202 matches
-
semnate între 1973-1979. Cu toate că politica contractuală simboliza sfârșitul proclamat al neîncrederii în stat și în capacitățile bazei, în special cele legate de folosirea fondurilor publice de către colectivitățile locale 292, ea apărea încă din anii 1970 ca o politică de inspirație iacobină ce viza descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de stat mai curând prin oportunitatea pe care o oferea protagoniștilor de a se sustrage cadrului normativ al dezvoltării urbane fixat prin documente de amenajare decât prin promovarea descentralizării responsabilităților. Anumiți
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Archambault. -CHASLES, VICTOR-EUPHÉMION-PHILARÈTE ăChartres, 1798-Veneția, 1873). Critic literar și traducător, povestitor și poet. După absolvirea liceului „Ludovic cel Mare“, tatăl său, mare admirator al lui J.-J. Rousseau, îl obligă să facă ucenicie la un tipograf. Este închis împreună cu acest iacobin de poliția Restaurației și sunt eliberați la intervenția lui Chateaubriand. Urmează șapte ani de exil în Anglia. Revenit în Franța, publică versuri și proză, iar în 1828 împarte cu Saint Marc Girardin premiul Academiei pentru Tablou al progresului limbii și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a împărătesei Joséphine, la sugestia lui Talleyrand, care era bun prieten al familiei de Luynes. În 1808 refuzul ei de a intra în suita reginei Charlotte a Spaniei îi aduce ordinul de exil. CLAVIÈRE, ÉTIENNE ă1735-1793). Financiar și om politic. Iacobin, prieten cu Mirabeau ăv.), căruia îi redacta partea financiară a discursurilor, și cu Brissot, adversar al lui Necker, cum rezultă din Răspuns la memoriul Domnului Necker cu privire la hârtia-monedă ă1790). Este ales membru al Adunării Legislative, dar demisionează, declarând că va
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-1793). Membru activ al Clubului Cordelierilor alături de Danton, Desmoulins și Hébert. Exilat de două ori, se întoarce în Franța în 1792 și devine, după 10 august, unul dintre cei mai înverșunați demagogi ai Revo luției, inspirator al masacrelor din septembrie, iacobin, a dezlănțuit o luptă fără cruțare împotriva girondinilor, pe care a reușit să-i elimine la 2 iunie 1793, pentru ca la câteva săptămâni după aceea, ca răzbunare, să fie asasinat de Charlotte Corday. Por tretul pe care i-l face
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
martie 1792, în tim pul ministeriatului Domnului Roland, și au pierdut-o la 13 iunie; făcuți responsabili de eșecul militar din 1793, au fost, sub A n to lo gi a p or tr et u lu i pre siunea iacobină, scoși în afara legii la 3 mai și lichidați, prin ghilotinare, în octombrie-noiembrie. Aflând de moartea soției sale, Roland de la Platière se sinucide. În închisoare, aceasta a scris note portrete, niște memorii și numeroase scrisori care s-au păstrat și au
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cavaignac, călit în războaiele din Africa, și garda națională a cartierelor frumoase reprimă fără milă baricadele. Revoluție spontană, provocată de o mizerie teribilă, zilele din Iunie sînt decisive pentru viitorul celei de-a II-a Republici: identificate cu ororile Terorii iacobine de către burghezii parizieni și de către provincie, ele conduc republica la o evoluție reacționară, care aruncă mișcarea muncitorească în opoziție și înăspresc luptele dintre clase. Din poporul venerat din primăvara lui 1848 nu rămîne decît "gloata abjectă", batjocorită de Thiers. Această
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
martie 1917, lui Alexandre Ribot, el însuși obligat să demisioneze în septembrie. Noul guvern condus de Paul Painlevé nu mai conține miniștri socialiști: este sfîrșitul Uniunii sfinte. Painlevé, demis la rîndul său, cedează locul lui Clémenceau în noiembrie 1917. Bătrînul iacobin el are șaptezeci și șase de ani își anunță decizia: "Eu fac război" și retează net orice idee de pace și compromis. El îl trimite pe radicalul Caillaux în fața Înaltei Curți de Justiție și guvernează sprijinit de mase, cărora hotărîrea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
