184 matches
-
de pe acest teritoriu românii au fost alungați în timpul voievodatului transilvan Benedict (1203 - 1209), imediat după înființarea mânăstirii. Românii băștinași au fost alungați, nu din dreapta Oltului, cum se crede în general, ci de pe posesiunea donată între apa Oltului și munți. În hotărnicia posesiunii mânăstirești sunt amintite puncte de reper caracteristice Țării Oltului. Hotarul mânăstiresc începe la Olt, străbate o pășune, apoi un făget, apoi urcă de-a lungul râului Arpaș în sus până la munți. De aci înaintează spre apus până la izvoarele apei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Documente Valachorum nr. 11 p. 24 din 1252 ). În acest an Bela al IV lea donează lui Vicențiu, fiul secuiului Akadas de Sebus (Scaunul Szepsi de mai târziu), un teritoriu între Olt și munții Baraoltului, denumit «terra de Zek». La hotărnicia acestui domeniu sunt amintite ca teritorii mărginașe Țara Bârsei (terra Saxonum de Barasu), ținutul Secuilor din Szepsi ( terra seculorum de Sebus) și ținutul românilor din Cârța (terra Olachorum de Kerch). Unii istorici din trecut au încercat să identifice Cârța amintită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1757 întărind aceeași danie - a vinăritului, zicea: „iar paharnicul al doilea ce era obișnuit a strânge el dijma Domnească, să nu se amestece"... Paharnicul avea ca ajutor în îndeplinirea funcției sale pe Pivnicer („Stratulat Pivnicerul", „Gheorghe Pivnicerul" în cartea de hotărnicie a Plopenilor de la 1673), și pe Vădrari („poruncim Domnia mea prin hrisovul acesta și vădrarilor de la ținutul Fălciului ca să nu aibă a supăra Sfânta episcopie pentru vădrărit, nici să scrie ei vinul de dijmă", zicea Scarlat Ghica în hrisovul din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1759, în ținutul Fălciului, nu era decât un ispravnic: „Credinciosului boier al Domniei mele domnului ispravnic de ținutul Fălciului: Sănătate". Mai târziu, în anul 1768, erau câte doi ispravnici de ținut; într-o poruncă a domnitorului Ioan Calimachi, referitoare la hotărnicia unei moșii a episcopiei, se adresa ispravnicilor de Fălciu astfel: „Credincioșii boieri ai Domniei mele, Dum. Toma Luca biv-vel stolnic și Petrachi Pitaru, ispravnicii de ținutul Fălciului și credincioșii boieri Domniei mele Dum. judecătorii de ținutul Fălciului". Se trage concluzia
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vor întocmi un inventar cuprinzând întreaga avere mobiliară și imobiliară a comunei sau a județului. Acest inventar se va ține în totdeauna la curent cu modificările ce ar interveni în situațiunea averilor. El va fi completat și sprijinit pe planuri, hotărnicii și alte acte descriptive și estimative. Inventarul se va păstra în arhivă, sub răspunderea funcționarului însărcinat și a serviciului respectiv, care va ține în curent pe șefii administrațiunii de situațiunea averilor, cuprinse în el. Articolul 213 La intrarea în funcțiune
LEGE nr. 95 din 13 iunie 1925 pentru Unificarea Administrativă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/212555_a_213884]
-
actualul amplasament de pe valea Olăneștiului și datorită așezării sale geografice pe versantul estic al dealului cu același nume - Coasta Mare. Numele de Vlăduceni vine, după cum spun bătrânii satului, de la Vladu, primul locuitor. Prima mențiune documentara apare într-un act de hotărnicie datat 15 aprilie, 1608. Onisfor Vlăduceanu din neamul Vlăducenilor a construit în anul 1744 o biserică în sat. Numele satului vine de la așezarea sa geografică de-a lungul torentului Pietroasa, care în vremea ploilor aduce chiar și copaci dezrădăcinați și
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au fost preluate de stat. Primele așezări stabile în actualul teritoriu al localității au fost consemnate în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți din părțile Făgărașului
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Coadă Stâncii este un sat în comuna Ungheni din județul Iași, Moldova, România. Coadă Stâncii apare cu această denumire în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În hotărnicia Mânzăteștilor se menționează satul Ocenicii ce-i zic acum și satul Coadă Stâncii. Ocenicii erau vechii țărani care lucrau aceste pământuri domnești, care s-au așezat aici, la coadă dealurilor. Se presupune că în urma unor alunecări de pămân, care au
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
