305 matches
-
auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri, ochi de cine-vedetă, ușor osteniți, totuși, luminoși și pătrunzători. Meritul descoperirii țăranului autodidact în postura de scriitor (ținea un jurnal-cronică de-a dreptul formidabil prin sinceritate, originalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui univers rural profund original, cu adevărat românesc, emoționant și entuziasmant tot odată.... După ani și ani, l-am vizitat din nou pe moș Toader. Așa surdă cum era, Magdalina auzise de mult chemarea cerurilor, plecând în cealaltă lume. Toader Hrib nu mai avea nici glas, nici putere dar nu se dădea bătut: și-a înregistrat prezentarea muzeului pe casetofonul ce-l purta agățat la gât. Când se ivea vreun vizitator, dădea drumul la bandă și-și însoțea vocea de altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la gât. Când se ivea vreun vizitator, dădea drumul la bandă și-și însoțea vocea de altădată cu gestică de dirijor, arătând cu cârja, de pe scaun, obiectul despre care se făcea vorbire în difuzor. Apoi, s-a mutat și Toader Hrib în ceruri. A rămas "Cronica". Căreia i s-ar potrivi cele scrise de țăranul de la Arbore despre un fântânar din sat: "De câte ori bem apă din asemenea fântâni, ne-au învățat tata să zicem bogdaproste de suflet." * O lungă paranteză: după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mai bine zis, lipsa de voință a celor ce au intrat, legal, în posesia unui tezaur pe care nu-l respectă fiindcă nu-l înțeleg. Una-i să moștenești patru boi și alta un muzeu! Singura urmașă a lui Toader Hrib a fost o stră-stră-verișoară. Prin sat se vorbește că prima grijă a noii stăpâne a fost să vândă icoanele străvechi (fala muzeului!) și alte piese având ceva căutare. O fi așa, n-o fi așa oricum, e dreptul ei. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
O fi așa, n-o fi așa oricum, e dreptul ei. De aici încolo ar putea intra în discuție doar oarecari criterii morale, nu și de legitimitate ori legalitate a înstrăinărilor. Chiar dacă n-a avut gir oficial, colecția lui Toader Hrib intrase într-un circuit turistic recomandat în pliantele ONT, se bucurase de mai multe consemnări în presa străină decât cutare Muzeu cu ștaif, iar în Cartea de impresii (unde-o mai fi?) se rânduiesc semnături dintre cele mai prestigioase. "Cronica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Jurnalul trebuia publicat: mărturisea un destin tragic, într-o scriitură reținută și resemnată, cu frazare elegantă și incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier și cu alte mijloace, revela la fel de sincer un univers bucovinean luminat de aceeași bucurie dăruită și întemeiat pe aceeași credință: spiritul nu trebuie să se lase copleșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
necunoscut ar fi rămas pe mai departe, dacă destinul său postum nu s-ar fi intersectat mai întâi cu o anume întâmplare și, apoi, cu instinctul de adevărat copoi într-ale istoriei ce l-a caracterizat pe țăranul autodidact Toader Hrib de la Arbore. Iată că, plecat în alte lumi de atâta vreme, moș Toader ne mai prilejuiește surprize culturale! Dac-aș crede în spiritism și aș mai lua și-n considerare faptul că, pe Internet, instituția muzeală Hrib continuă să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
țăranul autodidact Toader Hrib de la Arbore. Iată că, plecat în alte lumi de atâta vreme, moș Toader ne mai prilejuiește surprize culturale! Dac-aș crede în spiritism și aș mai lua și-n considerare faptul că, pe Internet, instituția muzeală Hrib continuă să funcționeze, deși-i închisă și abandonată de cine știe când (o menționează până și site-ul Poliției din Rădăuți!), aș afla în acest "azi o vedem și nu e" un temei pentru acceptarea para-existențelor misterioase dincolo de hotarele lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Taniac, născut la Kornuluncze (Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între