161 matches
-
și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De guerre lasse, mă resemnez să Îmi Înfrunt Îndemânatica Remington, confidentă complice și mută a atâtor escapade celeste. Când huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
harta Europei? Lipsă răspuns. Ce defecte pozitive are românul? (Lipsă răspuns). Dacă ai fi avut posibilitatea să îți alegi o altă cultură în care să trăiești, care crezi că ți s-ar fi potrivit? Cum argumentezi? În Rusia țaristă, ca să huzuresc într-un infinit spațial. În China mandarinilor, ca să huzuresc într-un infinit numeric. Sunt genul de culturi în care lumea are un sens vizibil și fără sfârșit. Sensul e reconfortant. Unde se ascunde adevărul? Adevărul e limpede în Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lipsă răspuns). Dacă ai fi avut posibilitatea să îți alegi o altă cultură în care să trăiești, care crezi că ți s-ar fi potrivit? Cum argumentezi? În Rusia țaristă, ca să huzuresc într-un infinit spațial. În China mandarinilor, ca să huzuresc într-un infinit numeric. Sunt genul de culturi în care lumea are un sens vizibil și fără sfârșit. Sensul e reconfortant. Unde se ascunde adevărul? Adevărul e limpede în Dumnezeu și ascuns în noi. Dar minciuna unde se ascunde? Minciuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pușlama sau o lichea de bani gata! Evită-l și atât! Iar dacă insistă, anunță-mă pe mine, că-l vom castra numaidecât pe cocoșel! Indiferent al cui o fi! Că unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc și-și bat joc de tot ce înseamnă cinste, corectitudine și muncă pentru că așa ceva ei nu servesc... Domniile lor au alte preocupări... Ei distrug case în timp ce alții construiesc baraje și galerii pentru centrale... Nu o dată m-am gândit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
New York-Paris în AP-ul său (prescurtarea newyorkezilor pentru „avion personal“), este datoria ta morală să accepți, deoarece asta înseamnă că persoana lângă care ai fi stat în timpul zborului la clasa a doua are acum două locuri pentru sine, adică huzurește. În plus, dacă obosești, poți trage un pui de somn în dormitor. Într-un 767 al Liniilor Aeriene Americane așa ceva nu găsești. Și, credeți-mă, am căutat. Deviza mea este: dacă confortul unei alte persoane depinde de tine, atunci călătorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
adânc, nici buldozerul nu-i mai poate desțeleni. România a luat spre adopție Criza care nu vrea să mai plece și, cu tupeu, spune: “dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau. Deci, rămân”! (ehei, la umbra ei, mulți trântori huzuresc!) Copii nu mai avem, au plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret...a murit! Trăsura a plâns în neștire Nemaivenindu-și în fire! A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ascundea câtuși de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la Tecuci de unde zici că vii? E plin de jidani ca tine! Da' las' că-i punem noi la treabă! Mult n-o să mai huzuriți voi! Rumoarea vocilor creștea din ce în ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
telegramele, pe saitul său WikiLeaks de pe Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și atunci să vedeți voi, la ce saramură-i pun ei pielea. Ehei, la asta sunt experții numărul unu ai lumii! De când cu telegramele acestea, presa huzurește, ia de acolo, ca de la bazar ce le place, după pofta inimii, dar mai ales după orientarea politică a publicației respective, fiindcă după vorba prezidentului nostru, mogulul plătește, mogulul dictează ce să se scrie, când lipește bancnota pe fruntea jurnalistului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul era demult dus cu pluta, iar necazurile pe care le reclama nu sunt decât închipuite, fiindcă în realitate el și familia lui huzureau, dintr-un singur salariu de electrician. Azi este o altă zi și dacă facem abstracție de știrea că în ajun de Crăciun, numai la nivel de București s-au înregistrat 7 sinucideri, în rândul celor care nu au avut de unde
