KorAP: Find »[drukola/base=holist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...17 >

421 matches

Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208

a unei amintiri care să fie povestită întâi -nefiind în mod necesar cea mai veche - poate avea o semnificație importantă. Remarci de finaltc "Remarci de final" În acest capitol am prezentat două abordări asupra interpretării poveștilor vieții dintr-o perspectivă holistă asupra conținutului. În prima, conform tradiției studiului de caz, ne-am folosit de o perspectivă largă asupra temei generale, din care urmau să se detașeze mai apoi câteva puncte esențiale. În a doua, am folosit un anumit fragment de text

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
O casă evreiască tradițională poate fi identificată prin mai multe trăsături- printre care genul de cărți, obiectele de ritual și fotografiile care sunt puse la vedere, precum și stilul de îmbrăcăminte al bărbaților, femeilor și copiilor. Capitolul 5tc "Capitolul 5" ANALIZA HOLISTĂ A FORMEITC "ANALIZA HOLISTĂ A FORMEI" În acest capitol, ca și în cel precedent, ne vom concentra atenția asupra poveștii vieții ca întreg. Scopul în acest caz este însă acela de a demonstra cum poate fi utilizat materialul narativ pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
poate fi identificată prin mai multe trăsături- printre care genul de cărți, obiectele de ritual și fotografiile care sunt puse la vedere, precum și stilul de îmbrăcăminte al bărbaților, femeilor și copiilor. Capitolul 5tc "Capitolul 5" ANALIZA HOLISTĂ A FORMEITC "ANALIZA HOLISTĂ A FORMEI" În acest capitol, ca și în cel precedent, ne vom concentra atenția asupra poveștii vieții ca întreg. Scopul în acest caz este însă acela de a demonstra cum poate fi utilizat materialul narativ pentru a interpreta variațiile de

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
Sensibilitatea cititorului - de pildă, la detalii și la gradul de emotivitate cu care este descrisă fiecare dintre etape sau discrepanțele existente între diversele descrieri ale aceleiași etape - ar putea oferi de asemenea piste importante de cercetare. Această demonstrație de analiză holistă a formei utilizează un subgrup al eșantionului mare, și anume interviuri cu 22 de adulți în vârstă de 42 de ani (11 bărbați și 11 femei). Poveștile vieții lui Jan și Mike, care vor fi analizate în partea a doua

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
sine”. Așa cum s-a văzut în prima parte a capitolului, nu toate poveștile vieții s-au pretat la fel de ușor la o caracterizare structurală. În multe cazuri, abordarea lumii interioare a povestitorului prin intermediul conținuturilor relatărilor, fie că ne referim la maniera holistă sau la cea pe categorii, este mult mai directă și mai accesibilă decât cea care vizează doar aspectele formale. Acest lucru poate fi adevărat mai ales pentru aceia dintre noi care au profesii medicale sau de asistență socială și care

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
mai ales în etapa selectării categoriilor, în sortarea și numărarea lor. Fiecare decizie luată trebuie să se bazeze pe considerarea atentă a scopurilor cercetării, ca și pe fezabilitatea diferitelor opțiuni. Concentrarea asupra unei perspective „categoriale” mai degrabă decât asupra uneia „holiste” înseamnă, de fapt, extragerea din povestea vieții a secvențelor relevante și neglijarea contextelor în care apar. Acest lucru poate ridica probleme; atunci când se propun interpretări, ar trebui să se țină seama și de factorii holistici și contextuali. În mod similar

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592

acestei perioade este conceperea participării dintr-o perspectivă sintetică, integratoare. Conștientizând faptul că, atât în literatură, cât și în practică a existat tendința de tratare parțială și limitată a participării, cercetătorii au trecut la interpretarea ei sistemică, într-o manieră holistă. În loc să fie investigată numai la nivelurile ierarhice cele mai de jos ale organizației, ei au început s-o abordeze și la niveluri mai înalte ale piramidei organizaționale. Apoi, în locul abordării segmentate, doar în raport cu anumite probleme (proiectarea muncii, negocierea colectivă, stimulările

[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811

statului. Nimic nu tre-buie să se interpună între individ și stat. Societatea nu ar putea fi altceva decît suma indivizilor care o compun. În replică, insistența fiziocraților asupra economiei ca știință a dreptului natural indică în mod clar o abordare holistă, chiar dacă reflecțiile lor macroeconomice par să fie fondate pe comportamente de natură microeconomică. Quesnay nu pleacă de la individ, nici nu raționează după principiul cauzei și efectului, el pleacă de la o ordine teleologică ce include și garantează libertatea individuală. Economia este

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Intyre, Michael Walzer), care consideră virtuțile drept principii impersonale, izvorîte dintr-un anumit context moral, în care nu cri-teriul raționalității este determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
sunt legi divine, țin de acel telos exterior și trebuie integrate humusului social. Din punct de vedere economic, valori sacralizate de școala liberală și astăzi, precum individualismul, piața, concurența, libera inițiativă și altele au fost fructe ale concepției iluministe. Abordarea holistă a fost subordonată, dacă nu chiar abandonată, în beneficiul celor parțiale, uitîndu-se că "fiecare excelență se plătește cu o insuficiență"38 și că "chiar în clipa în care acordăm importanță unei idei, ea dobîndește proprietatea de a-și subordona, de

