245 matches
-
România liberă, în termeni care îi anticipează pe cei din 1948, de I. Ludo și de Felix Aderca. Proaspăt transferat de la Universitatea din Iași la cea din București, el este încă vulnerabil la presiunile ministerului (aspect pe care un Ioan Hudiță îl remarcă în jurnalul său), deja comunizat și sensibil la campaniile din presă cu privire la „epurabili”. În 1948, după o campanie de presă sălbatică - în care nu numai Ion Vitner a fost implicat, după cum atestă Cronologia vieții literare românești -, va ține
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
Z. Ornea Am mai comentat în revista noastră, de două ori, fragmente din jurnalul lui Ioan Hudiță. Revin din nou pentru că Editura Institutului European din Iași a reluat ediția, ignorînd volumul publicat acum vreo doi ani de Editura "Roza Vînturilor" și tinde să-l publice, probabil, integral. Frumoasă, benefică inițiativă. Pentru că acest jurnal e mult mai bogat
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
publicat acum vreo doi ani de Editura "Roza Vînturilor" și tinde să-l publice, probabil, integral. Frumoasă, benefică inițiativă. Pentru că acest jurnal e mult mai bogat în informație și aprecieri, venite din partea Partidului Național Țărănesc. Ceea ce e foarte important. Ioan Hudiță, om politic din gruparea dr. N. Lupu, a intrat în PNȚ, în 1935, odată cu întreaga grupare lupistă. Om de convingeri tari, s-a alăturat lui Iuliu Maniu în aprecierea rolului nefast al regelui Carol al II-lea și a regimului
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
al regelui Carol al II-lea și a regimului de dictatură carlistă (1938-1940), izbutind să fie atît de apreciat de Maniu încît nu numai că devenise membru al Biroului PNȚ dar, după asasinarea lui Virgil Madgearu, i-a propus lui Hudiță să-i ia locul în demnitatea de secretar general al partidului, el - motivînd cu situația sa în învățămînt - neacceptînd decît funcția de secretar general adjunct. Ca profesiune, Hudiță era istoric. Concurase, prin 1933-1934, la Iași, pentru postul de profesor universitar
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Biroului PNȚ dar, după asasinarea lui Virgil Madgearu, i-a propus lui Hudiță să-i ia locul în demnitatea de secretar general al partidului, el - motivînd cu situația sa în învățămînt - neacceptînd decît funcția de secretar general adjunct. Ca profesiune, Hudiță era istoric. Concurase, prin 1933-1934, la Iași, pentru postul de profesor universitar de istorie, împreună ca Andrei Oțetea. Firește că, finalmente, a cîștigat catedra Oțetea. Dar Hudiță a considerat că această adjudecare a fost ilegală și că Oțetea a fost
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
situația sa în învățămînt - neacceptînd decît funcția de secretar general adjunct. Ca profesiune, Hudiță era istoric. Concurase, prin 1933-1934, la Iași, pentru postul de profesor universitar de istorie, împreună ca Andrei Oțetea. Firește că, finalmente, a cîștigat catedra Oțetea. Dar Hudiță a considerat că această adjudecare a fost ilegală și că Oțetea a fost ajutat de o grupare de masoni, printre care Ralea, Iorgu Iordan, Petre Andrei, Const. Balmuș, pe care îi ura efectiv. Și cum doi dintre aceștia (Ralea și
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
ura efectiv. Și cum doi dintre aceștia (Ralea și Andrei) au fost miniștri în perioada dictaturii regale îi judeca cu asprime intransigentă, alăturîndu-se opiniei lui Maniu că toți acești colaboraționiști trebuiesc judecați și condamnați. Și nu uit să adaug că Hudiță și-a rezolvat situația sa precară în învățămînt cu ajutorul legionarilor (conferențiar titularizat la Școala de Arhivistică) pe care, altminteri, îi detesta. Acest al doilea volum al ediției consemnează evenimentele perioadei 7 septembrie 1940 pînă la 8 februarie 1942, adică de la
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
