151 matches
-
e ceea ce vor cu adevărat. Cum spunea necioplitul ăla, Ben Gurion, despre evrei și neevrei. Se părea că bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse, dar Își pierdu răsuflarea care se termină printr-un horcăit ce se transformă În cele din urmă În tuse. Parcă avea Înăuntru o ușă prinsă În balamale neunse, legănată de vânt. — În momentul de față arabii vor să ajungă la un compromis, Baruch. Acum noi suntem partea Încăpățânată, care refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la care mai pune și costumu dă pânză de in fără laibăr, da și fără surtuc, care un Duroc-Jersey Îl luase pă el la ăle din urmă horcăituri care-a scos când mierlea, și fără halatu mascat care i-l cadorisisem, ca să-mi ducă persoana cu camioneta peizană la un agent dă la Fabrica dă Săpun Silveyra, care făcea și el o bișniță beton, că căra grăsime dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen. Una, două, cinci săptămîni de așteptare, nu mai puteam fi atent la injecții, le făceam altora decît celor În drept care așteptau și ei cu ochii triști, ori la horcăitul estompat al bătrînilor cărora uitam să le dau furazolidon. Într-o dimineață ca asta s-a auzit În sfîrșit și telefonul cu profesor. Care, În loc să-mi dea calificativul pe loc În receptor, așa cum Îmi imaginasem stînd nopți Întregi cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sssă-i spun, a murmurat. O sssă-i transmit tot ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am dus mâna la gură, înspăimântată: cum de nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care o ține cel de pe pluta din spate Și când au ajuns ei la gura nișei, n-au putut descoperi nimic, fiindcă Apa era aproape până în tavan, sus, iar pe galerie, se auzea un tumult și o tălăzuire ca un horcăit de pocitanie uriașă, ori de altă bazaconie și alta nu Atunci Manuil Fragă, tot năind înapoi pe plută și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încordați respirația gâfâită, sincopată a celui care vorbește. ...nu pot să...(bruiaj)... Cu ce forțe inamice v-ați confruntat? Poți reveni la bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit scurt, apoi eterul nu mai transmite decât o liniște sinistră. Alo, Mesteacănul, continuă să vorbești! Recepție! Dar difuzorul continua să tacă încăpățânat și toți cei de față înțeleg că moartea tăiase singurul fir care îi mai unise cu cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la ultimul cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii acestui instrument de clămpănit, de țipat și de horcăit, crezând că, așa cum se simțea el, vrăjit, ne vrăjea și pe noi... Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe fața ce purta urmele teribile ale bolii. Era slab ca un schelet, palid, ochii îi străluceau și două pete roșii îi ardeau în obraji. Tușea fără încetare; fiecare cuvânt al lui, aproape fiecare respirație erau însoțite de câte un horcăit. Se vedea tuberculoza ajunsă într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fac cu viața mea; de fapt moralitatea poate să mă acuze de ce vrea ea. Dar acum, acum, când deja mi s-a adus la cunoștință momentul când sentința va fi dusă la îndeplinire! Care morală are nevoie, și de ultimul horcăit prin care îți dai cel din urmă atom din viață, ascultând consolările prințului, care, în demonstrațiile lui creștine, va ajunge negreșit la ideea oportună că, în esență, e chiar mai bine că mori? (Creștinii de felul lor au ajuns întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dinții, cînd a aflat că cele patru nave ale sale zac în adîncurile mării. Oamenii lui Alonso l-au prins și l-au torturat chiar aici, pe această terasă. Briza îmi redă fidel vuietul bătăliei navale, strigătele de victorie și horcăitul morții. Pe aici, prin aceste locuri, mila n-a ajuns nici pînă azi. Caut urme de sînge printre pietrele de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca nici o vibrație în sufletul lor? Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privește cu ochii copilului tău. Încerci să alungi vedenia. Ea te urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se spun despre tatăl ei adoptiv
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doarme. Ora 22 Puls 85, 23 respirații pe minut, regulate. Doarme, dar geme. Ora 23 Puls 112, 12 18 respirații pe minut, neregulate. Doarme? Ora 24 Puls 139, respirație grea și neregulată. Ora 01 Puls 100 130, neregulat. Respiră cu horcăituri. Ora 1.35 Decedat 6 decembrie (Zi de pregătiri) Toată ziua m-am chinuit cu piatra. E greu cu o singură mână. Nici forma în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
joc... Frumoasa mea! Voi a sorbi nectarul gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la cer”, grijuliu mereu de a nu fi ajuns din urmă de sine Însuși, speriat la gândul că, Întîlnindu-se cu sine, dublul său l-ar obliga să se oprească, să-și frângă aripile, să cadă, să moară cu un ultim horcăit. Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu-mi frigul/ sângelui tău în care s-au înecat corăbii!/ Departe se aude confuz murmurul lumii/ ca horcăitul unui înghițitor de săbii.” SCRIERI: Elegii pentru pământ, București, 1977; Scrisori din Andromeda, București, 1981; Ziar de seară, București, 1983; Ținuturile mentei, București, 1986; Biblioteca pierdută, București, 1988; Regele valsului, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Structuri lirice duale, RL
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
băut vodkă cu cana. Camera mea era chiar lângă a lor, aveam un geam care dădea chiar în camera lor, iar patul meu era chiar sub geam. La vreo trei zile după cheful acela am auzit în camera lor un horcăit oribil! Dimineața a venit o mașină a Salvarii de la regimentul lor. Grișa murise din cauza băuturii. L-au pus într-un cearceaf și l-au dus la cazarmă. Altădată s-a îmbătat colonelul și a venit și l-a bătut un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
poți sesiza. Și am așteptat. Am auzit primele împușcături în dreapta mea. Unu, doi, trei. A urmat...mă rog, aud sângele cum curge dintr-un corp, ultimele răbufniri din plămâni, adică ultimele resturi de aer care ies probabil, un fel de horcăit și atunci aud și din partea stângă. Atuncea spun: uite că Valută a avut dreptate, se moare fără durere, nu simt nici o durere. Și stau mai departe așezat pe genunchi și aștept să observ treptele dispariției vieții mele. Că cineva din
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]