274 matches
-
răzbunare, iar harponierul bizar, Fedallah, adus în secret de Ahab la bord, vorbește și el, profetic, despre iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui "Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu "încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea "subiectivată" a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Căpitan Ahab, construit pe calapodul psihologic al unei peratologii romantice, vrea să depășească limita permisivității și posibilității umanului "limită" sugerată de enigmatica și, totodată, maiestuoasa balenă albă -, neglijînd tocmai faptul că umanul nu poate fi decît limitat și imperfect. Rezultatul hybris-ului său devine astfel previzibil: disoluția apocaliptică în plan ontologic. Dacă tragedia lui Vere e acceptarea necesității, cea a lui Ahab ajunge să fie una de inacceptare funciară a condiției date. Ambele forme de expresie tragică se suprapun însă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie însoțind denumirea unei păsări, a unei planete, a unui loc istoric, fie inspirată din tradiția folclorică a unui popor, un autor interesat de valoarea ei educativă fiind poetul Al. Vlahuță, care dă cu predilecție prelucrări de „tradițiuni” antice (Bacchetis, Hybris ș.a.). În mulțimea de articole de dicționar sau de prezentare monografică a vieții și activității unor oameni de știință și savanți din toate timpurile și disciplinele câteva medalioane sunt dedicate scriitorilor Camões, Victor Anestin și Jules Verne. Se fac multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
spre măștile africane, dar românul japonez sau arab se europenizează. Pentru modernismul european e o victorie à la Pirrus. Frumosul clasic, în sensul de măsură (est modus în rebus), cedează locul, în literatura, muzica sau plastică, uratului, în sensul de hybris, cuvantul latin pentru lipsa măsurii. Artă că fabrica de monștri, cum spune Jean Clair: chipul, corpul și sufletul uman își pierd armonia și seninătatea. Se schimonosesc: obraze asimetrice, corpuri torturate, suflete freudiene. S-a remarcat demult că arta modernă e
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-a dat un Shakespeare este de a nu fi cunoscut hybrisul. Părerea opusă o găsim la părintele D. Stăniloaie care, în Românism și Ortodoxie, a accentuat tocmai pe echilibru ca valoare supremă a sufletului nostru. O va dezvolta N. Steinhardt în faimosul lui eseu despre Secretul "Scrisorii pierdute". Chiar aceasta e
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
mișcare merge foarte departe la von Trier, încât fiecare act al existenței lui Joe, în principiu un act sexual, transpare deodată într-o lumină ezoterică ca înzestrat cu un sens ascuns, tulburător, pentru care nimfomania devine o formă particulară de hybris, acel hybris care constituie nucleul oricărei tragedii. Este existența lui Joe așa sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
foarte departe la von Trier, încât fiecare act al existenței lui Joe, în principiu un act sexual, transpare deodată într-o lumină ezoterică ca înzestrat cu un sens ascuns, tulburător, pentru care nimfomania devine o formă particulară de hybris, acel hybris care constituie nucleul oricărei tragedii. Este existența lui Joe așa sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența lui Joe
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
care provincia o îndura în marginea centrului. Pentru niște tineri intelectuali școliți în „Mica Vienă“, cum i se spunea în interbelic Cernăuțiului, grație spiritului de rivalitate culturală și totodată spre a-l distinge de acel „mic Paris“ care, sub imperiul hybrisului regățean, amenința să sufoce cultura regiunilor alipite în Marea Unire, pentru niște intelectuali ambițioși complacerea în trena Bucureștiului aducea cu o pasivitate lașă și cu o delăsare de rău-augur. Din acest motiv, spiritul german al Cernăuțiului, altoit pe stofa tinerimii
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
lucrurile într-un basm modern, de ce oare nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas distanță. Însă ar fi trebuit s-o știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au împlinit, el le-a respins. Poți să refuzi o comoară, însă înainte de a o dori ardent și de a le-o cere
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au împlinit, el le-a respins. Poți să refuzi o comoară, însă înainte de a o dori ardent și de a le-o cere zeilor, cu patimă. Hybrisul lui Midas e că nu gîndește. Și că nu se domină, cînd crede că e copleșit de zei. În plus, eu cred că lui Midas numai i se pare că tot ce atinge se transformă în aur. Numai mediocritatea lui
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
cheltuit cu tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează cu vîrf și îndesat, dar apoi pleacă definitiv în lumea largă. De aici încolo, va comite însă hybris după hybris. Personajul dovedește că are creier, dar nu are minte. Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul nu poate dezvolta inteligența? Nu
