286 matches
-
este perfect "armonizată" cu organizația sa, chiar dacă SPD are, poate, un anumit avans în formularea strategiei sale. Să reținem că această revizuire istorică nu stîrnește nici o dispută de fond și încă mai puțin critici în cadrul Internaționalei, în vreme ce, altădată, acest demers iconoclast ar fi fost aspru pedepsit. Contrar crizelor revizioniste de la cumpăna secolului și apoi din anii 1927-1933, revizionismul explicit al SPD și repudierea din 1959 a marxismului nu atrag după sine nici o polemică și nici cea mai mică dezbatere de anvergură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Dacă cu unele asemănări Reschika este în deplin acord cu Sontag, respinge ferm tendința acesteia de a pune semn de egalitate între cei doi. Că și Nietzsche, pe care mai tarziu îl reneagă, acuzându-l de a fi un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1995, 1996, 1997, 1998). Deschis de o dedicație elocventă ("Părinților mei, Carmen și Sorin, care m-au învățat să înomenesc lucrurile prin cuvinte"), volumul de debut al lui Bogdan Baghiu Evanghelia după om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe/ burtă ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Iași" (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu (2010), Premiul revistei "Observator cultural" (2010), Premiul revistei "Transilvania" (2010), Premiul pentru roman, Alba-Iulia (2010). Dacă e să cădem, cu bună știință, în capcanele întinse de auctorele, tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
folosind tonuri mai moderate, a propus reînnoirea prin metode diferite de cele adoptate de susținătorii acestei avangarde, care urmăreau anihilarea procedeelor tehnice și stilistice ale literaturii anterioare și care, de fapt, negau tradiția în ansamblu. Scriitorii vocieni contrabalansau astfel suflul iconoclast al noilor tendințe ce demolau treptat vechile principii de secol XIX.86 Imaginea literară a publicației a căpătat contururi nete în anii 1914-1916, în care varianta galbenă prezzoliniană a lăsat loc celei albe, conduse de Giuseppe De Robertis.87 Dorind
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o realitate de bază, reflectând o realitate primară, profundă (de tipul reprezentării); • în al doilea stadiu, ea reprezintă distorsionat realitatea sau chiar o maschează și o ascunde (exemplul ideologiei); • în al treilea stadiu, imaginea ascunde absența unei realități fundamentale (exemplul iconoclaștilor); • în al patrulea stadiu, al simulacrului propriu-zis, semnul nu are nici o relație cu vreo realitate (exemplul imaginilor TV și al producerii lor nelimitate în afara oricărei încercări de a le racorda la o realitate)471. Rămânând în exemplul icoanei, primul caz
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ceva din sensul acestei crize a artei, ca viziune pesimistă asupra lumii căreia doar arta îi poate fixa un model, conferindu-i un echilibru. Încă odată, paralelismul cu Klimt se poate dovedi fertil pentru înțelegerea unui spirit nu neapărat iconoclast, dar deschis spre o altă viziune și o altă sensibilitate, care aveau să configureze simbolism-decadentismul la sfârșitului secolului al XIX-lea. La rândul său, Klimt preia o temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul ei. Cele trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sigură de a împiedica apariția lor este încurajarea dezvoltării unei societăți civile veritabile". *** Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul s-au constituit pe tipul de argumente prezentate de Tesař. Aceste cărți au absorbit ceva din "spiritul" lor iconoclast și, în același timp, au încercat să demonstreze forța și limitele sale comparative lecțiile adresîndu-se țărilor, regiunilor și popoarelor din toată Europa și de pretutindeni. Cele două volume au încercat să prezinte varietatea de motive, comune sau contradictorii, pentru care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
care l-ar transcende și care i-ar reprezenta exigențele, nevoile, drepturile, până și imaginea, apoi denumește entitatea de nedefinit care sunt eu însumi "Unicul", așa cum în aceeași ani Kierkegaard și el împotriva lui Hegel o denumește "Singularul". Principe al iconoclaștilor moderni, Stirner intenționează să demonteze orice sistem filozofic, orice abstracție, orice idee care își arogă sarcina imposibilă de a exprima caracterul "indicibil" al Unicului: Dumnezeu, dar și surogatele sale filozofice, precum Spiritul lui Hegel sau Omul lui Feuerbach, și de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
posibilul ca să consolideze și să revigoreze spiritul religios în societatea contemporană. În contrast aproape unic cu această tendință religioasă, sincretistă da, profund simțită cel puțin în mediile mai elevate și responsabile 67, Ovidiu își manifesta incredulitatea în mod fățiș, disprețuitor, iconoclast, anunțând deja apusul pentru "ista vetus pietas". În Heroides, Fedra, de exemplu, ca să-l determine pe fiul să vitreg Hipolit să cedeze dorințelor ei, ridiculizează prejudecățile bunelor vremuri antice "așa cum ar fi făcut o fiică coruptă a secolului, o Sempronia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
77, ba chiar ca un gen experimental, plasat mereu în avangarda artei moderne ("kinetic new theatrical art form"78). Mutatis mutandis, chiar dacă umanizarea (și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine răsturnarea ierarhiei de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea își puneau necruțător amprenta și el, orgoliosul Mihai Cantacuzinul, degeaba se străduia. Venise aici ca să întărească pentru Șerban Vodă o rețea de oameni care, răspândind cărțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Européen de Psychologie Sociale din cadrul Maison des Sciences de l'Homme din Paris mi-a oferit șansa de a cunoaște țara lui Emile Cioran, a lui Tristan Tzara, a conducătorului tezei mele de doctorat, Serge Moscovici, precum și a regretatului filosof iconoclast, Isidore Isou. Adresez caldele mele mulțumiri Institutului European care a făcut posibilă apariția cărții de față în limba română. Autorul, oricine ar fi el, depinde de sagacitatea și de forța de lectură a traducătorului, care are un rol eminent de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
