262 matches
-
mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe pat și căută alta curată. Goală până la brâu simți îmbrățișarea vântului. O mână o prinse de mijloc și o trase domol în spate. Anica scoase un icnet și își lăsă spatele să cadă în inert. Simți prin părul ei mângierea vântului și se cutremură, era rece. O mână caldă i-a atins sânii, o liniști. Se încălzi din răsuflarea ce îi bătea în ceafă și pe care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a procedat ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în mintea mea imaginile nu se mi-xează: cum să cred că acel lumpen dănțuitor, producător de icnete și plescăituri, are în job-description educarea tinerei generații de români?! Dacă leg acest episod grotesc (și n-am cum să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
alegem niște oameni gata compromiși, pentru a nu suferi amărăciunea dezamăgirii! Dacă punem în balanță speranțele și deziluziile, ajungem la incredibila concluzie că între adepții stângii și ai dreptei nu există absolut nici o diferență. între îmbrobodelile ortodoxiste ale președintelui și icnetele național-stângiste ale lui Vadim Tudor nu sunt de semnalat, luate la bani mărunți, neconcordanțe chiar atât de șocante. Nuanțele dispar și asperitățile se nivelează dacă mai luăm în considerare ultimele declarații pro-europene ale șefului "României Mari". Aici am ajuns! Și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p. 92). Interesant este faptul că fiecare text din acest roman este redactat în mod diferit, după alte reguli
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
unul în fața ei. — IIisus certîndu-se cu învățații din templu, zise el. Gura Iadului. Acesta e un peisaj fantastic. Flori nebune. Acestea sînt ilustrațiile pe care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aș plînge? Nu, ți-ar fi mai ușor să pleci. Așa că, să nu te gîndești... Rămase cu gura deschisă, pentru că o suferință cumplită i se urca în gît și izbucni într-o serie de suspine tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
minut, bine? Sigur. De-acord cu tine. Weber se lăsă pe spate și-și împreună mâinile la ceafă. Mark îl privi, cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Trece pe lângă cei căzuți fără alegere din unitățile care se înfruntaseră în ultimele zile. Sub ruine, se ghicesc multe alte trupuri. Duhoarea grea a cadavrelor în descompunere este insuportabilă, se insinuează copleșitor. Simțurile lui nu mai rezistă și cu un icnet scurt se îndoaie de mijloc eliberându-și convulsiv și violent conținutul stomacului, după care o ia din nou la fugă. Se oprește în dreptul unor scări care coboară sub nivelul străzii. Sare câte două trepte deodată, cu mintea încă sub impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tolăni pe covor înșirând minidiscurile cu Black Eleison. Vor asculta cât vor asculta, pe urmă Mircea, dacă îl va duce capul, o va trage pe Andreea la pieptul lui și o va săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația științifică a tunelului negru cu luminiță în capăt, despre celule. Știau să facă un ceai teribil, pe lângă asta. Maestrul ne trezea pe toți dimineața cu tumbele lui din curte și cu icnetele de concentrare. Uneori putea să rămână mai multe ore cu ochii la un perete. Cred că mai avea puțin de tot până la nirvana. Toată iarna am petrecut-o în meditații. Am slăbit mult și m-am antrenat în procedee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii la înălțimea de un sfert de metru și de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. Părea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că în starea în care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în șoșoni, în ciorapii groși și-n trening, am morfolit ciucurii de la fular și abia mi-am ținut răsuflarea când becurile chioare de pe margini s-au stins. Am râs atât de mult la filmul cehesc Bucătarul împăratului, cu hohote, cu icnete și chiar scheunături, încât pe la cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-am vrut să pierd nici măcar un minut din poveste, am stat nemișcată și-am mustit în tăcere, până când pe ecran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce ne Înfricoșau cumplit. După asta se auzea zgomot de apă care curge șuvoi, apoi, iar, pași pe trepte. Pașii ce urcau nu se auzeau niciodată atît de tare precum cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oară În viață, nu m-am simțit singur pe lume. Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi se pare că aud icnete de nerăbdare, foială În scaun, pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
A trebuit să-mi las toată greutatea pe picioarele dinapoi ca să spun asta și, În entuziasmul meu, mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de icnet, ah ah ah, poate că rîdea, după care fetița a Început să țipe, după care am pierdut șirul exact al evenimentelor. Unii oameni strigau „Șobolan, șobolan !” O voce de bărbat a zis „Evident că nu-i veveriță”, o altă voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se pare că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la vaginul în expansiune rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e matca inspirației, e generatorul nesfârșitelor volute stilistice care îi fac pe fanii necondiționați și pe internauții cu prea mult timp liber la dispoziție să exclame „Superb!, Genial“ (asta nu înseamnă că-mi plac criticii și internauții care reușesc cu icnete să creeze un verdict precum „Nașpa!“). Aș vrea ca acest Mircișor să crească, el este micul demon care a instaurat o dictatură a carcasei estetice preadolescentine în literatura română contemporană. Am mai spus-o, realitatea filtrată de ochii naivi, copilăroși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din mânecile rochiei negre : și le strânsese una într-alta cu disperare. Oare cât timp mai trebuia să aștepte, până când Papa avea să se întoarcă din depărtata lui călătorie ? începuse să plângă, ușor și firesc. Plângea fără să vrea, fără icnete și fără suspine ; plângea frumos, așa cum plâng domnișoarele, fără să își schimonosească obrazul. închisese fără zgomot în urma ei ușa camerei. Câteva retușuri doar, spunea tante Margot. Nu-i nevoie de altceva decât de un mic retuș... și în talie s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lucra la suprafață, mai bine adică. Ce zici, te astîmperi și-ți vezi de treabă, să nu pierdem ziua aici, sau mătur un pic pe jos cu tine? Probabil că i-a sucit mîna cam tare, altfel nu se explică icnetul de durere al femeii. Întreaga suflare a amuțit. Minerul i-a dat un genunchi în spate, trimițînd-o cu fruntea în perete. Apoi s-a repezit, a prins-o de braț și a întors-o cu fața spre el: De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]