222 matches
-
s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale lor [8]. Un alt studiu a evidențiat asocierea semnificativă a haplotipului major - 3860 G/3113G/5347C (OR 1,65) cu riscul de CHC în populația generală și mai importantă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și implicit față de carcinogeneza, mutageneza și citotoxicitate [17]. Genă care codifică NQO1 are un polimorfism în poziția nucleotidică 609 (NQO1 609 C>Ț), determinând sustituția prolinei cu serina în poziția 187 a secvenței aminoacidice (P187S rs 1800566). Față de tipul sălbatic homozigot CC, activitatea enzimatica a varianței homozigote TȚ păstrează numai 2-4% din această activitate, iar varianta heterozigota CT are o scădere de trei ori a activității enzimatice [18]. NQO1 este implicată în stabilizarea genei supresoare p53, pe care o protejează de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
reprezentați de sexul masculin, infecția VHB, VHC și activitatea scăzută a genotipului UGT1A7. Genotipul cu activitate enzimatica joasă (L/L) se asociază cu o vârstă mai scăzută de debut a CHC [22]. S-a comunicat o asociere pozitivă între genotipul homozigot UGT1A7*3*3, care are cea mai scăzută activitate enzimatica și pacienții cu ciroza hepatică de etiologie virală B sau C, dar o asociere negativă la pacienții cu etiologie alcoolică, subliniind rolul cirozei ca factor etiologic în dezvoltarea CHC [23
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
o creștere a riscului de CHC de 15 ori [32]. ALCOOL DEHDROGENAZA (ADH) ȘI ALDEHIDDEHIDROGENEZA (ALDH) Alcoolul este oxidat la acetaldehida sub acțiunea ADH și aceasta în acetat, reacție catalizata de ALDH, rolul carcinogen al acetaldehidei fiind crescut [33]. Subiecții homozigoți pentru alela ALDH2*2 sunt lipsiți de activitatea enzimatica a aldehiddehidrogenazei iar heterozigoții pentru alela normală și varianta (ALDH2*1/2) au numai 1/16 din activitatea enzimatica a homozigoților ALDH2*1 [34]. Asocierea consumului de alcool cu riscul de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
de ALDH, rolul carcinogen al acetaldehidei fiind crescut [33]. Subiecții homozigoți pentru alela ALDH2*2 sunt lipsiți de activitatea enzimatica a aldehiddehidrogenazei iar heterozigoții pentru alela normală și varianta (ALDH2*1/2) au numai 1/16 din activitatea enzimatica a homozigoților ALDH2*1 [34]. Asocierea consumului de alcool cu riscul de CHC este cunoscută și subiecții mari băutori au un risc crescut de CHC: OR 2,7 [35] sau chiar 4,52 [36]. Studiul polimorfismelor genetice ale ADH2 și ALDH2 nu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ĂĂ cu riscul de CHC, față de genotipul sălbatic GG (OR 2,36), ca și pentru genotipul c.1779 C>G, genotipul GG, față de genotipul sălbatic CC (OR 2,17). Asocierile se regăsesc pe toate modelele de analiză: comparație între genotipul homozigot cu cel heterozigot sau modelele dominant, recesiv sau de contrast alelic. Alelele de susceptibilitate sunt reprezentate de alela A a varianței c.1161 G>A și alela G a varianței c.1779 C>G [64]. De asemenea, o nouă varianta
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
C>A în exonul 17 al genei care determină înlocuirea alaninei cu glicina (Gly506Ala) se asociază cu riscul CHC în populația Han din Chină. Alela A a polimorifismului c1804 C>A se asociază cu creșterea susceptibilității pentru CHC, iar genotipul homozigot ĂĂ crește riscul de CHC față de purtătorii genotipurilor CC și CĂ/CC [65]. Polimorfismul hOGG1 Genă hOGG1 (8-oxoguanin-glicozilaza 1), localizată pe cromozomul 3p25-26 face parte din calea BER de reparare a ADN, prin excizia leziunilor oxidative care se produc în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
vs TȚ, OR 2,02). Se semnalează un efect sinergic între polimorfismul XRCC5 rs 9288516 și starea de purtător a AgHBs [79]. Unirea neomoloagă a capetelor (NHEJ) Implică intervenția genei XRCC4. Polimorfismul XRCC4 se asociază cu dezvoltarea CHC și supraviețuirea. Homozigoții pentru alela G a XRCC4 rs 1805377 au un risc mai scăzut față de CHC față de purtătorii uneia sau ambelor alele A. Alela G a SNP XRCC4 rs 1805377 reprezintă un marker genetic de risc scăzut pentru CHC, genotipurile AG și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