opere de artă de o valoare inestimabilă; însă, pe de altă parte, disputa iconoclastă a consemnat un remarcabil factor pozitiv, acela al constituirii unei arte sacre concepute pe principii canonice stabile, care persistă până în zilele noastre. În final, importanța procesului iconoclast a mai constat și în fundamentarea teologică a icoanelor precum și în oficializarea statutului de artist iconograf, ca promotor al imaginilor sacre, cu multiple funcțiuni, atât de ordin cultic și artistic, cât și didactic 387, servind la o mai bună înțelegere
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lor reformatoare, au eliminat aproape total reprezentările artistice din cadrul mișcării religioase pe care o instauraseră: protestantismul. În ciuda indiferenței manifestate cu privire la rolul imaginilor sacre în cadrul cultului creștin, Luther admitea reducerea importanței acestora, susținând de altfel că nu are nici o legătură cu iconoclaștii 418. În schimb, Calvin s-a declarat ferm împotriva imaginilor din biserici, pledând pentru eliminarea totală a acestora 419. În ansamblu, poziția acestor personalități a impulsionat, pe de o parte, dezvoltarea unui nou curent iconoclast, căruia i-au căzut pradă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nu are nici o legătură cu iconoclaștii 418. În schimb, Calvin s-a declarat ferm împotriva imaginilor din biserici, pledând pentru eliminarea totală a acestora 419. În ansamblu, poziția acestor personalități a impulsionat, pe de o parte, dezvoltarea unui nou curent iconoclast, căruia i-au căzut pradă numeroase reprezentări sacre ale trecutului, însă, pe de altă parte, a determinat un răspuns pe măsură al catolicismului, care în perioada 1545-1563 a convocat cunoscutul Conciliu de la Trento. Acesta avea misiunea stabilirii unor norme morale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
avut un colt sfărâmat!” Lecția despre cub, așa se cheamă poemul, persiflează perfecțiunea ca ideal estetic, deodată cu eforturile excesive ale creatorului (tehnicile insolite preconizate sînt Însă, metaforic, extrem de sugestive). Idolatrizarea perfecțiunii este confirmată de sărutările unanime, dar gestul final, iconoclast, este acela de a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care ne Îndreaptă aspirațiile către perfecțiune. Într-un sonet blagian, Columna
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a viziunii sale (Tudor Arghezi, n.n.) despre om și lume, vom face abstracție de pamflet ca strict mijloc polemic"96. Prospectând terenul religiozității, al tensiunilor metafizice exprimate liric, exegetul e interesat în special de pamfletul anticlerical și de înțelegerea spiritului iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare într-un spațiu mult prea coercitiv pentru un spirit independent precum cel arghezian va constitui o experiență indelebilă și va fi intens exploatat, nu doar de poetul Arghezi, ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de oamenii și atmosfera din viața monahală pentru că așa cum îi mărturisește Aretiei Panaitescu într-una din epistole visase la libertate spirituală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la al doilea Conciliu de la Niceea, în 787. Această hotărâre nu va marca sfârșitul războiului civil, care va dura până în 843, "triumful Ortodoxiei". Două părți de înfruntau de mai bine de un secol în lumea bizantină: dușmanii icoanelor, "iconomahii" sau "iconoclaștii", mai numeroși în clerul secular, la Curte și în Armată. Partizanii lor, "iconofilii" sau "iconodulii", mai numeroși în clerul regulat, printre călugări și episcopi. Decretul sau horos-ul adoptat de Părinții conciliari stipulează nu doar că nu este idolatru acela care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în "Cel ce m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Teologia imaginii nu este decât o christologie consecventă (cum este, la rândul ei, și mediologia însăși, această christologie cu întârziere, reflectată în sfera profană). Valul iconoclast lansat la începutul secolului al VIII-lea a fost ultima mare erezie ce atingea dogma Întrupării. Nu o nega, bineînțeles, dar îi dădea o interpretare limitativă (neadmițând, de pildă, ca traduceri autorizate ale Misterului, decât simbolul Crucii, euharistia și guvernarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exclusiv celei de-a doua persoane a Treimii); Christos dă naștere Bisericii, imagine a lui Christos; Biserica dă naștere icoanelor, imagini care trezesc la rândul lor imaginea interioară a Fiului lui Dumnezeu la cel pe care-l iluminează. Divinul, obiectează iconoclastul, este indescriptibil, de aceea orice imagine a lui nu poate fi decât "pseudo", nu "homo", mincinoasă, nu asemănătoare. Spiritual și invizibil ar fi atunci sinonime. Creștinismul separă acest cuplu imemorial, printr-o revoluție în Revelație. Iată că materia continuă energiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în: didactic, memorativ și devoțional). Pentru a avea un control asupra celor simpli și creduli. Pentru a-i face pe credincioși să participe la liturghie. Apare tema făcută celebră în anul 600 de Grigore cel Mare, în scrisoarea către episcopul iconoclast al Marsiliei, Biblia idiotarum: pictura este pentru neștiutorii de carte ceea ce Scriptura este pentru cărturari pe scurt, Evanghelia săracului. Se răspunde astfel la o dublă cerință: cea a cărturarilor și cea a copiilor. Nu sunt păpușile idolii celor mici, iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]