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează cu vîrf și îndesat, dar apoi pleacă definitiv în lumea largă. De aici încolo, va comite însă hybris după hybris. Personajul dovedește că are creier, dar nu are minte. Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul nu poate dezvolta inteligența? Nu cred că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
postmodernității e înțeleasă ca spectacol de bîlci, ca lume a lui "totul e posibil" în care toate diferențele se uniformizează, iar mobilizarea generală determină simultaneitatea fără relief a informației celei mai diverse. Exagerările tehnice ale modernității apar în analiză ca hybris: războiul a ajuns la distrugeri în masă datorită implicării savanților în cercetarea militară, organismele transgenetice și avîntul de neoprit al cercetărilor asupra genomului uman ne duc în preajma "unei mutații antropo-biologice a speciei umane" etc. Tot ceea ce simțul comun și ideologia
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
contextul relației extraterestru - uman: contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior, Ripley omora toți alienii, în afară de "puiul" care avea să irumpă din cutia ei toracică. Se sinucide, pentru a anihila specia. Jeunet recurge la tipologia omului de știință debordând de hybris pentru a înscena renașterea lui Ripley: ea e clonată, cu puiul de alien înăuntrul ei, pe care îl extrag înainte de a o ucide. O păstrează în viață deoarece cele două organisme "se încrucișaseră" genetic: Ripley are acum sânge acid, dar
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
trofeu în cîmpul de vînătoare al muzicologiei noastre. Are tot ce-i trebuie pentru a fi expus și impus, pentru a declanșa mirări și admirări. Și, ceea ce-i întru totul remarcabil, pare a fi dobîndit fără patimă ori afectare, fără hybris ori emfază. Dimpotrivă. Dediu nu vînează mai mult decît are nevoie sau decît poate duce și aduce ca ofrandă. De fiecare dată însă vizează trofeul cel mare. îl hărțuiește, epuizîndu-l. îl țintește, doborîndu-l. Și, culmea, vînatul pare mîndru de vînător
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
în comun Ison II, Cantos, Simfonia a II-a, Deisis, Litanii, Undecimum nu este eterofonia, ci gândirea armonică și, de aici, controlul permanent al dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic primează în această muzică, ci pathos-ul armonic. Chiar și atunci când focalizează ornamentul, timbrul sau ritmul, intenția cuprinderii armonice rămâne pe deplin străvezie. De aceea, consider că Ștefan Niculescu este în primul rând un foarte fin și complex armonist
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
ca și tatăl său se simte atras de dezechilibrul pe care-l reprezintă Anna cu coafura ei ŕ la garçonne și aerul pierdut-adolescentin, de inefabilul acestui rău. Doar în tragedia greacă o parte din virtuțile practicate în exces provoacă un hybris, un dezechilibru terifiant și subtil. Una din replicile esențiale din film este spusă pe final, când Stephen deposedat de tot ceea ce a avut, o zărește pe Anna fără să fie văzut pe un aeroport împreună cu fostul prieten și amant, Peter
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
a lui Apostol Bologa) devine, astfel, un personaj balzacian, care lasă în urmă orice dramă și orice mustrare de conștiință: cameleonismul (adaptarea la mediul social și la mersul istoriei) învinge totul. În romanul lui Ioan T. Morar, destinul nu sancționează hybris-ul, ambiția nemăsurată a protagonistului de a-și depăși condiția socială și de a-și efasa etnicitatea, călcând peste cadavre și peste sentimente. Dar nici haina balzaciană nu este pe deplin satisfăcătoare, fiindcă Georgian, dincolo de luciditatea machiavelică, suferă de un
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
ceilalți, adevărații intelectuali, sau în ce măsură se pot cele două categorii reuni într-una singură? Răspunsul nu e ușor de găsit, chiar dacă pare ispititor să vedem drept ideal un intelectual atît critic, cît și tehnocrat (în treacăt fie spus, acesta este hybrisul multor intelectuali români, care visează la o unificare simplistă a categoriilor). Însă aceste două categorii, sau semnificații ale termenului, nu sînt neapărat nici clar distincte pe un plan social și istoric, nici bine determinate la un nivel teoretic. Meritul lui
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Odiseu favorizează reconsiderarea aventurii anterioare cuprinse în mitul clasic, prin evidențierea ororii ascunse sub strălucirea aparentă și discursul fals care susține codul oficial și exaltă valori precum eroismul, onoarea, justiția sau familia. Cele două aventuri funcționează în permanentă relație, ca hybris și catharsis. Cea de a doua peregrinare stă sub semnul verdictului dat de oracolul consultat de preoteasa Ariana în templul Atenei de pe insula lui Circe: Culege ce ai semănat" și al metaforei copacului care dă cenușă în loc de flori. Se produce
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în chip mistic și misterios, în uniunea teribilă a amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
și misterios, în uniunea teribilă a amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după Fantoma iese din
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]