aceleași coperți, câteva povestiri: "Fiica lui Decebal", "Din vremea lui Ștefan cel Mare", "Petru Cercel domn și poet în scaunul Munteniei", "Capul lui Radu"... Instinctul l-a făcut pe Toader Hrib să le cumpere imediat și să le ducă la "Muzău". Când, în 1971, pregăteam pentru tipar "Cronica de la Arbore", trecând în revistă inclusiv tot ce era înscris tezaurizat și ne-expus la "Muzău", n-am dat peste acest adevărat "Fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Taniac. Avea să i le furnizeze abia în 1987 Mircea Pahomi (m. 2002), un cercetător specializat mai mult în istoria Bisericii Ortodoxe din nordul Bucovinei. Cea de a treia întâmplare fericită a făcut ca hârtiile lui Taniac, păstrate de Toader Hrib, să le redescopere un tânăr împătimit de istorie, pe numele lui Marius Mirăuță, care s-a străduit să le ordoneze și să le expună, atrăgând astfel atenția asupra unui nume pe nedrept ignorat Filimon Taniac. El își spunea, simplu, "publicist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918, "foaia săptămânală de propagandă națională" intitulată "Timpul Nou". I-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
studențești, precum și lucrări în versuri cu subiectul rezumat în titlu: "Să nu stăm cu guri uscate!", "Ergo bibamus", "Și la Iași se bea!", "Crâșmărița de la Teiu" ș.m.a. Este obligatoriu să luăm în considerare și ipoteza că documentele salvate de Toader Hrib nu-s decât parte din virtualul "Fond Taniac" și că, pentru fierberea barabulelor rusoaicei din Rădăuți, se vor fi mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se relevă ca un remarcabil poet al naturii chiar și în unele naturi statice, prin mijlocirea cărora evocă, de fapt, peisajul, ambianța primară a acestora, contextul în care au fost extrase: Natură statică cu ciuperci, Natură statică cu fructe, Vânat, Hribi și hulubițe, Pere și căni, Mere și cană, Fazani, etc. În Hribi și hulubițe, de pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
naturi statice, prin mijlocirea cărora evocă, de fapt, peisajul, ambianța primară a acestora, contextul în care au fost extrase: Natură statică cu ciuperci, Natură statică cu fructe, Vânat, Hribi și hulubițe, Pere și căni, Mere și cană, Fazani, etc. În Hribi și hulubițe, de pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele din acuarele, artistul transfigurează materia și o infusează cu poezie, evocându-ne
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Eternitatea din Iași 28 1982 Este reprezentat în Expoziția de acuarelă Ieșeană „Omagiu păcii, organizată de Muzeul de Artă din Iași, cu lucrările: Muncă de primăvară, Peisaj industrial, Peisaj la Repedea, Pe coasta Runcii, Cuptorul Plitz. 1983 Figurează cu Crizanteme, Hribi și Hulubițe, Fazani și Pești, în Expoziția „Flori și naturi statice în arta românească organizată de Muzeul de Artă din Iași. Sub egida Comitetului de cultură și educație socialistă al județului Iași, Muzeul de Artă din Iași organizează cu sprijinul
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
mohorâtă. Mihnea umblă hoinar prin pădure. Era mâhnit că nu avea mâncare. Spre seară a ajuns la hanul Suhard. Se duce direct la ospătar: Sunt lihnit. Pot să mănânc ceva aici? Da. Avem ciorbă de burtă cu hrean. Mai avem hribi la tavă. Ce sunt hribii? Sunt ciuperci hrănitoare. Mihnea a servit masa în tihnă. Acum trece la odihnă. 121. Alcătuiți o propoziție din cuvintele: în, învelit, hârtie, Mihai, halvaua, a 122. Transcrieți cinci din propozițiile de mai jos și subliniați
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
pădure. Era mâhnit că nu avea mâncare. Spre seară a ajuns la hanul Suhard. Se duce direct la ospătar: Sunt lihnit. Pot să mănânc ceva aici? Da. Avem ciorbă de burtă cu hrean. Mai avem hribi la tavă. Ce sunt hribii? Sunt ciuperci hrănitoare. Mihnea a servit masa în tihnă. Acum trece la odihnă. 121. Alcătuiți o propoziție din cuvintele: în, învelit, hârtie, Mihai, halvaua, a 122. Transcrieți cinci din propozițiile de mai jos și subliniați cuvintele în care se găsește
