288 matches
-
artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta. Pentru Biserica orienta‑ lă în schimb, posibilitatea de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lor militare. E de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. 8.2. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea iconoclaștilor nu a reușit să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului. Ei l‑au văzut față în față
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sine. "Civilizația imaginii" ni se pare naturală; ea a cucerit planeta. Fie că îl deplîngem sau că îl ridicăm în slăvi, Hollywood-ul ar fi trebuit să ridice o statuie Sfîntului Ioan sau basileului Bizanțului care a știut să țină piept iconoclaștilor. Cu Iahve ca regizor sau cu Mahomed la putere n-ar fi existat nici pictură, nici sculptură, nici cinematograf. Artele profane se trag din arta sacră, și trebuia ca aceasta din urmă să fie autorizată să iasă din decorativ și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
putere n-ar fi existat nici pictură, nici sculptură, nici cinematograf. Artele profane se trag din arta sacră, și trebuia ca aceasta din urmă să fie autorizată să iasă din decorativ și caligrafie. Monoteismul în stare pură, în mod natural iconoclast, este în război cu plastica. La fel și cu chipurile. El mustră ochiul. "Fața mea însă nu vei putea s-o vezi", îi repetă lui Moise Dumnezeul Decalogului și al Exodului. Islamul a început prin a acoperi cu văluri fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni reprezintă păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală a icoanelor, iconomahul admite un cult relativ al acestora, idolatrul îl deturnează pe om de la îndatoririle față de Dumnezeu. Aceste detalii nu sînt de prisos. Se poate ca acum, în epoca televiziunii, să condamni idolatria ambientă fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
central. Noi datorăm acestui oraș-imperiu principalele noastre dogme, categoriile organizatorice, ceremoniile civile și religioase liturghia creștină se trage din ceremoniile de curte bizantine, așa cum protocolul republican derivă din ierarhiile celeste ale cezaropapismului -, estetica, fiindcă în Bizanț a fost spart valul iconoclast și s-a produs legitimarea unei arte sacre sau a unei figurări a divinului. Asemenea lui Hristos, mediu mixt și prin aceasta incendiar, creștinismul își datorează forța propulsivă tocmai mixturii culturale: nici iudaică, nici grecească, ci la răscrucea celor două
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care cer mijloace de transport pe care nu le are, și care, dacă s-ar gîndi să și le procure (care etc.), 1-ar împiedica să-și strîngă bruma de lucruri și să purceadă la drum ca să scape de urmăritori. Iconoclastul aleargă mai repede decît idolatrul: el nu are nimic de cărat. Un fetiș creează o dependență, un instrumentar; e un risc. Monoteismul, în aceste condiții, este stinghereală teologică minimală pentru un maximum de velocitate. Maximum de sens în minimum de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea și "Jugul lui Eminescu"). Parcurgând sumarul actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat să te oprești adesea asupra judecăților sale de valoare, luând aminte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
calea progresiei geometrice, diferența fiind sesizabilă. De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de genul acesta. Șerban Cioculescu greșea scriind, în recenzia admonestatoare făcută cărții la apariție, că „frizează banalitatea în simili-analizele critice, unde nu inovează cu nimic”. Ba da, din contra, inovează. Și nu numai în legătură cu Proust. Observațiile de detaliu ale junelui iconoclast sunt, repet, lucide și juste, atestând un simț critic afară din comun. În „studiile” din Nu, năstrușnice sunt tezele generale, concluziile, negativismul premeditat - dar acesta este însuși jocul, cu efectele lui scontate. Tezele generale și concluziile sunt totdeauna aspectele cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Vatopedi Kiliandari mănăstiri împărătești. Chenoviți (care trăiesc în comunitate) Iveron, Kiliandari, Dionisias, Kutlumusis, Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Xiropotamos, Dochiarios, Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti. călăresc pe catâri au clopote la gât Melchisedec Leu Isauriaonul Antim iconoclastul Sava Teodor Despina a restabilit icoanele la 842 în ziua Duminicii Ortodoxiei Lavra Pantocratos Vatopedi Vatopedi (Vatos = smeură) (pedion = copil) Aici a eșuat, după o furtună pe când se întorcea dela Neapole cu mama sa și cu fratele său Onoriu Arcadiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o lirică sensibil edulcorată. Extremele sunt reprezentate de versificația lipsită de virtuți artistice a tinerei Veronica Porumbacu, de grandilocvența vidă a lui Mihu Dragomir, pe de o parte, iar pe de alta, de timbrul inconfundabil al liricii lui Geo Dumitrescu, iconoclast, demistificant, destructurant în ordinea limbajului poetic. Se publică un interesant comentariu pe marginea articolului „Pretext” la Valéry de Virgil Ierunca. Mai semnează Camil Baltazar, M. H. Maxy, Ion Vitner, Eugen Frunză, Al. Jar, Vladimir Colin, Petre Constantinescu-Iași, Magda Isanos, Ilarie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
Această idolatrie modern style, pe lângă care Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei supreme, a suscitat, îmi închipui, în rândul pelerinilor, destule convertiri instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1285 sau, după alte opinii, Între 1277 și 1282 de același Aegidius Romanus), un text care face parte din binecunoscutul gen specula principis, conținând reflecții privitoare la regulile unei bune guvernări și, În al doilea rând, de faimosul Defensor pacis, iconoclastul tratat antipontifical și pro-imperial al lui Marsiglio din Padova (Marsilius Patavinus, Marsiglio dei Mainardini), terminat În 1324. Avem, așadar, cinci scrieri, dintre care patru sunt, În termenii noștri de astăzi, „politice”, În timp ce prima (adică De regimine principum) este
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
miselus care l-a dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își pierdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lor, fantastica dezvoltare a tehnicii moderne! - sau cu lagărele de concentrare, naziste sau comuniste, nu are, ca să zic așa, o „aparență prea veselă, prea Încurajatoare”! Ce... vor să ne spună Zeii, dacă ei ne mai „asistă” În turbionul nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili să ne descifrăm visele, cât de cât, observând cu tristețe, cu uimire, că ne-am ucis sau marginalizat profeții! Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare a devenit „idolul” a nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai pentru o prietenie sau alta, dar și pentru „renașterea întregului front literar”. Cu o energie greu de egalat - pe care o atestă și acum, când a trecut de barierele colorate ale tinereții și ale splendidelor ei iluzii! - spirit iconoclast (atunci!Ă, ne-conformist, apt de a se angaja pentru binele unei generații întregi - am amintit organizarea acelei furtunoase și curajoase ședințe cu Ion Iliescu! -, Păunescu acelor ani, alături de un Ion Alexandru, de curând sosit de la Cluj, anunțau, împreună cu Constanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Verse, 2000), Spania (Arte poética, 2001) și Franța (L’Art de poésie, 2002), șase conferințe despre arta poeziei susținute de Jorge Luis Borges la Harvard University în 1967. Volumul 16-17. Renaștere, manierism, baroc (2002) conține eseuri interdisciplinare, într-un spirit iconoclast, despre literatură și filosofie, pictură și teologie, gândire politică și gândire științifică. Între fenomenele literaturii occidentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care suscită interesul autorului, se numără magia, mistica, kitschul, corporalitatea, timpul, spațiul, dar și personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta. Pentru Biserica orienta‑ lă în schimb, posibilitatea de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și realizările lor militare. E de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea iconoclaștilor nu a reușit să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului. Ei l‑au văzut față în față
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]