591 matches
-
drapel adus de la Alba Iulia și plecăm grăbite. Gerul ne îmbujorează obrajii, dar eu sunt bucuroasă. Abia aștept să aud muzica militară, să admir parada militară. Trecem pe lângă o cafenea din care mirosul de cafea proaspăt măcinată și fiartă în ibric, ne îmbie înăutru. Îi cer mamei permisiunea să iau un covrig fierbite. Intrăm. Așteptând să mi se împacheteze deliciosul produs, privesc spre ecranul televizorului care din colțul încăperii ne aduce știrile. La mese câțiva bărbați savurează cafeaua. În jurul gâtului poartă
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
4. Există numeroase piramide construite pe fiecare continent. Nimeni nu poate spune pentru ce au fost construite aceste structuri megalitice, ci există doar presupuneri.Oare cine le-a construit și în ce scop? 5. În Ecuador au fost descoperite un ibric și 12 cești. Sunt făcute din jad și imediat au atras atenția oamenilor de știință. Interesant este că dacă torni conținutul celor 12 cești în cupa mai mare se umple perfect. Mai mult de atât interiorul ceștii mari este magnetic
ÎNTREBĂRI LA CARE ŞTIINŢA NU POATE RĂSPUNDE ÎNCĂ [Corola-blog/BlogPost/93435_a_94727]
-
E musai să schimonosești cuvântul, ca pe-un clovn, sub mască Ceva de genul: ''plouă iar din ochi sașii ascunși sub bască''. Sau dacă scrii ca Văcărescu, eufonia-i proastă, zic Ai noștri literați, maeștri, ce-și fierb cuvintele-n ibric Să le topească vechea formă, să le îmbrace-n haine noi Și să le-nșire-n fraze fade, ca-ntr-un îndoliat convoi. Și aia-i poezie bună, și-ncepe-un dialog ales Cu replici ce se vor subtile, ca
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea. Cunoștea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
venit o mulțime. Nimic nu se mișca în jurul celor trei palmieri prăfuiți, căci chiar și cea mai ușoară adiere, părea să fi dispărut din acel loc blestemat. Soarele și liniștea erau stăpânii. Moartea era invitata. Laila împărți apa rămasă, un ibric de persoană, fără să facă vrei diferență în funcție de sex sau de rang, iar când din uzatul burduf de piele se scurse și ultima picătură, oftă din adânc și murmură: — Allah este mare. Lăudat fie Allah! Acum nu ne rămâne decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înainte de a se deshidrata. Când, după vreo oră, tuaregul văzu că însoțitorul său începu să caște gura ca un pește pe uscat, încercând disperat ca aerul să-i ajungă la plămâni, îl trezi atingându-l ușor și-i întinse un ibric cu apă. — Liniștește-te și bea încet!... - îl sfătui. E mai rău dacă intri în panică. Celălalt îi urmă sfatul și, când termină ultima picătură de apă, oftă din greu la gândul că scăpase de infern. Niciodată n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
refer la competiție. Nu crezi că e o tâmpenie ca la vârsta ta, când ai putea să te bucuri de iahtul tatălui tău și de compania unei fete frumoase, diferența între a muri sau a trăi să depindă de un ibric cu apă și de bunăvoința mea? Nu totul în viață se rezumă la iahturi și fete frumoase. — Asta o spui tu, care te-ai bucurat dintotdeauna de iahturi și fete frumoase. Dar dacă renunți la toate astea, nu în favoarea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim Înăuntru. Nu vă mai scoateți pantofii că tot n-am măturat azi. Dă vecină repede două cești să nu să răcească. Venii cu ibricul. Mi-a adus nepoată-mea niște cafea din Austria. Ce zici, ce miros, ne mai aducem și noi aminte de tinerețele noastre. Auziși ce-a făcut golanii aseară la complex? Daravelă mare. Sparseră vitrina și goliră toată băutura. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă lua așa că mă superi. — Iartă-mă, dar — Nu-ți arăt pînă nu ghicești. Păi, de unde vreți să știu. — Zii cevașilea. Un pachet de unt. — Ai vrea dumneata. Nu-i de-aci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-ar fi auzit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu uita ce am discutat aseară! îi șopti ea repede. Aștept să mă suni. Blonda Ildiko intră în birou cu o tavă pe care se afla o cană de sticlă și două ceșcuțe de cafea. Turnă lichidul fierbinte și lăsă ibricul pe masă. Adu, te rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
