134 matches
-
cu Lucian Vasilescu: îngenuncheat, cu fruntea plecată (ca un templier), primind Diploma de Cavaler al Poeziei: Marele Premiu "Nichita Stănescu" al "Serilor de Poezie" de la Desești. Era 1 octombrie 2010. Mama Doca, ca întotdeauna, ne servea cu pancove, nuci și horincă. La toate cele spuse până aici, se impune o concluzie: "o țară fără scriitori e un deșert fără apă" (Ion Caraion). "Acum, în plină și sinistră epocă a așa-zisei "globalizări", poezia îmi pare a fi, mai mult decât oricând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de dinți la Cluj. Am coborât în sufrageria hotelului, unde ortacii mei de drum se înfruptau de zor din micul dejun à l’anglaise, mai copios decât un breakfast, adică un adevărat brunch: ouă, slană, cârnați prăjiți, smântână și nelipsita horincă. Bravând ridicolul, mi-am spus în gura mare oful: — N-am periuță de dinți și aș vrea să-mi cumpăr una... S-a făcut tăcere. Nimeni cu îndrăznea să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de dinți și aș vrea să-mi cumpăr una... S-a făcut tăcere. Nimeni cu îndrăznea să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut milă de mine și-a spus: — Mai bine beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și o fată, o jurnalistă din Sighet. Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
personajele din romanul meu. Am răsfoit și un album în culori... Ion Pop e un om prea delicat ca să mă ia peste picior, cum poate aș fi meritat. Pentru că e adevărat că în excursia din Maramureș mai mult am băut horincă decât am admirat ce era de admirat. Sunt convins că Sanda Stolojan sau alți exilați conștiincioși în patriotismul lor turistic au vizitat cu insistență toate aceste meleaguri pe care le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ceva secole în urmă, acum e firesc să încercăm și noi o "reîncălecare" a originilor, nu-i așa? Și dacă tot ne-au fost strămoși niște maramureșeni, de ce nu am revendica acum ceva moșteniri, în calitate de urmași? Măcar cât spațiu ocupă horinca dintr-un prun dintre Rona de Jos și Sighet, de exemplu...! Sau cât aerul de sub un vers de Vasile Muste? Sau cât umbra de sub nucul din curtea casei lui Ghiță Pârja și a mamei Doca, din Desești, acolo unde Andrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sonor în beregată, acolo sus, unde erau cocoțați, în turelă, pe tancurile eliberatoare. Înțeleseră toți și mai cu seamă paharnicul cu ștergar de in și cu busuioc la garafă, care-i turnă de băut, pe dată, o cană gospodărească de horincă, trasă de două ori. Singur Nicanor Galan n-avea astâmpăr deplin în inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drag te-or așeza la masă din inimă-ți vor da de toate și îți vor spune ce și cum pe aici îți vor așterne pat în casa bună te-or omeni așa cum se cuvine cu pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spre ușa stației. Ușa despre care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]