Chevzen", din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este amintit cu o situație demografică prosperă, mult peste media central-europeană a epocii. Avea atunci 92 de gospodării, din care doar trei fără locuitori. Mai avea la acea dată 11 fântâni și o biserică de zid fără
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
teren de sport și construirea Monumentului eroilor satului în curtea bisericii sau a căminului cultural din localitate. Satul Geomal, lângă Teiuș, e între cele mai vechi așezări românești cunoscute din Ardeal. Încă la 1282 se amintește într-un proces de hotărnicie al satului Gârbova, făcut din partea unor nobili maghiari György Samson și Nicolae Andrei, fiii lui Andrei, și alții împotriva căpitanului Episcopiei latine din Ardeal. I se zice la această dată Gyomal, nume pe care l-a păstrat până astăzi, zicându
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
cele două sate erau despărțite, aceasta rezultând din actul din 1548, păstrat în regest și, mai ales, din actul din 21 august 1562, care hotărnicește o parte din moșia Chiojdului de pe Bâsca. Acest ultim document menționează punctele de reper ale hotărniciei din 1562, care există și în prezent: Rotarea, Valea Teiului, Benia, Curmătura Cranei, Lacul fără Fund, Siriul, Obârșia Păcuriței, Piatra Lerei, apa Bârsei etc. Conform hărții Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700 întreaga vale a Bâscei
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Birtin este un sat în comuna Vata de Jos din județul Hunedoara, Transilvania, România. Acte de hotărnicie,din prima jumătate a secolului al XV-lea,îl amintesc printre voievozii români pe Ștefan de Birtin. De la semnalările acelui veac,abia în anii 1760-1762, este menționat satul Birtin, cu patruzeci și două de familii și un lăcaș de cult
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
zona industrială a Combinatului Siderurgic și cu intravilanul municipiului Hunedoara, țarinile Gura Luncii, În Cărămizi, Planuri și Țarina din Jos fiind în contact cu teritorialitatea metropolei. Spre sud-vest, spinarea dealurilor Bătaga, Meea, Țarina din Sus și Cocor trasează o veche hotărnicie cu localitatea suburbană Răcăștia. Limita de apus și de nord-vest este marcată de interfluviul colinelor Cocor și Fața din Sus, înălțimi care delimitează Mânerăul de localitățile hunedorene Valea Nandrului și Josani. Patrimoniul teritorial Mânerău include două subsisteme habitaționale: vatra satului
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
la linie 1, toate gospodăriile fiind mutate pe o parte și pe de alta a șoselei trasată atunci. În 1864 mai erau patru urmași de porcari, întemeietori ai satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru și Nedelea Purcaru. Cartea de Hotărnicie a terenurilor delimitate la 1864 locuitorilor din comuna Bucov-Adunați, jud. Teleorman în moșia Tătărăștii de Sus a defunctului Ștefan Bellu, lucrare efectuată de Constantin P. Comănescu, inginer hotarnic din Pitești, conform autorizației Trib. Teleorman, nr.5403 din 20 mai 1911
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
și 19 prăjini și 6 locuitori pălmaș cu câte 4 pogoane și 15 prăjini. S-au dat 56 de locuri de casă și un total de 458 de pogoane și două prăjini și jumătate. <Locuitorii din cătunul Purcărești care fac hotărnicia actuală se învecinează cu proprietatea Tătărăști a doamnei Câmpineanu pe latura despre miază noapte și pe latura despre miază zi a terenurilor de hrană ale locuitorilor. Noi am început lucrarea despre vecinătatea de miazănoapte, începând din măgura din malul drept
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
trei proprietăți: între proprietatea locuitorilor Porcărești, între proprietatea moștenitorilor lui Barbu Gănescu și între proprietatea d-lui Mihalache Stancu popescu, menținându-se și de noi pentru viitor tot scursura văii Bucov> ( n.n. pentru punctul 20 lipsește foaia din Cartea de hotărnicie). <Începând din punctul 20, punct situat lângă partea din vale a podului și care este punct de hotar comun cu trei proprietăți între locuitorii Porcărești, între d-l Mihalache Stancu Popescu și între d-l Dobre P. Rădulescu, de aici
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
patru movili mari (3, 4, 5, 6,) sunt movili vechi făcute cu ocazia ieșirii din diviziune dintre d-na Irina Câmpineanu și fratele domniei sale D-l Bellu.> Am ținut să dau citirie hotarelor care delimitează satul Purcărești din Cartea de hotărnicie pentru a vedea și moșiile din jurul satului din acel timp.
