1,611 matches
-
eu îl văd altfel ierarhizat și organizat: 1. realismul socialist e o metodă de creație universal și permanent valabilă, nu un curent literar național și perisabil; 2. se bazează pe materialismul determinist, dialectic și științific, pe învățătura marxist-leninistă, nu pe idealism, spiritualism, metafizică sau misticism, detestate; 3. exprimă ideologic o clasă socială, un popor, nu o interioritate izolată sau o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste, a scriitorului; 4. manifestă explicit spiritul de partid comunist
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
diabolizat pentru cosmopolitismul său. Fadeev va descoperi în 1928 "calea regală a literaturii proletare" în adoptarea realismului ca soluție viabilă și "metodă de creație", compatibilă cu ideologia proletariatului. Se va face însă vinovat, așa cum va fi acuzat în curând, de idealism, și RAPP (Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari) va fi dizolvată în 1932, considerată prea strâmtă și prea sectară, tocmai ea, care dovedise fanatismul cerut în despărțirea de scriitorii ne-comuniști la origini, dar acceptați o vreme ca "tovarăși de drum
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
se trec sub tăcere/ chiar de aceea mi le imaginez/ atît de des și de sigur" (ibidem). Cum am putea explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită, discursul poetului se întrece în a configura cît mai multe orori ale materiei rămase singură cu sine, mișcîndu-se în cercul închis al agregărilor sale: "cărnos trecut putrezindu-ne printre degete/ cum
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
care fac piața literară? Este acel roman-eveniment pe care-l așteaptă un scriitor în cariera sa? Cum îl definiți? - Este ceva nou în scrisul meu. Un critic l-a și inclus în genul utopie (Al. Cistelecan). Este o utopie, prin idealismul său total, prin geografia sa carpatică dar trans-pământeană. "A-topos", adică loc/țară imposibile ... Și totuși, ușor de recunoscut sursa inspirației: "lagărul socialist" estic, cu dictatura cea mai "perfecționată" din câte a cunoscut istoria. Parabola concentraționară și utopia se întâlnesc
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
și opera lui Kant, Paulsen avea să adauge lucrările de amplă analiză: Kant - der Philosoph des Protestantismus (1899) și Kants Verhältnis zur Metaphyisk (1900), În care el socotea că metafizica rămâne preocuparea fundamentală a lui Kant, În opera căruia pe lângă idealismul practic și idealismul teoretico gnoseologic, Întâlnim idealismul metafizic, conform căruia „ideile sunt principiile creatoare ale realității Înseși”. Cu alte cuvinte, „Între imperiul propriu cunoașterii științifice și imperiul credinței practice se află un imperiu intermediar, imperiul gândirii raționale necesare”. Numai datorită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant, Paulsen avea să adauge lucrările de amplă analiză: Kant - der Philosoph des Protestantismus (1899) și Kants Verhältnis zur Metaphyisk (1900), În care el socotea că metafizica rămâne preocuparea fundamentală a lui Kant, În opera căruia pe lângă idealismul practic și idealismul teoretico gnoseologic, Întâlnim idealismul metafizic, conform căruia „ideile sunt principiile creatoare ale realității Înseși”. Cu alte cuvinte, „Între imperiul propriu cunoașterii științifice și imperiul credinței practice se află un imperiu intermediar, imperiul gândirii raționale necesare”. Numai datorită existenței acestuia putem
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adauge lucrările de amplă analiză: Kant - der Philosoph des Protestantismus (1899) și Kants Verhältnis zur Metaphyisk (1900), În care el socotea că metafizica rămâne preocuparea fundamentală a lui Kant, În opera căruia pe lângă idealismul practic și idealismul teoretico gnoseologic, Întâlnim idealismul metafizic, conform căruia „ideile sunt principiile creatoare ale realității Înseși”. Cu alte cuvinte, „Între imperiul propriu cunoașterii științifice și imperiul credinței practice se află un imperiu intermediar, imperiul gândirii raționale necesare”. Numai datorită existenței acestuia putem vorbi de metafizică, nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a abătut niciodată”. Împotriva vechii concepții dogmatic-teologice, precum și a filosofiei dogmatic-raționaliste a secolelor XVII-XVIII, Paulsen prezintă propria sa etică drept o deontologie, etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție care, prin idealismul obiectiv al lui Hegel, prin „școala istorică a dreptului” și prin „biologia istoric-evoluționistă” este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea! Paulsen relevă definitoriu că dreptul trebuie să fie recunoscut În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Prin această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
forma autorităților publice recunoscute sau a opiniei generale a tuturor celor instruiți este legată de capacitatea de-a sacrifica pentru idei cea mai nobilă capacitate morală, pe care se formează Întreaga sănătate a vieții, În sens mai Înalt”. Identificând În idealismul obiectiv forma necesară a filosofiei, Paulsen Își situează etica sa teleologică mai curând În tradiția aristotelică decât În cea kantiană, Înrudindu-se cu viziunea lui Wilhelm Wundt (Ethik) și cea a lui Herbert Spencer (Principles of Morality). În acest sens