a evidențiat un SNP G/A la nivelul codonului 589, exonul 13 rs 1047840, cu substituția lizinei de către acidul glutamic, cu rezultanta varianței K589E. Investigația realizată pe populația din Turcia a semnalat o creștere a riscului de CHC la purtătorii homozigoți ai genotipului Lys/Lys a polimorfismului Exo1 K589E (OR 2,15), mai exprimat la bărbați (OR 2,67) și pacienții cu boala hepatică nevirală (OR 3,14) [88]. Interacțiunea genă-genă Mutațiile mai multor polimorfisme identifica subclase de risc. Astfel, combinația
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
99]. S-a identificat un SNP care implică mutația A → G în poziția 61 a regiunii 5’ netranslatate (5’-UTR) a genei EGF rs 4444903, rezultând trei genotipuri: ĂĂ, GA și GG, cu frecvente diferite la variate grupuri etnice. Genotipul homozigot GG are un risc de dezvoltare a CHC mai mare decât genotipul ĂĂ (OR 2,12) în timp ce genotipul GA nu are un risc crescut față de cel ĂĂ. În același timp se semnalează că alela G reprezintă alela de risc și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și IGF-2R) și 6 proteine de legare ale IGF (IGFBP 1-6) [102]. Subiecții cu genotipul IGF-2 + 3580AA au un risc crescut de CHC și un nivel seric crescut al IGF-2. Prezenta combinată a homozigotismului ĂĂ IGF-2 + 3850 și a tipului homozigot sălbatic GG al EGF-2R are un efect protector față de dezvoltarea CHC [103]. POLIMORFISMUL CITOKINELOR Joacă un rol recunoscut în reglarea și modularea inflamației și răspunsului imun. Interleukinele O mare varietate de studii abordează prezenta polimorfismul interleukinelor în asociere cu riscul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu 58% și un timp liber până la recurenta mai lung față de homozigoții CC, în timp ce polimorfismul MMP-9 nu are valoare predictiva [123]. POLIMORFISMUL CICLOOXIGENAZEI 2 (COX-2) Ciclooxigenazele au un rol esențial în sinteză prostaglandinelor, o atenție deosebită acordânduse COX-2, forma inductibilă a ciclooxigenazelor, care prin produșii pe care ii generează intervine în multiple
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
a activității promotorului COX-2 este mai scăzută la pacienții cu CHC față de lotul de control. Prin analiza multivariată s-a constatat că varianta genotipică COX-2-765G>C (genotipul 765CC) se asociază cu o scădere semnificativă a riscului de CHC față de genotipul homozigot sălbatic -765GG, având efect protector față de CHC [125]. POLIMOFISMUL GENEI ALFA FETOPROTEINEI (AFP) Deși utilizată pe scară largă, determinarea concentrației serice a AFP este limitată și de faptul că 10-30% dintre CHC nu secretă AFP, iar creșterea ei are o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
polimorfismul genei receptorului de tip 1 al angiotensinei. Deși datele sunt controversate, se consideră că purtătorii genotipului DD (22) au un risc de patru ori mai mare de boală coronariană decât alte genotipuri, în timp ce genotipul II are un efect protector. Homozigoții DD cu diabet zaharat tip 2 prezintă o rată crescută de excreție a albuminei și o scădere accelerată a GFR (14). Se pare că IEC sunt mai puțin eficace în prevenirea scăderii GFR sau în reducerea microalbuminuriei la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
legare a oxigenului este ocupat de apă, iar în soluții alcaline este ocupat de grupări hidroxil. Methemoglobinemia apare în următoarele circumstanțe: după expunerea hematiilor la substanțe toxice cum ar fi nitriți, coloranți anilinici și unele droguri oxidante; la heterozigoți (statusul homozigot este letal), varianta M de hemoglobină în care substituirea aminoacizilor afectează hemul, produce oxidarea fierului; la homozigoții cu deficiența reductazei NADH dependentă. Nivele de methemoglobină între 10-25% determină cianoză care, în mod obișnuit necesită tratament. La nivel de 35% pacienții
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
apare în următoarele circumstanțe: după expunerea hematiilor la substanțe toxice cum ar fi nitriți, coloranți anilinici și unele droguri oxidante; la heterozigoți (statusul homozigot este letal), varianta M de hemoglobină în care substituirea aminoacizilor afectează hemul, produce oxidarea fierului; la homozigoții cu deficiența reductazei NADH dependentă. Nivele de methemoglobină între 10-25% determină cianoză care, în mod obișnuit necesită tratament. La nivel de 35% pacienții prezintă dispnee și cefalee, nivelele de 70% sunt letale. Toxicitatea methemoglobinei este dată nu numai de incapacitatea
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