și să se alăture Axei. Ceea ce Antonescu a și făcut, decretînd statul național legionar la 14 septembrie 1940. Maniu, revoltat, a alcătuit un memoriu aspru (de comun acord cu Dinu Brătianu) în care îi reproșa procedeul, socotit fatal intereselor țării. Hudiță a fost însărcinat să-i înmîneze memoriul generalului Antonescu. Generalul a răspuns că a procedat cum se cuvine, relatînd confidențial versiunea neștiută despre detronarea regelui, în acest fel salvîndu-le viața lui Maniu, Brătianu și apropiaților lor. Va să zică d-voastră, a
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
sub raportul instrucției, disciplinei, comandamentului și înzestrării cu armament modern. Această armată funcționează ca un ceasornic... Aceasta fiind situația, eu sunt convins că țara noastră nu poate supraviețui decît mergînd alături de Hitler și Mussolini, stăpîni definitivi ai Europei". Firește că Hudiță i-a răspuns că PNȚ consideră politica generalului profund eronată, stăruind în ideea că, de fapt, Germania va pierde războiul, armata ei nefiind deloc atît de invincibilă cum o prezintă Hitler. Și, cu asta, audiența a luat sfîrșit. Oricum, mai
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
debarasa mai ușor". În conducerea PNȚ, atunci, se profilau două opinii divergente. Ion Mihalache cu ai lui (inclusiv Madgearu) socotea că țara trebuie să se alieze cu Germania, pe cînd Maniu (căruia i s-au alăturat dr. N. Lupu și Hudiță) era împotrivă. Rămîne un fapt, mereu consemnat de Hudiță în întreg acest jurnal pentru perioada menționată, că Maniu și partizanii săi erau convinși, încă din septembrie 1940, că nemții vor pierde războiul și apreciau că dacă SUA n-a intrat
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
două opinii divergente. Ion Mihalache cu ai lui (inclusiv Madgearu) socotea că țara trebuie să se alieze cu Germania, pe cînd Maniu (căruia i s-au alăturat dr. N. Lupu și Hudiță) era împotrivă. Rămîne un fapt, mereu consemnat de Hudiță în întreg acest jurnal pentru perioada menționată, că Maniu și partizanii săi erau convinși, încă din septembrie 1940, că nemții vor pierde războiul și apreciau că dacă SUA n-a intrat încă în război aceasta se datora faptului că se
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
libere pentru a vedea "că nici 10% din populația românească nu admite alăturarea noastră la pactul tripartit." Memoriul e semnat de toți membrii biroului. Iar cînd, la 24 noiembrie 1940, ziarele noastre relatau ditirambic despre aderarea lui Antonescu la Axă, Hudiță consemna în jurnalul său: "Am conștiința deplină a catastrofei spre care mergem. Deși opinia publică este cu noi, partidul nostru n-a putut împiedica aderarea la pactul nenorocirii noastre!" Madgearu declară, într-o ședință de Birou, că "omul acesta (Antonescu
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
în mod deosebit, întrucît noi am cădea printre primele sale victime". Apoi Madgearu dă citire unui proiect de declarație a PNȚ către țară. Maniu e de acord, impresionat de opiniile expuse de Madgearu și proiectul său de declarație, îmbunătățit de Hudiță și Ghiță Pop (folosindu-se și de un proiect de declarație întocmit de Maniu). A fost comunicat partidului și, pe cît se putea, țării. A fost ultima declarație politică a lui Madgearu. Pentru că, la 27 noiembrie, e arestat de un
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
a doua zi, asasinarea lui N. Iorga. La înmormîntarea lui Madgearu, prezenți fiind toți membrii Biroului PNȚ și fruntașii din București, în ciuda terorii, Maniu rostește un discurs emoționant "în care, după ce a făcut elogiul dispărutului, a condamnat vehement guvernul Antonescu". Hudiță ca adversar al lui Iorga, căruia îi vîna catedra, spune că la slujba lui Madgearu au fost 200 de persoane, în jurul sicriului prof. N. Iorga nefiind decît 15. Exagera, vădit. Zece au fost numai academicienii prezenți, în frunte cu președintele
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
stranie opinia PNȚ că România nu trebuie să se alieze cu Germania nici pentru recucerirea Basarabiei și a Bucovinei de nord pentru că aceste teritorii pot fi redobîndite printr-o înțelegere cu URSS. Dar aceasta era, atunci, nu numai opinia lui Hudiță dar și a altor fruntași ai partidului. Firește că Mihalache, și ceilalți penețiști, au refuzat propunerea lui Antonescu de a intra în guvernul lui, care nu urma să fie un guvern de uniune națională, ci numai mai reprezentativ. A urmat