produs dacă, în străfundurile sale, societatea noastră nu ar fi reclamat-o. Or este exact ceea ce s-a petrecut. Reînnoirea Franței după Eliberare, dacă a mobilizat admirabil energiile, pe de altă parte a consolidat și o veche tradiție colbertistă și iacobină, care face din stat o nouă providență. Nu există aproape nici o profesie, nu există nici o categorie socială care, după douăzeci și cinci de ani, să nu-i fi cerut protecție, subvenție, scutire de taxe sau reglementare. "Dar, dacă statul astfel solicitat și-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a lui Gheorghe Doja. Mai departe, revoluția franceză începută în anul 1789 a reprezentat un mare pas în istoria Europei. Dar bineînțeles că nici atunci lucrurile nu au mers pe o cale realistă , a apărut la un moment dat dictatura iacobină în frunte cu Robespierre, a urmat Convenția Națională, Directoratul și Consulatul, iar conducătorii s-au măcelărit în mare parte între ei. Ghilotina funcționa din plin. Semn că tot orgoliul și trufia omenescă erau pe primul plan și nu conceptul de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
alianței împotriva Rusiei. Evident, țarul a refuzat orice redeschidere a acestei probleme. La începutul secolului ale XIX-lea, Marea Britanie se confrunta cu un șomaj crescut și o recesiune economică de amploare și îndelungată. Pretextând necesitatea de a pune capăt manifestările iacobine, in 1817 Habeas Corpus a fost suspendat, drepturile Adunării restrânse, iar libertatea presei îngrădita. Din când în când izbucneau răscoale cum a fost cea din timpul înmormântării lui Castlereagh. In acest climat politic intern, guvernul avea dificultăți în a contura
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
modern, comparabil cu ceea ce există În Occident, idei valide și astăzi: socialul influențează emoțiile, personalitatea, conștiința, sentimentul estetic, intelectul și limbajul; mulțimile coboară individul: cazul pictorului descris de Anatole France și care din om delicat și politicos devine un teribil iacobin, o bestie feroce care trimite societatea la eșafod; „stările de mulțime” expropriază individul, desființează viața lui sufletească normală, el primește acum totul din afară fără nici o cenzură, mulțimea simplifică viața sufletească; indivizii eminenți - geniile, eroii, șefii, comandanții - se afirmă În funcție de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în practică a însemnat sufocarea autonomiei locale și întărirea centralismului. Apoi, descentralizarea era împiedicată și de dubla calitate pe care o avea primarul comunității, de reprezentant al intereselor locale dar și de agent al puterii centrale. Centralismul administrativ de tip iacobin, ale cărui fundamente au fost așezate prin legile de la 1864, a fost caracteristic sistemului românesc atât în modernitate cât și în contemporaneitate. Ceea ce a variat, de la o epocă la alta sau de la un guvern la altul, a fost intensitatea cu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
e umilitor să văd cum ni se reproșează, în public, nouă ăstora amabili, radicala noastră absență de titluri care să ne dea dreptul la considerație? Dar poate că această izbucnire antropologică nu-i decăt un rest de pretenții laice și iacobine care persistă în ființa mea. S-ar fi putut presupune că faptul de a te consacra Veșniciei te scutește să te mai grăbești. Eroare. Acești teleghidați mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se întâmplă acum și cel mai bun și cel mai rău dintre lucruri, instrumentul religiei radicale fiind și acela al relativismului moral. La întrebarea de a ști dacă această revoluție mediologică se va îndrepta, "către dreapta" sau "către stânga" expectativă iacobină instabilă răspunsul on-line al islamului riscă să încurce ițele, în măsura în care informatica și teocrația pot face casă bună. Așa cum îmi spunea colega mea egipteancă: "Și eu sunt fundamentalistă, numai că fundamentele mele nu sunt cele pe care mi le bănuiți dumneavoastră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din milioanele de mine antipersonal care continuă să facă morți și răniți în Libanul de sud esența sionismului, sau din sionism esența poporului evreu, ca a face din Batalioanele franceze din Africa și din tortura cu șocuri electrice esența Republicii iacobine, sau din steaua galbenă impusă de Mareșal și din Drancy* esența națiunii franceze, cum a ajuns acum la modă. Sionisme există de tot felul. Nu-i o marcă depusă protejată prin lege, accesul e liber: există protestanți ultrasioniști așa cum era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dintre subiectele mele, inclusiv corupția politică, despre care am discutat de-a lungul anilor, aplecați asupra bucatelor sau a unui pahar de vin. Desigur, el mi-a oferit o mai bună înțelegere a modului de manifestare a corupției în perioada iacobină decât am fost eu capabil să transmit în cele câteva paragrafe pe care spațiul prezentei cărți mi-a permis să le dedic acestui subiect. O parte a cărții a fost pregătită pe când lucram în Hong Kong, iar colegii mei de la Universitatea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