fiind dominante. De exemplu, un individ cu grupa sanguină B poate moșteni antigenul B de la fiecare părinte sau un antigen B de la un părinte și 0 de la celălat părinte; astfel, persoana a cărui fenotip este B poate avea genotipul BB (homozigot) sau genotipul B0 (heterozigot). Când grupa sanguină a părinților este cunoscută se poate estima genotipul copilului. Când ambii părinți au grupa sanguină B, genotipul copilului poate fi BB (un antigen B de la fiecare părinte), B0 (un antigen B de la un
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
de cele ductale. De asemenea, IPF-1 intervine în controlul expresiei genelor pentru insulină, somatostatin, glucokinază, GLUT-2, polipeptid amiloid insular (amilină), etc. (16) Șoarecii IPF-1 knock-out prezintă agenezie pancreatică și a duodenului ventral. La om, a fost descris un nou născut homozigot pentru o deleție punctiformă în gena IPF-1 (Pro63fsdelC), care prezenta diabet neonatal permanent și insuficiență pancreatică exocrină ca urmare a ageneziei pancreatice. (36,42) Aceeași deleție dar heterozigotă determină apariția MODY. (9) Alte mutații ale genei IPF-1 au fost descrise
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
De fapt până în prezent a fost descrisă o singură astfel de familie. (17) Probandul a fost un nou născut cu diabet neonatal permanent și insuficiență pancreatică exocrină, ca urmare a ageneziei pancreatice. (42) Analiza genetică a arătat că probandul era homozigot pentru mutația Pro63fsdelC în timp ce ambii părinți erau heterozigoți pentru aceasta. (36) Studiul întregii familii a arătat o prevalență ridicată a unei forme blânde de diabet, cu debut în tinerețe și cu transmitere dominantă, toți heterozigoți pentru mutația menționată. Șase membri
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
Rallison) este o formă încă și mai rară de T1DM (sunt menționate doar câteva cazuri în literatură și doar în familii consangvine). Această formă ar fi tot condiționată genetic (cromzomul 2p12). De asemenea, există cazuri de PNDM în cazul purtătorilor homozigoți ai unor mutații asociate la heterozigoți cu DZ tip MODY. Este vorba de mutații ale genei glucokinazei (cromozom 7p13-15) [58] sau factorului IPF-1/PDX-1 (cromozomul 13q12) [86]. Tot în cadrul formelor rare de T1DM este inclus și diabetul ce apare în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de aceea se construiesc în laborator animale cu defecte genetice, pentru a le depista la oameni. Apariția defectelor vizibile are loc când două gene defecte identice, provenite de la tată și mamă, se întâlnesc; astfel, 25% dintre copii vor fi bolnavi (homozigoți), 50% vor fi purtători de gene defecte (heterozigoți), iar 25% vor fi normali. Posibilitatea ca două gene defecte să se întâlnească și să provoace boli ereditare este cu atât mai mare cu cât părinții sunt rude mai apropiate și consanguinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
frecvența semnificativ mai mare a genotipurilor homozigote -23 Hph AA (85,85%) și +1127 Pst CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul homozigot -23 HphI T/T, frecvența sa este de 2,21% la lotul de neafectați, comparativ cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul homozigot -23 HphI T/T, frecvența sa este de 2,21% la lotul de neafectați, comparativ cu doar 0,47% (un caz din 212) la probanzii diabetici (fig. 10.11). Asocierea deosebit de puternică a alelei -23 HphI A cu DZ tip
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
469 E/K cu alte alele diabetogene (în special ale IDDM1), am analizat transmiterea acestor alele la probanzii diabetici împărțiți pe subloturi în funcție de tipurile HLA DR. Rezultatele au indicat o transmitere semnificativ crescută a alelei 469 E la probanzii diabetici homozigoți DR4/DR4 sau heterozigoți DR4/DRX (unde DRX este o alelă diferită de DR4 și DR3) - transmitere 75,47%, p* < 0,01. Pentru probanzii diabetici DRX/DRX, DR3/DRX și DR3/4 transmiterea alelei 469 E a fost crescută dar
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
a genotipurilor ICAM-1 469 E/K (fig. 10.14). Rezultatele au venit să confirme asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1 în populația românească. Astfel, 62 din cei 212 probanzi diabetici (29,25%) au fost purtători ai genotipului homozigot ICAM-1 469 E/E comparativ cu doar 111 din cei 544 subiecți neafectați (20,40%), deci o diferență de 9 procente între cele două loturi (Guja et al., 1999a). Pentru a confirma (sau infirma) rezultatele de mai sus, am încercat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]