321 matches
-
și te prefaci că ai mâncat-o! Nu e chiar așa de rea! Întâlnind privirea severă din oglinda retrovizoare, Sorin amuți. În liniștea mormântală se mai auzea doar sâsâitul ușor al melodiei cu care unchiul le începuse ziua, acompaniat de huruitul domol al motorului și scrâșnetul metalic produs de fiecare salt peste hârtoape. Mătușa îi echipase corespunzător, cu șosete groase, pantaloni de trening ușori, închiși la culoare și hanorace impermeabile, în care, simțeau că se sufocă. Pălăriile care urmau să îi
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
a mai opintit o dată, încercând să-l ridice pe umăr... Fatală mișcare! A căzut în fund, scăpând din mână bastonul. Durerea din burtă creștea. Îl mai dureau șalele, fundul.Un văl de ceață îi acoperi ochii, iar în timpane simți huruitul unei căruțe în goana cailor, apoi, ca o avalanșă de stânci. Zâmbi blând, bâjbâind după baston; gândi: „în timpul războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
gît. Nu. Termină. GÎndește pozitiv. GÎndește-te că ești sexy. O să zic că Luke și cu mine facem ceva mult mai cool decît yoga. De pildă, chestia aia despre care citeam zilele trecute. Qi-nu știu cum. GÎndurile Îmi sînt Întrerupte de huruitul unei motociclete, și, cînd ridic privirea, văd un Harley gonind pe strada liniștită, rezidențială. — Hei! Îmi flutur brațele. Aici! — Hei, Becky! Motocicleta se oprește zgomotos lîngă mine. Danny Își scoate casca și sare din șa, cu o cutie de pantofi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
înainte de cutremur ca “prevestitori biologici” de seism. Multe viețuitoare (animale, păsări etc.) pot detecta sunete și mișcări ale scoarței terestre și chiar ale “măruntaielor” pământului care nu pot fi percepute de cea mai modernă aparatură seismologică, simțind și auzind un huruit subteran cu mult înainte ca pământul să se cutremure. Înainte de anul 1835, înainte ca orașul chilian Talcuhuana să fie distrus de cutremur, cîinii fugiseră din zonă, iar când Riviera franceză a fost zguduită de un seism catastrofal, în 1837, toți
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
și-ai să vezi. Zizmo aprinde și stinge farurile de trei ori. Se dă jos din mașină. Lefty Îl urmează. Stau pe Întuneric, Înconjurați de sunetele râului, plescăitul valurilor, sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide portbagajul. Și iată că din ceață apare o șalupă slinoasă, cu doi bărbați la bord. Aceștia opresc motorul și lasă barca să alunece prin stuf. Zizmo Îi dă un plic unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton, intrând În vorbă. Marinarul se uită În jur ca să vadă dacă mai auzise cineva. ― Nu mai bate toba despre asta. Dacă ne Înscriem toți, n-o să meargă. ― Când e? Dar Înainte ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei, un gibon cu o mască albă care-și Îndesa În gură dulciurile rămase În urma celor mai proaspeți intruși În Locul Fără Nume. Dimineața, la cafea, Harry și Heinrich se Întrebau cine să plece cu patrula de căutare când auziră un huruit și o scârțâitură teribile. O barcă În care erau patru polițiști militari se apropia În viteză, Împroșcând În urmă un volum impresionant de apă. Cele mai multe bărci Încetineau, auzindu-se doar torsul motorului, cu mult Înainte de a ajunge la complexul turistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mari, cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct, drumul urmărea firul apei, când apropiindu-se, când îndepărtându-se de ea. între primele două cotituri, pe porțiunea scurtă de drum drept, când deja auzeau în spate huruitul produs de caii urmăritorilor pe puntea de lemn, vocea precipitată a Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând până la vârfurile munților, deasupra cărora se îngrămădeau nori de furtună. întorcându-se, îl văzu pe Odolgan cum se apropia cu repeziciune și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Traversară repede torentul și continuară prin pădure, urcând valea. Nori negri se strânseseră între timp deasupra; păsările zburau jos și, din când în când, câte o suflare rece de vânt înfiora pe neașteptate iarba, stârnind frunzișul. Cerul era străbătut de huruituri înfundate. Merseră astfel cam o sută de pași, urmând cărarea din ce în ce mai strâmtă și mai accidentată, fără să găsească nimic. Balamber, care își dăduse jos platoșa, se uita în jur tot mai încruntat. în sfârșit, se convinse că nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei. Făcând un semn cu capul către băiat, o întrebă: — E prințul Waltan, nu-i așa? Iar tu ești, desigur, sora lui. Te cheamă Frediana, mi se pare. Ea nu răspunse; continua să-l fixeze atentă și bănuitoare, în vreme ce un huruit surd răsună printre nori, iar primele picături leneșe se opriră pe frunzele arbuștilor din jur. încruntat, Balamber gândea febril. Se întoarse spre tânăr, observând: — Te ostenești degeaba; n-o să reușească. Nu-i adevărat! îi răspunse ea repede, lipindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison! Criste eleison! Sub nava centrală a micii biserici, cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neamul lui, scoțându-și arcul din tolbă și potrivind în coardă o săgeată. Răsucindu-și bustul, războinicul întinse arcul și, imediat, fără să-și încetinească alergarea, slobozi săgeata. Sebastianus se lăsă pe gâtul calului, însă nu el fusese ținta: prin huruitul galopului, auzi un strigăt răgușit și, o clipă mai târziu, văzu că se apropia de el, cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar acum părea hotărâtă să se întoarcă. Gândi că, dată fiind distanța mică ce îi separa, nu i-ar fi fost greu, dacă ar fi vrut, să-și ia arcul și să o doboare cu o săgeată. Auzi în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și loc printre soldații din gardă. Urmându-l pe Rutilius, se apropiară de câțiva războinici îmbrăcați în armuri mai deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adversarilor, prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]