493 matches
-
-și mai țină și cariera în frâu. Laura a lăsat capul în jos, uitându-se în apa plină de bule și s-a încruntat. — Nu cred că e cazul meu. Eu chiar m-am gândit să mă sinucid. Amanda a icnit, îngrozită. Ceea ce spunea Laura era mult prea groaznic ca să fie adevărat. Cum putea cineva să fie atât de îngăduitor față de sine? —Să te sinucizi! a exclamat ea. Dar cum poți să fii nefericită când tu nici nu muncești? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar fi descris ceilalți dacă ar mai fi apucat Înainte să Înceapă să icnească și să vomeze. Cât despre mine, Întotdeauna mi-au plăcut napii murați. Sunt excelenți oricum i-ai folosi În rețetele tradiționale, o aromă Înțepătoare bine-venită În bolul cu terci de orez dimineața, de exemplu - cândva un obicei foarte drag mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici o mișcare. - Shogunul a trecut pe aici! spuse acesta Încruntat. Femeia va muri? - În câteva ceasuri, răspunse samuraiul care Îl ucisese pe Morishima. - Ucideți fetița și Încălecarea spre Osaka! Samuraiul care se afla În dreapta fetiței trase sabia, dar se prăbuși, icnind, cu un pumnal Înfipt În gât. În secunda următoare, căzu În același fel luptătorul aflat În stânga. Midori ridică privirile și murmură, cu ochii măriți de tristețe și de uimire: - Copilul Albastru... Oan-san nu avusese decât cele două pumnale. Mai rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voia să-i spună: "mai taci, dracului, cu astfel de aprecieri publice!" Și, considerând că gestul, exprimat prin mimica feței n-ar fi nici suficient și nici destul de eficient, o pocni pe sub masă cu vârful pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc batista din poșetă, își suflă nasul și la scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu lancia întinsă, asupra spidermanului care nu prea avea cum îi face față cu singurul braț rămas. Credeți ce vreți. Eu așa-s fericit. Nu te simți cîteodată furios cînd Radu îți trage una și-apoi afișezi un zîmbet? a icnit batmanul, lăsîndu-și mantia din plastic în mîinile supermanului, pentru a sări în sprijinul spidermanului. Ba da. Îmi vine cîteodată să... să-i dau în cap pînă nu se mai scoală. Și? Și nimic. Aștept. Spusese prea multe. Poate n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
din urmă mi-am aruncat un picior peste o margine și m-am căznit și am reușit să mă cațăr peste copastie. Stătea pe o bancă, cu mâinile între genunchi. Furios, mi-am înfipt pumnul în spinarea lui leoarcă. A icnit, dar în rest nici că s-a clintit, ci doar a întors către mine o pereche de ochi de animal surprins de lumina farurilor. Mă lași să mă înec, nenorocitule? Am să-ți fac creierii chisăliță! am strigat. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-te-n pisici! Să mor io-n pușcărie, dacă nu te fac! Să moară mama... Fragedo! Mânca-ți-aș țâțele! E-te câțu! și Liliana îi arată degetul mare de la o mână, penetrat vioi, printre degetul mijlociu și index. Șobo icnește disperat, dar n-are încotro! Insațiabila Lili-Anaconda e de două ori cât el și, ca fostă handbalistă de performanță în echipa secundă a Rafinăriei, este una dintre puținele femei întrutotul capabile să i se împotrivească. Prin forțele sale proprii, singurică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe bucile lui Parker, goale și curate cum se cere de la unul care a avut bursă de studiu pentru fotbal, și trage tot ce reușește să sugă spre fața lui pătrățoasă de băiat de pe-un afiș nazist. Ellis care icnește și horcăie, întors din pensia în care a fost trimis forțat. Capitolul 27 Bărbatul de la Expediții Generale care a cerut să-mi vadă actul de identitate a trebuit, mai mult sau mai puțin, să mă creadă pe cuvânt. Poza de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