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
nuci, de cireși sălbatici cu cireșe negre, și În multe locuri și de viță sălbatică sau lăuruscă”. Fructul fagului jirulare un sâmbure comestibil iar din ei se scotea mai înainte un ulei apreciat. Bureții, de fag sau vineți, mânătărcile sau hribii , gălbiorii sau urechiușele, zbârciogii etc, din care o seamă se pot usca ,iar altele mura, constituiau un adaos prețios în alimentație. „Să amintim apoi vânatul pădurii și faptul că în poienile pădurii și la marginile ei se poate face agricultură
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Dar nu suntem destul de vrednici pentru Sfânta Parascheva. Vin oameni de departe pentru ea, din Italia, din Spania, pe unde i-a împrăștiat viața. Atunci noi cum să nu venim ? Nu ne-ar fi rușine ?” Mâncăm cu toții tocană de ciuperci (hribi) de pădure, din două borcane mari de plastic de un litru, cum sunt acelea în care se vinde smântâna în supermarketuri. Mă întreabă ce caut eu aici la Iași, „fără femeie, fără copchii, ai venit așa de unul singur? Că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mirosind a naftalină și a șifonier). Nu știu de ce, dar simt acut că este vorba de ultimii pelerini de acest gen. Cei ce vin din urmă, cu autocarele de la București, nu m-ar fi invitat niciodată la masă, să mănânc hribi, pâine pe vatră și să închin un pahar de vin și țuică, pentru strămoși. Noaptea de 13 spre 14 octombrie 2010. Ora 20.00. După o scurtă pauză de refacere, îmbrăcat bine, cu bateriile aparatului foto schimbate, acumulatorul video încărcat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
15 euro), fiind produse și propuse spre vânzare de către o mănăstire din jurul Iașiului. Vânzătorii nu sunt însă călugări. Murături și conserve pentru iarnă, spectaculoase, amestec de culori de toamnă cu trimiteri gastronomice directe. Printre aceste minuni, mai multe borcane cu hribi murați și zacuscă cu ciuperci de pădure. Toate sunt produse de personalul de la o casă de copii orfani. Unul dintre aceștia, de fapt un tânăr de circa 18-20 de ani, îmi ține o lungă prelegere despre siguranța produselor pe care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de piesele de teatru ale lui Delavrancea. Și am avut ce vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită, care în vederea ilustrată pe care-o aveam acasă părea mult mai mică. Sfătuți de un localnic, ne-am abătut și la Muzeul lui Hrib Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa și curtea erau un adevărat depozit, cu tot felul de obiecte. Până și vase egiptene, și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cap, nu altceva - și cu puțin ulei, ardei pisat, hrean și măs line; apoi, pilafurile de raci, de mânătărci, de ștevie sau de spanac: cum și toate iahniile de pe lume, de fasole, de cartofi, de bob, de mânătărci sau de hribi sălbatici, de caracatiță, de praz și de arpagic; cum și fasolea bătută „În cruci“, cu ceapă prăjită și cu boia de ardei, iar alături toate murăturile În saramură, pătlăgelele verzi sau ceva mai coapte, gogonelele, varza roșie, țelina, cu toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și serveam musafirii, când veneau în vizită). Din pădurea de la Frătăuții Noi veneau țigănci cu râșcovi, popinci, hulubițe, hribi și mama cumpăra în fiecare toamnă, pentru murat. Toate gospodinele din sat se aprovizionau bine pentru iarnă, parcă erau într-o adevărată competiție. Când se întâlneau duminicile la biserică sau la hore, discutau mai mult despre rețete, ce-au mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare, s-a aburcat pe samar și Gherman monah beteag de un picior. Golovici l-a suferit până la izvoarele de la jumătate de cale: doi km. Dar când a ajuns la izvor, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]