19,061 matches
-
6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi. 7. În timpul și în cercul acestei muzici ucigătoare, turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue jeans, electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în forma cercului rupt, visul plecării, al trecerii pe lângă paradisul infernal avertizând despre greșeala necesară a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara De gânduri care voi, bătrâni, le-nscriseți În jertfe ce nu-ncap în letopiseți Numai în cronica de straturi dese Cu care, drag, pământul mai știe să v-apese... Când dai de-o parte crusta de lespezi și
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
obturat de căruntețea florilor de gheață Lesbia, efebul Ah Lesbia efebul adolescent îți mângâie neîndemânatic păpădiile ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment încolo chiar simțeam chiar auzeam cum creșteam precum la Eminescu se aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru prima oară de atâta liniște se vor auzi pașii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmpla ca tălpile Sale să nu atingă pământul... Oraș (Tarkovski) stalker Oraș stalker
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic Cred că am mai fost pe aici cândva în surghiun pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme în pielea goală suferă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
Ioana Diaconescu Foișor Îmi însușesc acoperămîntul roz verde De sub care pot privi stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer Aura gîzelor din jurul capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul de vară În cer în ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu înțeleg rostul terestru Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
toată iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt! Muză adormită o nucă ce a căzut pe o frunză și-acum doarme tăcut Octombrie 2011
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
din el. Atenți ca alt client să nu ne ieie fața, Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic: Iar ne trezim afară, în noapte și în frig. Asta a fost tare demult Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cîndva În iarba înflorită din lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru pătrat pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
obraji cu piatră pînă șterg de pe ei orice urmă de noapte ies surîzînd din piatră și piatra se scurge de pe mine limpede și răcoroasă ca stropii de apă pe apă dacă vreau pot să alerg cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc vreodată prin piatră dacă vreau pot să alerg de asemenea cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc niciodată * mihai șora venea dinspre universitate spre dîmbovița alături de mircea eliade bucureștii zumzăiau de lumini vii mireasa
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de pe mine limpede și răcoroasă ca stropii de apă pe apă dacă vreau pot să alerg cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc vreodată prin piatră dacă vreau pot să alerg de asemenea cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc niciodată * mihai șora venea dinspre universitate spre dîmbovița alături de mircea eliade bucureștii zumzăiau de lumini vii mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
întrunite niciodată: iubita, ora și locul, cum a spus Browning, poetul nu pistolul” în schimb el a reușit să însăileze cu litere zimțate deprinse la școala primară următorul bilet afișat pe ușa bisericii din sat „vă rog ștergeți cotonoagele de iarbă” și de atunci până astăzi nimeni nu a reușit să afle dacă mesajul era pentru enoriași sau pentru îngeri
În zonă (9) by Emil Nicolae () [Corola-journal/Imaginative/5237_a_6562]
-
mâinile albe și foarte reci. Cu mâinile albe și foarte reci ea scrie, ea copiază cu litere mari de tipar o poezie de Mihai Eminescu. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Pe celălalt deal, eu dorm în iarbă, între pruni. Capul meu adormit odihnește pe o perniță albă. Sub perniță am un cuțit și o secure, astfel că, dormind, bănuiesc că am înnebunit. Somnul meu e în jurul meu ca un gard de sârmă ghimpată, astfel că nici un animal
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
e în jurul meu ca un gard de sârmă ghimpată, astfel că nici un animal și nici un om nu intră în somnul meu. Nici un om și nici un animal nu au ce căuta în somnul altui om și altui animal care dorm în iarbă, între pruni. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Totul este frumos în toate. În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate și se leagănă în semn de respect pentru cineva. De o parte și de alta a drumului
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
dispărute; albiile lor - râpe invadate de păsări împușcate, bălării și câini înfometați mestecând umbre de animale sălbatice... Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc aglomerația și covoarele se gudură sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
că-n fiecare zi tinerețea mea tu unde ești? poți să te-ndrăgostești de mii de ori. mi-ați legat de suflet tinicheaua vai, lume...eram tânăr ca un mânz sfintelor tradiții românești. iar voi m-ademeneați prin văi cu ierbi vă sărut și eu ca Valentinul SOL DE DOR și noaptea, dimineața sau la prânz cu iubirea un stigmat pe bot. vine Sfântul-Valentin mă bronconeam cu cei mai tineri cerbi. doar tabacul prost și numai vinul ca un făt-frumos călare
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
fiecare zi sub greutatea lor și nu ni-i înfiiază nimeni eu stau sigur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de tine nu aștept să-ți apară chipul în fereastră și să-ți arăt cum crește iarba peste mâna care ți-a dăruit scorușe și porumb fiert acesta este ultimul poem pe care îl scriu degeaba se cârcotește de astă dată chiar mă voi ține de cuvânt e o mândrie a mea dacă atunci când moartea va veni
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
coborîte unul cîte unul și apoi două cîte două și, în fine, toate laolaltă cu ajutorul unor scripeți pe terasa blocului și înapoi pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]