favoruri întoarse și loialitatea de familie sau de clan. Ca rezultat, Parlamentul a reprodus în mare parte facționalismul Casei Stuart, iar la începutul secolului XVIII, principala provocare a legitimității sale nu izvora din vreo presiune de democratizare, ci de la încercările iacobine de a ridica o armată și de a reinstala monarhia Stuart. Așadar, în ciuda periodicelor manifestații populare și a celor mai pozitive eforturi ale intelectualilor și satiriștilor, principalele preocupări politice ale vremii constau în politica externă și imperială. Abia la sfârșitul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În care trăisem, „nimeni și nimic nu a putut, de fapt, scăpa de «atingeri», chiar când instantaneu le uită”. Știam ce mă atrăsese la Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
române moderne, ediție și studiu introductiv de Z. Ornea, Editura Minerva, București, 1997, pp. 46-47.</ref> Junimea este parte din lungul cântec de lebădă al Moldovei, în deceniile de după Unire. Față cu dinamismul centralizator al unui stat ce preia ordinea iacobină, mizând pe unitate și omogenitate ca factori în construcția identitară, Moldova este redusă la postura de bazin intelectual care alimentează, prin export cultural și politic, România modernă. Junimea nu face excepție de la această regulă de fier a expatrierii, regulă ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
așa cum a fost recuperată prin travaliul hermeneutic al unor Aurelian Crăiuțu sau Jeremy Jennings, ea este paradigmatică pentru această obstinație cu care se încearcă sinteza între dezvoltarea organică și moștenirea anului 1789, moștenire din care sunt eliminate Teroarea și adamismul iacobin. Guvernământul constituțional, proprietatea, votul cenzitar sunt pilonii pe care se sprijină această tentativă de aclimatizare a unui regim moderat în Franța. „Monarhia din Iulie“ rămâne pentru primii conservatori români, cum este cazul lui Barbu Catargiu, o sursă de inspirație. Ea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și în alte ocazii, junimiștii pledează pentru o manieră de sincronizare care se situează în contra curentului ce culminează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ref id=”1”>A se vedea James Billington, Fire in the Minds of Men. Origins of the Revolutionary Faith, Basic Books, New York, 1980, pp. 1-24.</ref> Promisiunile neîmplinite ale lui 1789 sunt magma din care se hrănește fascinația revoluționară. Precedentul iacobin oferă modelul de la care se revendică o nouă specie antropologică, fascinată de investigarea posibilităților schimbărilor sociale. Opoziția „reacțiunii“, severitatea represiunii, solitudinea insurgen ților sunt factorii care explică, încă de la finele secolului al XVIIIlea, fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala de la Lyon, confruntarea socială a anului 1848, Comuna din Paris sunt etapele traseului care duce la dialectica leninistă. Un nume ipostaziază energia conspiratorială și intransigența de inspirație iacobină: Auguste Blanqui. Lecția profetică a unei mișcări ce aspiră să domine și să organizeze societatea, recurgând la violența purificatoare, va fi prelucrată de marxism și de leninism, succesiv. Revoluția socială este inimaginabilă în absența unui partid care să se definească
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de după 1848, pe liberalii radicali celorlalte familii politice. În cele din urmă, o aproximare corectă a semnificației juni mismului nu poate fi realizată în absența clarificării relației dintre liberalismul conservator/moderat, pe de o parte, și radicalismul politic de extracție iacobină, pe de altă parte. Memoria posterității este dominată de o schemă de interpretare pe cât de simplă în articulațiile sale, pe atât de influentă în capacitatea ei de a genera „legenda neagră“ asociabilă gândirii conservatoare. În această paradigmă de lectură, câmpul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]