261 matches
-
lumii. Am admirat întotdeauna calmul cerșetorilor. Grația privitului merită aplauze. Indiferența în fața mizeriei merită un premiu de consolare. Aștepți să vină timpul tău. Privești tâmpit în fața cerului căutând să te încarci pozitiv cu fiorii frumosului. Trec ore. Trec visele. Devin icnetele rănilor. Noi chemăm cuvântul și boala. Acceptăm inconștienți nădejdea totalului, cuminți ca în fața unei icoane. Nu suntem înțelepți pentru că nu cântărim înainte de-a da soluții și nici măcar nu gândim. Măcar am ajuns la o concluzie. Ne arde paralelismul mizeriei
UZURA UNUI GÂND NU JUSTIFICĂ LIPSA LUI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373077_a_374406]
-
cuprinsă în brațe și este strânsă așa de tare, că nu mai poate respira. Apoi pe gură, pe față, i se păru că Ionel o sărută, o sărută, o tot sărută... și ea plânge de bucurie. ...Deodată, se auzi un icnet urmat de un zgomot surd. Doamnele prezente în sală începură să țipe de spaimă. Căzută cu fața în jos pe podeaua înclinată, Violeta părea că se relaxează, lichidul arămiu i se scurge șerpuind lin pe treptele din lemnul de stejar
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
nu i se vedea. Era-nfundat în scobitură. Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie, auzind un geamăt groscior de suferință. Împietri, fiindcă icnetele ce se îndeseau păreau omenești. Șiruri de mirări o străbătură, îndemnând-o să dea fuga spre florile de la icoană, s-aline căpriorul. Până să plece, smulse repede de ici, de colo, niște busuioc sfânt, ca să-i dea putere și să
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alegem niște oameni gata compromiși, pentru a nu suferi amărăciunea dezamăgirii! Dacă punem în balanță speranțele și deziluziile, ajungem la incredibila concluzie că între adepții stângii și ai dreptei nu există absolut nici o diferență. între îmbrobodelile ortodoxiste ale președintelui și icnetele național-stângiste ale lui Vadim Tudor nu sunt de semnalat, luate la bani mărunți, neconcordanțe chiar atât de șocante. Nuanțele dispar și asperitățile se nivelează dacă mai luăm în considerare ultimele declarații pro-europene ale șefului "României Mari". Aici am ajuns! Și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
o precizie clinică, etapa cvasimisogină în care intrase scriitorul. Iritabil la culme, el adună în corespondența perioadei întreaga amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
seama că erau la fabrica de hârtie. Tot ce spuseseră martorii era adevărat! Și ce s-a Întâmplat după? Harry de-abia putea respira. Tăiați. Și iată: o pată de verde, o bucată de cer și trupuri hurducăite Însoțite de icnete și țipete. Se aude un motor ambalat, iar cineva - pare Moff - strigă: —Țineți-vă bine! Totul se mișcă dintr-o parte În alta și se vede cum Dwight intră și iese din cadru. Roxanne strigă pe un ton sarcastic: După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mare încărcătură emoțională. Capitolele lui Alice erau însă cele mai plicticoase din carte. Pagini întregi despre ceea ce nu se întâmplase și, mai rău decât atât, nimic nu era inventat. Viața lui Mary fusese o serie de retrageri grăbite și de icnete de teamă. Tot ceea ce fusese scris despre ea în romanul ăla înfiorător era adevărat. Chiar și capitolele despre Alice - despre depresia ei și despre tentativele de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca o pasăre în pericol. Și-a pus mâinile la urechi. Nu-mi spune. Nu-mi spune... —Taci odată! Belinda a traversat camera, foșnind mătasea rochiei, și a plesnit-o pe sora ei peste față. Suki a inspirat cu un icnet și plânsetele s-au oprit la fel de repede cum au început. În tăcere, Belinda mi-a spus, cu ochii mânioși: Este numai o bănuială de-a ta. Nu știi nimic ce-ar trebui știut. Am vorbit cu Baby, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre tufele de salvie Încă neînfrunzită. Parcă că temeați sau vă era rușine de ce se