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
care avea moșie în Berești, Petrilești și Boșoteni și care este pentru prima oară amintit într-un document din 17 ianuarie 1762. La începutul secolului al XVII-lea, Ion Roset biv vel Medelnicer, din porunca voievodului Ion Matei Ghica, face hotărnicia Bereștilor și Petrileștilor, ca să nu mai fie pricini; era și de așteptat, din moment ce odinioară fuseseră și unii, și alții la un loc, pe aceeași vatră iar acum erau despărțiți. Satul Enăchești este trecut și în harta rusească de la 1839 sub
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
la Nehoiu. Proprietățile au fost în litigiu permanent între moșnenii care nu puteau ușor dovedi cu acte moștenirea pământurilor lor pe de o parte, și boierii Persescu, apoi Borănescu și Maican până în 1946, pe baza diferitelor decrete domnești și a hotărniciilor lui Manolache Taud (1797), Mihai Greceanu-Constantin Predescu (1802) și Carol Gold (1854), documente oficiale care atestă proprietatea moșnenilor. În secolul al XIX-lea, comuna era organizată ca punct de graniță, tineri din sate, împreună cu grăniceri recruți păzind granița cu Moldova
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
bisericii Transilvaniei, în 1 august 1355 , ei căzuseră la înțelegere în privința modului de împărțire a pădurii Făgetul Mare și doreau să se bucure în pace și liniște de proprietatea lor. Documentul descrie cu minuțiozitate modul în care s-a realizat hotărnicia și punerea în posesie. Pentru marcarea hotarului au fost folosite movile de pământ, prima fiind așezată în partea de jos a pădurii, sub un ulm. Mergând spre miazăzi, se ajungea la mijlocul zonei împădurite, unde s-a așezat ca semn de
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
României, București, se află la aprox. 90 de km. E de localitate. Cea mai veche mențiune despre sat apare într-un document din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu (12 mai 1692), în care sunt menționați 12 boieri care participă la hotărnicia moșiei Nenciulești a mănăstirii Cotmeana. Între boieri sunt menționați ”Tudor Logofăt, fiul lui Tudor Paharnic din Plopi” (Ecaterina Țânțăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice și arheologice, Editura Renaissance, București, 2010, p. 62). O altă mențiune
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
află în vechea vatră a satului, denumită astăzi Răzeși. Teritoriul ocuăpat de satul Banca s-a extins în timp și cu alte zone locuite de clăcașii aduși de familiile Costache și Lambrino. La 11 septembrie 1779 a avut loc o hotărnicie la Banca, între proprietarii satului de atunci: Todosica, fiica lui Scarlatache Costache, paharnicul Iordache Lambrino și răzeșii reprezentați prin Stamatin, Vasile Tacu și Constantin Diaconu. Condica liuzilor din 1803 menționează Banca cu loc puțin, 19 liude ce trebuiau să plătească
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
576 m. Următoarele obiective istorice din Micești au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010: Satul este atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului, având ca vecinătate "Codrul Mare" („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea ""Pass Mikis"", în 1367 ""Mykus"", în 1461 ""Villa Mike"s", în 1523 ""Mikews"", în 1733 ""Mikus"", iar în anul 1854 ""Mikes"" sau ""Micuș"". În legătură cu acest sat
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
sălbatic pe anumite locuri și prin grădinile din sat. Pe movilița unde este așezată biserica satului erau până acum câțiva ani arbori de soc, grupați. Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu și cu moșneni din sat. Satul este menționat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu și cu moșneni din sat. Satul este menționat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este copiat de Petre C.Popescu (Pătru popii) din Socu la data de 15 mai 1910. După cum am arătat comuna Bărbătești și-a luat numele de la muntele Bărbat care constituia proprietatea obștească
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]