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pericolului islamic. Această „constatare științifică” s-a transformat între timp în convingerea profundă a tuturor oamenilor de bine din establishment (sau care se visează established). Ei îți vor spune, de pildă, cu un surîs cinic pe buze, că grecii „au huzurit atîtea decenii, acum a venit nota de plată”. Mîine, dacă, Doamne ferește, România o va păți și ea, unul dintre acești domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un surîs cinic pe buze, că grecii „au huzurit atîtea decenii, acum a venit nota de plată”. Mîine, dacă, Doamne ferește, România o va păți și ea, unul dintre acești domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să-mi vînd casa acum și să dorm sub podurile Dîmboviței, căci în viață greșelile se plătesc. Mă și văd întrebînd, umil și cu bocceluța în spinare : „Cu ce-am greșit, săracu’ de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ai tăi te așteptau să mergeți la scos cartofi în satul învecinat, unde aveați o grădină intravilan, chiar de sărbătoarea națională, 23 August, și când lumea se înghesuia mai degrabă, după defilarea ce se transmitea la rado și tv. , să huzurească la o bere și un un mic, decât să meargă la lucru, după ce-și începuseră sceneta încet-încet, conștienți de comedia bufă pe care o jucau fără bani, cei doi prieteni, tocmai ajunseseră să se spurce, fiecare făcând haz de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
celor care voiau să-l asculte: A fost un prost. Aștepta o clipă, apoi continua neutru: Un naiv prost. Ați lucrat la...? Pandele se apropia de 60 de ani și-l bătea gîndul să se retragă la pensie și să huzurească ca un belfer. Își propusese un program cu multă activitate fizică și să recupereze de la stat bănuții ce i se cuveneau, nu prin mărirea pensiei, cît prin lungimea ei. Cu gîndurile sale îndreptate spre viitor, Pandele răsucea în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unitate militară. De ce n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să spui? Păi, am cam huzurit, ca o prințesă. Noaptea era o spărtură în gard și eu îi așteptam pe aproape. Doamnă Anica, doar nu... cu oricine. Erau tare frumoși. Niște copii, săracii... Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe de-a dreptul. Și oamenii ce spun? Ei! Aici i-aici. Toți calicii se înghesuie și se ling pe buze că au să aibă și ei ce mânca, iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Tampius. — Eu nu. Antonius își plecă ochii și rămase tăcut câteva clipe, gânditor. Apoi glasul lui răsună puternic: — Din aprilie, când au câștigat bătălia, ce-au făcut soldații vitellieni? După ce-au jefuit cât au putut, acum își petrec zilele huzurind. Se îndoapă și se îmbată. Nu fac antrenamente militare. De disciplină nici nu poate fi vorba; despre rigoare, nici atât. Trei luni trăite în felul acesta slăbesc și cea mai puternică armată. În plus, trupele pe care Vitellius le-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hoții la drumul mare! Săracă țară, pe mâinile cui ai ajuns? Și ei afirmă, fără să clipească din ochi că vor binele și fericirea țării, dar e vădit că urmăresc propria fericire a lor și a urmașilor lor... ce vor huzuri în bogăție vinovată! Joi, 2 septembrie 2010. Pentru astăzi de dimineață, Mariana însoțită de Vroni Darabană va face o vizită la Piatra Neamț ca s-o vadă pe colega lor de clasă, după intervenția chirurgicală salvatoare, a renumiților chirurgi cardiologi de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al acestor cursuri. Cu această ocazie mi s-a apreciat strădania difuzării cărții în rândul cursanților. Deci, neascultând de povața binevoitoare ce primisem, singur mă aruncasem în gura lupului... în vizitele repetate ce făcusem am observat mulțimea de slugi care huzureau de bine pe lângă acest mare demnitar comunist - într-o mare casă boierească în care ar fi putut fi găzduite cel puțin 10 familii. Toți cei care-l slujeau erau plătiți din fonduri speciale cu salarii cât mai substanțiale. Eram tovarăși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că cei negați de el ca părinți sunt mai de apreciat decât tatăl lui natural care trăia într-o sărăcie lucie și abia își putea satisface patima lui alcoolică. Am pledat spre binele lui și al familiei în care a huzurit până atunci, l-am implorat să nu rateze șansa ce i s-a ivit de a deveni om adevărat, dar orice argument întrebuințam spre a-l convinge că-și făcea rău cu propria mână, totul a fost zadarnic! Nu vrea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]