755 matches
-
citit aceste rânduri la spectacolul "О России" („Despre Rusia”), căutând, opunându-se indiferenței unora și rușinii altora față de situația de pe front, să insufle ascultătorilor un sentiment de speranță în izbăvirea care va urma ispășirii din prezent. Viziunea ei era probabil idealistă, având în vedere că, la doar câteva săptămâni de la citirea acestor versuri, începea revoluția rusă care nu era izbăvirea la care poeta se gândea. Dar sentimentele ei de dragoste față de pământul natal nu au fost zguduite de regimul sovietic, și
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" ("spiriti liberi"), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute ""Il Leonardo"", cu puncte de referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și antroposofia lui Rudolf Steiner, având ca obiectiv lichidarea culturii academice italiene. În același timp, lucrează ca redactor al revistei ""Il
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
bucure cât mai mult și să se mâhnească cât mai puțin. Deși hedonist, hedonismul lui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau de egoismul reprezentat de către materialiștii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit îi lipsește numai criteriul moralei idealiste : un principiu al acțiunilor umane, care îți are originea numai în conștiință. Ce este bine și ce este rău, drept și ne-drept lui Democrit i se pare de la sine înțeles, fără de nici o considerație teoretica ; ca liniștea vesela a sufletului
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
și "spirit" sunt adesea văzute ca sinonime, Hillman argumentează că se pot referii chiar la componente antagonice dintr-o persoană. Rezumând perspectivele lui Hillman, autorul și psihoterapeutul Thomas Moore asociază spiritul cu "viața de apoi, aspecte cosmice, speranțe și valori idealiste, și adevăruri universale", în timp ce plasează sufletul "în grosul lucrurilor: în refulat, în umbră, în mizeria vieții, în boli, și în durerea și confuzia iubirii" Hillman crede că religia - în special monoteismul și credințele monahale - și psihologia umanistă s-au îngrijit
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Schisma a venit ca rezultat direct al conflictelor cu alte cercuri literare, și au dus la o scurtă colaborare a lui Iorga cu jurnalistul de la "revista Făt Frumos", Emil Gârleanu. Noua revistă, ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste, care era populară printre învățații de la țară (pentru care era distribuită gratuit), promovând teorii antisemite și aducând oprobriul autorităților și a presei urbane. Tot în 1906, Iorga a mers în Imperiul Otoman, unde a vizitat Istanbulul, și a publicat o
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
că a cumva, și a scris niște cărți-poem, cu care dovedește că a avut o relație cinstită cu maestru său. Dovedește ca Nichita știa ce spune despre poezie. Lui Nichita i-a ieșit figura asta! Prin ANTIMETAFIZICA, el constituie doctrina idealistă a revelației. Una dintre puținele doctrine idealiste autentic românești, care are ca bază revelațiile eminesciene. Extinse, prin selecție, în cultura lumii. Prin alăturare, prin comparație, prin adaos. Cum să creadă cineva că puteam el să-l izolez pe omul ăsta
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
cărți-poem, cu care dovedește că a avut o relație cinstită cu maestru său. Dovedește ca Nichita știa ce spune despre poezie. Lui Nichita i-a ieșit figura asta! Prin ANTIMETAFIZICA, el constituie doctrina idealistă a revelației. Una dintre puținele doctrine idealiste autentic românești, care are ca bază revelațiile eminesciene. Extinse, prin selecție, în cultura lumii. Prin alăturare, prin comparație, prin adaos. Cum să creadă cineva că puteam el să-l izolez pe omul ăsta doi ani de zile, să-mi transmită
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influențe, se intitulează: "An essay concerning human understanding" (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate cunoștințele provin din experiența senzorială. După el, mintea omului este la naștere ca o foaie nescrisă ("white paper, void of all characters") ("tabula rasa"): "În intelect nu există nimic fără
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia o poziție contrară raționalismului. "Teoria ideilor înnăscute" este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conștiința omului ar exista de la naștere, independent de experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere). "Teoria ideilor înnăscute" a fost susținută sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz și de alți filosofi. Ea
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
susținători și critici dintr-o arie largă de perspective. ul a fost descris de către un opozant declarat ca "cea mai periculoasă idee din lume", în timp ce un susținător contrează spunând că este "mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, imaginative și idealiste aspirații ale umanității". În articolul său din 2005 "O istorie a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist și Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-și "sculpteze propria statuie", René Descartes
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
ul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei. Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului. În interiorul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei. Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului. În interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul, este ceva situat
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în prezent. În mod asemănător, în domeniul artei, idealismul susține imaginația și încearcă să realizeze concepția mentală a frumosului, un standard de perfecțiune, juxtapus naturalismului și realismului. Orice filozofie care acordă importanță crucială idealului sau domeniului spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința, nu materia, este baza a tot ce există. Este o concepție monistică deoarece susține că există un singur tip de lucru în univers și idealistă deoarece afirmă că acest lucru este conștiința. Anaxagora (480 î. Hr.) a fost cunoscut ca „"Nous"” („Minte”) deoarece învăța că „toate lucrurile” au fost create de Minte, că Mintea deține tot cosmosul și a dat ființelor umane conexiunea cu cosmosul sau
