant, Immanuel, 10, 15, 17, 20, 23-30, 32, 33, 35, 36, 38, 40-45, 52-54, 57, 59, 60, 62, 66-69, 74, 76, 82, 83, 86
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
folosită și de larg acceptată ca cea de analiticitate." (Putnam 1983: 88). 70 De fapt această afirmație este incorectă. Argumentul istoric, amintit mai sus, (a se vedea secțiunea 2.1.1.) poate fi foarte bine luat ca un argument pentru holism. Discutarea lui va fi amânată, însă, pentru secțiunea 2.2. 71 Gibson (1996: 83) atrage atenția asupra acestor argumente. 72 Putnam numește această noțiune lingvistică, deoarece "noțiunea operativă este cea de sinonimie, iar aceasta este o noțiune din lingvistică". (Putnam
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA CONSTANTIN STOENESCU Etica mediului Argumente rezonabile și întâmpinări critice INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte cheie: etica mediului, sfera moralității, individualism și holism etic, antropocentrism și biocentrism, eliberarea animalelor, datorii indirecte, "ecologie profundă", dezvoltare durabilă, etică globală Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Partea I. Etica mediului ca proiect teoretic / 11 1. Clarificări conceptuale / 11 1.1. Introducere / 11 1.1.1. De la miltitantismul ecologiștilor la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
3.1.2. Problema demarcației / 53 3.1.3. Problema criteriului / 56 3.1.4. Argumentul ignoranței / 61 3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
56 3.1.4. Argumentul ignoranței / 61 3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3. Fascinația biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturalitate sau naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție teoretică și metodologică. Aceste extinderi s-ar face dintr-o perspectivă atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]