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
drept, ca premise ale individualismului, este considerat scolasticul franciscan, care a trăit în secolul al XlV-lea, William Occam. Ideile sale vor fi dezvoltate de Luther, bine consiliat se pare de cabalistul Reuchlin. Dar societatea nu a în-cetat să fie holistă. Considerînd biserica drept adunarea credincioșilor, Calvin propovăduiește dominația acesteia asupra Statului, ca și anterior fericitul Augustin, în Cetatea lui Dumnezeu. Viziunea solidarist-comunitariană actuală, opusă celei liberale, vede Eul ca purtător al unei identități sociale. Nu intern ceea ce dorim sau alegem

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
și capital economic se vădește în relație cu ceilalți. Mai mult, nu s-ar putea imagina un individ asocial. Dar pustnicii ce sunt? Apoi, la origini, Dumnezeu a creat omul, societatea sau grupul s-au format mai apoi. Totuși, ideologia holistă, pentru care întregul este mai important decît părțile componente, consideră grupul mai important decît individul, socialul decît economicul, deși respectă un consens religios și admite o anumită ierarhie în interiorul societății. Există mai multe înțelesuri ale conceptului de tot, de întreg

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm individul la intersecția mai

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
față de valorile liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii religiei ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și o cultură determinate, chiar dacă acestea nu sunt imediat separabile de acțiunea individuală, nici normativ, nici factual. Demersul holist invocă transcendența între-gului social și cultural, în raport cu acțiunea indivizilor, acest întreg fiind prezentat, în general, ca o simplă realitate empirică. Indivizii nu pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în egală măsură unul de ordin normativ. Oricum, în vreme ce prima consideră că indivizii acționează în primul rînd ca indivizi, holiștii susțin că acțiunea acestora nu capătă sens și efectivitate decît raportată la integralitatea socială și culturală în sînul căreia se dezvoltă. Din punct de vedere empiric însă, ca-racterizarea integralității sociale creează pro-bleme noi. Ce înseamnă noțiunea de apartenență? Cărei societăți

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560

în toată lumea. Faptul că acesta s-a desfășurat la comanda Partidului Comunist, precum și subordonarea totală a aparatului educațional față de instanța politică par a confirma teoria importanței majore, cel puțin în regimurile totalitare, a politicului în creionarea fenomenului școlar. O abordare holistă ar evidenția remarcabile similitudini internaționale, similitudini relativ indiferente la variabile precum cele sociopolitice. Expansiunea școlară din România postbelică s-a produs ca și cum statul comunist nu ar fi fost decât instrumentul prin care s-a realizat o explozie a școlarizării ce

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
și în România. Nepotismul, frecvent și în învățământ, este doar unul dintre acestea, fiind și unul din mecanismele prin care rețelele corupte se produc și se reproduc cel mai sigur. Luana Pop (2003) are pentru cazul României o explicație mai holistă, pe care autoarea o înscrie în tradiția gândirii neoinstituționaliste. A stabili un model de gândire și de acțiune normat înseamnă instituționalizare. Corupția ubicuă din România presupune că a fi corupt este, în țara noastră, ceva considerat îndeobște o practică normală

[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782

va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales și caut să discut ceea ce Michel Foucault înțelegea prin epistemă, anume un cadru de gândire care provine dintr-o ruptură față de o perioadă precedentă sau o rețea de discursuri și noțiuni cu o

[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737

6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3. Fascinația biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica mediului / 88 4.1. Argumentul valorii intrinseci sau "argumentul

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
regăsi atât imediat, cât și pe termen lung în dezbaterea publică le menționez pe următoarele: • Oamenii nu pot controla natura ca întreg, ci, eventual, părți ale ei. Supraviețuirea părților depinde însă de sănătatea întregului sistem al lumii vii. Viziunea sistemică, holistă, va deveni, așa cum vom vedea, o componentă fundamentală a schimbării modului de a gândi. • Industrializarea, în special industria chimică, are un impact negativ din ce în ce mai puternic asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea industrială aduce beneficii și asigură o îmbunătățire a condițiilor de viață

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
apar probleme morale. La dezbatere participă nu doar eticieni, ci și filosofi ai minții sau filosofi ai dreptului. Distincția dintre drepturi și datorii duce spre alte reconfigurări filosofice. • Ecologia profundă ia în considerare și lumea naturală non-animală, propune o abordare holistă și acordă naturii valoare intrinsecă. Sunt valorificate teoretic cercetările științifice privind echilibrul, stabilitatea, diversitatea și complexitatea ecosistemelor, și este depășită tradiția culturală occidentală în direcția conturării unei noi religiozități care este alimentată în pricipal de tradiții de tip asiatic, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând, etica mediului necesită o nouă metodă de cercetare. În locul metodei științifice obiective care izola și individualiza obiectul cercetat, este propusă o abordare holistă care ia în considerare omul și natura, subiectul și obiectul, o ierarhie a sistemelor integrate succesiv (biocenoză, biotop, ecosistem, biosferă). În locul abordării moniste care presupunea un singur model de interpretare, se recunoaște complexitatea nivelelor realității, ireductibilitatea problemelor puse și se

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
pornească de la acordarea de valori unor entități complexe, adică unor entități puternic integrate și dinamice precum ecosistemele sau biosfera ca totalitate. Altfel spus, extinderea sferei moralității ar trebui să se facă prin trecerea de la o perspectivă individualistă la o perspectivă holistă. Desigur, o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară în literatura domeniului. Astfel, Callicott 27 examinează critic problema extinderii sferei moralității și aduce în discuție tensiunea dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]