legat la ochi. Tobele au duruit rău-prevestitor. Cuțitarul a apucat ultimele două cuțite și le-a azvârlit spre gâtul fetei. Când vârfurile lor s-au înfipt, zbârnâind, la un centimetru de pielea tinerei, străpungând cuvintele „Corupție“ și „Minciună“, lumea a icnit. Apoi a oftat ușurată. — Iată esența programului nostru! a anunțat cineva la microfon, după care a ținut un discurs de vreo cinci minute. Spectacolul roșiilor a continuat încă vreo jumătate de oră, cu o dresură de lei, niște dansatoare trupeșe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă, fiindcă Îi amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
repete de cîteva ori aceeași figură. — Te descurci binișor, Îl lăudă Pablo. — Păi da! Fac treaba asta de vreo zece ani, de cînd idioții de la CIA au simulat un accident de avion, ca să ne dea dispăruți. Repetă saltul și mai icni o dată, de parcă ar fi primit o lovitură Între coaste. De fapt, ne-au luat ostateci, adăugă, fiindcă aveau nevoie de noi pe insulă. CÎțiva s-au Înecat, dar eu am fost mai norocos și mi-am rupt picioarele. Acum vor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urca pe sub fustă și-i mângâia interiorul coapsei. Începuse deja să se excite. În următoarea clipă, el Îi dăduse chiloții la o parte și Își Împingea degetele În ea. Ruby Își depărtă picioarele, Își puse capul pe pieptul lui și icni adânc și aproape sălbatic. — Hai În pat, Îi șopti el. Apoi capul ei se scufunda Într-o grămadă de perne moi și el Îi ridica rochia deasupra șoldurilor. Când Îi scotea chiloții, ea avu o zvâcnire de „anxietate vaginală“. —Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de care nu știu eu. Totul li se trage de la vanitate. Vă vine să credeți că femeile astea sunt atât de speriate că o să se Îngrașe Încât le pun pe alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment. Alfie Începu să scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de tejghea, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi băgă mâna Între picioare. Ei Îi era clar că aceasta era una dintre cele mai kinky chestii pe care le făcuse vreodată, dar nu-i mai păsa de mult. Închise ochii strâns și aștepta ca el s-o atingă. Icni când el i-a desfăcut picioarele tandru și a Început s-o mângâie. I se părea că o să aibă orgasm În câteva secunde. El și-a dat seama de asta și o luă mai Încet. La un moment dat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
coatele. Și până la urmă am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și, de câte ori se opintea, ea icnea de parcă ar fi altoit-o cu o biciușcă. Am plecat dracului de acolo și n-am mai vrut să știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
loviseră chiar pe Director, care strigase: «Lăsați-o mai moale, tovarășu’ profesor Zidaru, că tot noi va trebui să-l adunăm!». Dar cel strigat nu auzea nimic: sudorile Îi Înecau fruntea, iar mâinile azvârleau porumbii sacadat, ca o baterie antiaeriană. Icnind, la un moment dat, de dureri ascunse, se ducea, mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna, la răstimpuri de câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta nicidecum omului de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o Încerca Înainte de a intra pe scenă: oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își iau fața de la înalta judecată merită să ajungă în căcat, așa cum spune și Wottila. GRETE: (plină de ură, se apropie de Erna): Daaa, ce păcat că Hitler, la timpul lui, a uitat de polonezul ăsta episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl încearcă să se roage, dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor în mână. Răceala lui binefăcătoare îi aducea un salut tactil
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
buzunar? ar fi vrut Rică să poată și întreba, și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale cărei fundații ar fi scoase la suprafață de-o schimbare aberantă a densității apei. I se făcu greață și icni la gândul unor variații năzdrăvane de densitate a umorilor proprii. Se sprijini de un coș public de gunoi și, din străfundul slăbiciunii ce pusese perfid stăpânire pe el, slobozi cu obidă: "Dumnezeul mă-sii!" Învățat cu franceza, coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]