Întâmplă și stăteați cu spatele spre salcâm. Femeia era grozav de agitată și o auzeați scoțând niște țipete, icnete, gemete (puteau fi și expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cumva să-mi păstrez calmul. —Mmm, am murmurat. Ai auzit vreodată ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta Îi provocă un icnet, după care gura ei se deschise larg. —Philip Weston? Homo? Glumești? Bette, cum poți fi așa de naivă? Doar pentru că are, Întâmplător, un simț extraordinar al stilului, conduce o Vespa și face yoga, asta nu Înseamnă, de nici o culoare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul cu o mustață cât o mătură, pe care și-a dres-o răsucind-o demonstrativ în fața tuturor. La apariția omului în față și la auzul vorbelor lui, a izbucnit un râs ce a zăngănit geamurile vagonului... Când și ultimul icnet de râs s-a stins, cel supărat a reluat vorba: ― Râdeți voi, da’ mie îmi vine să-mi trag palme! Adică cum? Eu m-am măritat? Uite la mine! Întreg sunt! Ce-i trebuie unei femei este din belșug, de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cort... De ar fi văzut un pluton de execuție cu puștile îndreptate spre ea și nu ar fi reacționat așa cum a făcut-o în fața imaginii pe care o avea sub priviri... Și-a dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea cu atenție. „Întoarce-te cu fața și spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
inimă! Au urcat repede în primul vagon care le-a ieșit în cale și au pornit în căutarea unor locuri. Au găsit cu greu doar la clasa a treia. Nu a trecut multă vreme și cu o tuse grăbită și icnet de cuple s-au desprins de peron... Trenul alerga de o bună bucată de timp, dar cei doi nu au scos măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și ofuri ale muierii... A lăsat valiza jos și, scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
atârnate pe mâna stângă, cum fuseseră Învățați de sergentul de la cazarmă că era regulamentar să intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe ei. Aveau priviri pierdute, descurajate și pline de rușine. Camarazii, de la care se așteptau la batjocuri, Îi bătură pe spate și-i Îmbărbătară: „N-are nimic, se Întâmplă la toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce-și imagina că-l aștepta nu-l Îndemna să se scuture de slăbiciune. Era obosit, drojdiile vinurilor Înghițite i se năclăiau Încă prin creieri. Îi era rău și răcoarea dimineții nu-i mângâia fruntea și tâmplele dureroase. Plângea, fără icnete, lacrimile mari cădeau pe pământul mărunțit ca un mălai. Încet, mintea i se dezmorți și Începu să lucreze. Întâmplările i se deslușeau din ce În ce mai limpede. Îl cunoștea prea bine pe Întunecatul său tată. Știa ce-i poate pielea și se pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Alex. Vei supraviețui. ― Presupun, am spus Îmbufnată. ― Așa te vreau, spuse tata și mă sărută pe frunte. În spatele meu, Alex râdea. ― Ai face bine să taci din gură, l-am avertizat. N-ai vrea să mă răzgândesc. Alex scoase un icnet de nemulțumire și se duse să mănânce lângă Maria. De parcă nu o ura la fel de mult ca și pe mine! ― Ești sigură că poți să te duci mâine la școală? mă Întrebă mama. ― Absolut, am răspuns zâmbind. Vreau să mă Întâlnesc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din loc. Când Vivian a dispărut din câmpul vizual, Lulu s-a întors către mine cu o căutătură feroce. — Bucură-te cât ține, Claire, a rânjit ea disprețuitoare. Vocea îi era așa de înveninată încât, involuntar, mi-a scăpat un icnet. Nimeni n-a părut să sesizeze replica. Restul colectivului de la Grant Books s-a târșâit afară din sala de conferințe, fără să privească în direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-a băgat capul la mine în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se pare că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la vaginul în expansiune rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]