calcul toate variantele. Ușor agasat, bătrânul se lăsă pe spătarul scaunului și își mai aprinse o țigară. Ridică ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta vă doriți să auziți de la mine, continuă Toma, întinzând și el ceașca spre interlocutorul său, dar vă cer să mă lăsați să-mi duc mai departe lucrarea. Vă rog să mă credeți că așa e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse, Îl ajut și eu. Șeful consimți, i se păru bună ideea și se așeză să revadă niște notițe pe care le scrisese înainte să adoarmă. Încă nu trecuseră cincisprezece minute când cei doi adjutanți apărură din nou cu tăvile, ibricul cu cafea, cana cu lapte, o cutie cu fursecuri, suc de portocale, iaurt, jeleu, fără îndoială, încă o dată serviciul de catering al poliției politice își meritase reputația cucerită în atâția ani de trudă. Resemnați să bea cafeaua cu lapte rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de marcă rusească și a trecut de câteva ori pe lângă mine pentru a mă atinge ușor pe umeri și pe piept și pentru a mă săruta în trecere, atât de fugar și dulce încât mă treceau fiori și îmi tremura ibricul în mână, de plăcere și emoție. Mă înfiora și mă provoca. Nu aștepta răspuns. M-a servit cu "Camel" scurt - o raritate în acele vremuri - și m-a privit îndelung și atent în timp ce ne sorbeam cafeaua. Surprinzător, un picior îi
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
fac și eu, sperând să nu mă intersectez cu cineva cunoscut, deoarece nu prea am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult la tătari le plăcea să crească curci
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
o frumusețe. Și acest lucru a convins-o, că gazda sa este un bărbat sensibil și iubitor de frumos, în ciuda robusteții sale fizice. Parcă era atlet, nu profesor de matematică. Condurache veni cu o altă tavă, argintie, pe care trona ibricul de aramă plin cu cafeaua ai cărei aburi, ce se împrăștiau în toată casa, îți încântau simțul olfactiv. Turnă cafeaua în ceștile din cobalt, după ce puse în fiecare, mai întâi, câteva lingurițe de caimac. - Te rog, colega, să servești această
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
ea, adâncindu-se mai mult în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce își lăsa ușor, amprentele prin trupul său tânăr și neobișnuit cu efectele alcoolului. Îl privea liniștită pe Condurache, cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă cu nisip fierbinte pe aragaz, prin care plimba cu mare atenție recipientul din aramă. Dorea să o impresioneze pe tânăra sa elevă cu o cafea turcească originală, ce o primise cadou de la
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul ca și tăria țigării începeau să-și facă efectul. Condurache reveni cu ibricul în mână, turnă cafeaua în ceștile din cobalt albastru cu dungă aurită pe margini, apoi umplu din nou păhăruțele cu lichidul miraculos. - Nu mai puneți vă rog, am început să mă amețesc după primul păhăruț! - Lasă, nu se întâmplă nimic
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
aperi, bineînțeles. Vă aliați contra mea. Aia e! Să ai o zi bună! - Și dumneavoastră, domnule judecător! Văd că ați început-o bine..., sunteți pus pe poante așa, de dimineață, răspunse femeia de serviciu cu zâmbetul pe buze, în timp ce ridică ibricul de cafea, pregătindu-se să părăsească încăperea. - Gata! Tu ai treabă și eu te rețin. Pa-pa! o expedie judecătorul, trăgând spre el una din ceștile de cafea de pe biroul ce strălucea de curățenie... "Hm! Femeia asta se pricepe la fel de bine
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
să folosească genul acesta de abordare cu majoritatea femeilor... Cu adevărat suntem două picături de apă, eu și sora mea mai mică: Oana! Dintr- o dată totul se amestecă în capul meu: păsărelele de dimineață încep să ciripească, testosteronul este în ibricul de cafea în care îmi fierb propriile ouțe de băiat prostuț și teribil de frustrat... Mă uit pierdut spre ultimile ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol tâmpitule", o melodie blues
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]