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
ar găsi ei: în interesul țării, noi vă rugăm să binevoiți a demisiona pentru a înlesni M.S. Regelui posibilitatea formării unui guvern de largă concentrare națională"). Un memoriu asemănător i-a fost trimis generalului Antonescu de către PNL. Jurnalul lui Ioan Hudiță, editat, cu acribie, de ginerele autorului, dl. prof. Dan Berindei, e amănunțit și poate fi utilizat ca document de referință. Hazlie e aici doar colaborarea amiabilă a autorului jurnalului cu fruntași legionari ca P.P. Panaitescu, Eugen Chirnoagă și Găzdaru (ce
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
poate fi utilizat ca document de referință. Hazlie e aici doar colaborarea amiabilă a autorului jurnalului cu fruntași legionari ca P.P. Panaitescu, Eugen Chirnoagă și Găzdaru (ce pregăteau o restructurare a învățămîntului universitar) pentru rezolvarea situației sale în învățămînt. Ioan Hudiță devine, în această ipostază, un Gonzalv Ionescu al lui G. Călinescu, care, pentru a căpăta o catedră, ar fi fost în stare să reintroducă iobăgia în țară. Istoria, se vede bine, din nou, e vicleană și plină de stupide ironii
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
în această ipostază, un Gonzalv Ionescu al lui G. Călinescu, care, pentru a căpăta o catedră, ar fi fost în stare să reintroducă iobăgia în țară. Istoria, se vede bine, din nou, e vicleană și plină de stupide ironii. Ioan Hudiță, Jurnal politic, vol. II (7 septembrie 1940-8 februarie 1942). Studiu introductiv și note de acad. Dan Berindei. Editura Institutul European, 2000.
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
desemnează, la 4 septembrie 1940, pe generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani, a lui Carol al II-lea, pe tronul României. A urmat
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
românești, în timp ce ungurii concentrează trupe imense la frontiera Croației. În Timișoara el a văzut convoiuri întregi de germani refugiați din Serbia care se îndreptau spre Ungaria și Germania“ - nota în „Jurnal politic“ un membru marcant al Partidului Național Țărănesc, Ioan Hudiță. A doua zi, fruntașul P.N.Ț. va fi primit de Ion Antonescu, căruia îi va înmâna un memoriu. Iată și reacția: „Referindu-se la pasagiile din memoriul nostru, în care vorbim de prietenia noastră veche cu sârbii, Antonescu găsește că
Agenda2005-33-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284080_a_285409]
-
movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cârja în bordură. Avea privire pătrunzătoare și un nas mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea lipsă de clienți. Se perindau mereu, frizerul Lică având întotdeauna un strașnic chef de vorbă. Aici era salonul literar. Victoriile definitive la fotbal tot la Lică
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cotman, intrând pe poartă la el acasă... Cam pe la prânzul cel mare, a ieșit și a luat drumul Măgurii. Totul a mers bine până a intrat în pădure. Aici nămeții erau așezați gospodărește... Ajuns pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treabă dacă mai poci face ceva... hai că ne apucă noaptea. - Ei, hai, măi Vasile, hai că doar n-o dat turcii și n-or avea cu ce hărăgi via. Carul se smunci din nou. Ieșeam pe poartă și coboram hudița ca într-un leagăn. Urcam pe la țața Tinca lu’ bădea Vasile Graur, apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de, animale vin și se duc. Unde? Numai ei știau. Eu de când mă trezisem tot cu Bourean și Florean eram și cu restul de prin ogradă. Drumul spre casă a fost mai scurt. Așa mi s-a părut. Ajuns în dreptul hudiței, am zbughit-o pe drum pe la moș Gavril strigând tatei că am o treabă. - Să vii la masă...tu auzi?!! - Vin, vin, n-ai grijă... Am fugit într-un suflet până la crâșmă luând drumul cel mai lung, să nu se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]