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
raționalitatea lui A voi”. Del Vecchio arată, Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie deja mi se pare că ne cunoaștem de o viață, mărturiește Monte Cristo avînd impresia că lucrurile stau exact pe dos. Nu cumva violența nu mai este acum la modă? N
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne-am și lansat într-o discuție gravă despre omenire. Conversația ei abunda în lozinci pasionate, deloc diferite de cele din adolescența mea. O lume dreaptă. Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici nu fusese nevoie de șantaj. Dușmanii apelaseră doar la virtuțile lui, la orgoliul lui de intelectual, la umanitarismul lui abstract. Or, nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
huligan, conducând de la laborator la centrul de televiziune pe o motocicletă de mare putere. Citit, ambițios și adept al autopublicității, era salvat de la pericolul de a fi nimic altceva decât un carierist insistent cu doctoratul luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
burgheze se introduce economia proletară. Revoluția socială constă în cucerirea puterii politice de către o clasă oprimată, care nu a avut până acum această putere. [...] Mult mai largă și mai rațională este însă concepția pe care am numit-o filosofică-juridică. Întradevăr idealismul social consideră acum, pentru timpul prezent, ca o revoluție repartizarea dreaptă a tuturor puterilor între clasele sociale sau, indiferent de clase, între indivizi. Prin urmare, nu cucerirea puterii politice de către o clasă, pentru a oprima pe alta, ci exercitarea puterii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întors mereu la ceea ce a fost numit «fenomenul Piața Universității». Solidaritatea reconfortantă pe care am trăit-o în nopțile de neuitat din Piața Universității e ca o rană frumoasă. Din când în când, îmi era dor de ea. De altfel, idealismul ei a constituit, poate, cauza principală a marii iritări pe care a produs-o la unii. [...] La 14 iunie 1990, domnii și doamnele care au răbdat cu greu impertinența pură a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noastre, întâlnit atât de des s-ar afla principiul machiavelic (aplicat cândva și acum în politică și nu numai), conform căruia „scopul scuză mijloacele”. Cred că până și extremiștii și teroriștii l-au adoptat. Pragmatismul e o concepție utilitaristă opusă idealismului, specifică în general oamenilor înstăriți, care cred că averea le sporește prestigiul în comunitate. Banii devin astfel un scop în viață, poate cel mai important. Cultul banului conduce însă la mari compromisuri, cel mai mare fiind ruina spirituală. Până la urmă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
uită mai puțin la bani sînt tocmai cei aflați la vîrstele de care îți vorbeam?" Nu se gîndise la asta. Dar nu era greu să-i dea dreptate. A încuviințat cu un aer prob, profesional. "Știi de ce? Pentru că e vîrsta idealismului dragă, hm... Ia spune, de fapt, cum te cheamă? Am un lapsus, e neplăcut, clar e din cauza oboselii, atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și au devenit parcă mai omenești. Puteai crede că te și vede, nu doar trece prin tine cu privirea. "Da, domnule Bîlbîie, există o vîrstă a idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la maximum." Era limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei care aflau, aidoma, cum îl cheamă, continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și au devenit parcă mai omenești. Puteai crede că te și vede, nu doar trece prin tine cu privirea. "Da, domnule Bîlbîie, există o vîrstă a idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la maximum." Era limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei care aflau, aidoma, cum îl cheamă, continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său mare cît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie deja mi se pare că ne cunoaștem de o viață, mărturiește Monte Cristo avînd impresia că lucrurile stau exact pe dos. Nu cumva violența nu mai este acum la modă? N
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole până în veacul XX135. O asemenea parte își avea semnificația și economia sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de aproapele. Exemplele acestea vizibile au schimbat viața noilor adepți dar cum era și firesc multe din obiceiurile lor au rămas până astăzi, îmbrăcând însă o haină creștină. Cele trei secole, de la era creștină încoace, sunt secolele celui mai pur idealism. Viața unui creștin care nu trăia după duh și nu știa să-și conducă sufletul spre Christos deci spre mântuire nu avea nici un preț. Sufletul era totul, trupul... nimic! Însuși Mântuitorul spuse ucenicilor Săi: "Duhul este acela care dă viață
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Său care locuiește-n voi. Așadar fraților, noi nu datorăm nimic firii pământești (cărnii trupului), ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului veți trăi". Cu cât idealismul creștin era mai înflăcărat, cu atât și reacțiunea păgânilor era mai mare. Felurile prigoane și torturi împotriva creștinilor, fură născocite de către tiranii păgânilor; filosofi lor se porniră să atace și să calomnieze pe creștini, cari la rândul lor se apărară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]