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
pare să sugereze că un subiect experimentator este o realitate necesară. Idealismul hindus este central în filozofia Vendatei și a unor școli precum . Printre susținătorii acestuia se numără P.R. Sarkar și discipolul său Sohail Inayatullah. Teologii creștini au susținut viziuni idealiste, adesea bazate pe neoplatonism, în ciuda influenței scolasticei aristotelice din secolul 12 și mai târziu. Mai târziu, idealismul teist occidental, precum cel lui Hermann Lotze oferă o teorie a unui fundament al lumii în care toate lucrurile își găsesc unitatea: a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
lumii în care toate lucrurile își găsesc unitatea: a fost acceptată pe scară largă de teologii protestanți. Unele mișcări religioase moderne, de exemplu organizații precum Mișcărea Gândirea Nouă și Biserica Unității, ar putea spune că au o orientare în special idealistă. Teologia științei creștine include o formă de idealism: ea învață că tot ce există cu adevărat este Dumnezeu și ideile lui Dumnezeu; că lumea așa cum se prezintă simțurilor este o distorsionare a realității spirituale fundamentale, o distorsionare ce poate fi
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
dată de ideile eterne ce sunt percepute direct de sufletul noastru rațional. Platon a fost așadar un dualist metafizic și epistemologic, o perspectivă pe care idealismul modern a tins s-o evite: așadar, gândirea lui Platon nu poate fi considerată idealistă în sensul modern. Cu neoplatonistul Plotin, a scris Nathaniel Alfred Boll, „apare, probabil pentru prima dată în filozofia occidentală, "idealism"ul”, care afirma „că sufletul a făcut lumea pășind din eternitate în timp...”. În mod similar, în privința pasajelor din Eneida
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
mai mult, anume infinitul'.” Imaginea pe care o prezintă Hegel este „o imagine a umanității autoglorificatoare ce luptă în mod compulsiv, - iar la sfârșit are succes, - să se ridice la divinitate.” Kierkegaard critică în niște lucrări de-ale sale, filozofia idealistă a lui Hegel. El reclamă un sistem comprehensiv care ar putea explica realitatea. Pe când Hegel argumentează că o înțelegere fundamentală a structurii logice a lumii este o înțelegere a structurii logice a minții lui Dumnezeu, Kierkegaard susține că pentru realitatea
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
gândire rațională, după cum Aristotel a exemplificat în teologia mișcătorilor nemișcați. În ceea ce privește identificarea Dumnezeului lui Aristotel cu gândirea rațională, Davidson a argumentat contra lui Aristotel, că după cum sufletul nu poate exista fără corp, Dumnezeu nu poate exista aparte de lume. Noțiunile idealiste au câștigat o influență puternică printre fizicienii de la începutul secolului 20, confruntați cu paradoxurile fizicii cuantice și a teoriei relativității. În prefața celei de-a doua ediții (din 1900) a cărții "Gramatica științei", Karl Pearson scrie, „Sunt multe semne că
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
într-un interviu publicat în The Observer (Londra), când i s-a adresat întrebarea: Credeți că viața pe această planetă este rezultatul vreunui fel de accident sau credeți că este parte al unei mari scheme?" a răspuns: "Înclin spre teoria idealistă că conștiința este fundamentală și că universul material este derivat din conștiință, nu conștiința din universul material... În general, universul îmi pare a fi mai degrabă un mare gând decât o mare mașină. Probabil că, așa îmi pare, fiecare conștiință
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
dovedit că această credință a constituit pentru el un principiu de viață de la care nu s-a abătut niciodată și cu privire la care nu a acceptat niciodată nici cel mai mic compromis. Viziunea expusă în scrisorile lui Fărcășanu este fără îndoială idealistă. Chiar dacă sunt prezentate ca recomandări, ele reprezintă mai degrabă un deziderat și nu un mod de acțiune. concretă. În 1946 scrisorile lui Fărcășanu nu-și puteau atinge scopul, chiar dacă tineretul și-ar fi însușit în întregime concepția ideologică pe care
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile geometrice, numerele transcendente și numerele algebrice. Deși a avut conceții idealiste, Cantor a avut ca punct de plecare probleme concrete de convergență a seriilor trigonometrice. De asemenea, Cantor a realizat prima clasificare a mulțimilor. Pentru aceasta a demonstrat existența numerelor transfinite, pe care le-a descoperit în 1877, descoperire care, după
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
celuilalt, căci după cum se poate constata toate religiile prezintă această credință în ""spirite bune sau rele"", căci zeii, îngerii sau demonii sunt definiți și ei a fi astfel de entități imateriale (vezi D.Ex., primul sens al termenului ""spirit"": "În filozofia idealistă și în concepțiile religioase, spiritul este un element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul; ființă imaterială supranaturală, duh."). De altfel Dicționarul Enciclopedic Român ediția 1966 precizează că "între superstiție și credința
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
vom gândi... O națiune de indivizi va exista pentru prima dată, deoarece fiecare se considera inspirat de Sufletul Divin ce ii inspiră pe toți oamenii".”) Emerson și-a încheiat eseul clamând o revoluție în conștiința umană, inspirată de nouă filozofie idealista : „"Șo shall we come to look at the world with new eyes. It shall answer the endless inquiry of the intellect, — What is truth? and of the affections, — What is good? by yielding itself passive to the educated Will. ... Build
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
în revistă lor „"The Dial"”, precum și în alte publicații. Scopurile practice ale transcendentaliștilor au fost variate; câțiva din grup erau adepții schimbărilor sociale utopice (iar Bronson avea să se alăture mișcării socialiste incipiente), în timp ce alții aveau proiecte exclusiv individualiste și idealiste. Printre cei din a doua categorie se află și Emerson. În conferința să dn 1842, intitulată „"Transcendentalistul"”, Emerson a sugerat că scopul de a atinge o viziune pur transcendentalista a vietii era imposibil de atins în practică : „"You will see
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]