489 matches
-
frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un implacabil circuit al telefoanelor! Silviu Oravitzan sună și mă somează blajin să-i trimit textul, îmi prezintă argumente irefutabile în legătură cu necesitatea lui, îmi invocă mari personalități
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
s-a tradus în disjuncția dintre trup și suflet, primului aparținîndu-i impecabila formă sonoră, savoare a auzului, secundului straiul mai modest al versului liber. Firește, ruptura nu poate fi deplină, ci doar o năzuință prin care spiritul își schițează o idealitate: "Spirale fierbinți în / inelar, în mijlociu și în arătător - canale / prin care trupul și sufletul comunică / mărturisind prăbușirea lor lentă unul în / celălalt. Frison istovind paloarea îngerilor, / trup închis în trup - perfecțiune pură, / cîntec de legănare oprit la jumătate" (11
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
multe concesii genului din care filmul își trage seva; dincolo de happy end-ul aproape obligatoriu, existența lui Malik și a iubitei lui apar simplificate în sensul în care existența dură nu lasă amprente accentuate, regizorul a păstrat o notă de idealitate, schematizând în beneficiul demonstrației personajul și aici Bollywoodul și Hollywoodul și-au dat mâna peste oceane și continente. Oricum ar fi, Boyle o scoate la capăt oferind un film care are meritul de a nu se contrazice flagrant și de
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
atât încât să nu aibă tăria rupturii de modele, fie că se numesc Eminescu, Elytis sau Gellu Naum. Noi suntem înclinați să vedem în Daniel Corbu un poet arhaic și totodată ŕ la page, meditativ, imnografic, smerit, aforistic, fascinat de idealitate și evanescență, de pământul natal, părinți, geniile tutelare, și să-i acredităm în primul rând spectacolul dicteului automat (mierea vizibilului pentru marele stup de aur al invizibilului), al delirului controlat, al multiplelor roluri de compoziție, inclusiv sporadicul teribilism epatant, eclatant
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
prezent, ci se lărgește cu atît mai mult cu cît reperul e mai departe. Mulțimea întîmplărilor nu mai curg spre tine, ci tu curgi spre un liman mai larg. Așa se face că, atunci cînd îți judeci trecutul în raport cu niște idealități - iar țara sau Dumnezeu sînt astfel de idealități suverane - nu poți să nu-ți pui viața pe tipsia unor semnificații suprapersonale. Și chiar acesta e cazul Lidiei Stăniloae. Autoarea recurge la o descriere retrospectivă săvîrșită în matca unei priviri spirituale
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
cu cît reperul e mai departe. Mulțimea întîmplărilor nu mai curg spre tine, ci tu curgi spre un liman mai larg. Așa se face că, atunci cînd îți judeci trecutul în raport cu niște idealități - iar țara sau Dumnezeu sînt astfel de idealități suverane - nu poți să nu-ți pui viața pe tipsia unor semnificații suprapersonale. Și chiar acesta e cazul Lidiei Stăniloae. Autoarea recurge la o descriere retrospectivă săvîrșită în matca unei priviri spirituale. Iar hotarele care îi mărginesc perspectiva sunt în
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
romantică la culme prin moartea sa timpurie, Coca Rădulescu. Idila lui Blaga cu această ființă clorotică a stat sub semnul unui roman, Sparckentaxxke (1936), al scriitorului englez Charles Langbrige Morgan, promotor al unei aspirații de spiritualizare, de trăire în parametrii idealității. Sub aceeași zodie a intelectualității alese se plasează și ultima prezență semnificativă din viața lui Blaga, Elena Daniello. Era „une amitié amoureuse", în „perioada cea mai grea", după 1950, după cum subliniază d-na Daniello: „Fără mine, cred că se prăpădea
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
care vinde lucruri de anticariat, separându-se de logodnică infidela și de universul fad, convențional al familiei burgheze. Cu alte cuvinte, câștigându-și libertatea de a confrunta scrisul cu viața, dar o viață care îmbrățișează tandru clișeele dragi. Și aceasta idealitate fragilă ne este servită cu un surâs ironic în colțul buzelor în timp ce cameră îi fixează pe cei doi îndrăgostiți care se îndepărtează romanțios în Parisul nocturn și pluvial. Woody Allen a reușit din nou să facă dintr-un oraș un
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
partitura purității, George Drăghescu dă glas și „vîrstei de fier”, care înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea ființei neprihănite, consumată și totuși insubstituibilă: „Viitorul este o copilărie mistuită”. George Drăghescu, O furnică pe Golgota, Ed. Grinta, 2011, 40 pag.
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
poetică și însăși lumea bizară ieșită din uterul tău însângerat nu au fost omologate ușor într-o literatură dominată încă de viziunea populară asupra poeziei ca spațiu melodiosserafic, într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
universală". E pus la contribuție Paul Ricoeur, care, socotind ideologia și utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol pentru ordinea socială, gînditorul francez îl raportează la trei niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe pragul casei // firele de aur ale unei ploi de vară. // și sunt același. / și-un altul, / sub
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
nu sînt „particule elementare” (expresia ca atare e un nonsens de vreme ce fundamentul elementar al lumii ne scapă în cursul experimentelor), ci probabilități de undă cuantică care, în momentul măsurătorii, „cad” în particule înzestrate cu consistență. Așadar, o undă „cade” din idealitatea ei probabilistică și nimerește în lume, adică ia chip concret, dar asta numai cît durează experimentul, căci după aceea identitatea ei se topește în oceanul de vibrații din care a venit. Observația lui Ward: dacă nu ar exista o conștiință
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
stabilit în Grecia în anii ’80, se numără printre cei ce au atras atenția asupra valorii de excepție a acestei opere singulare, ce ar fi meritat un alt impact asupra literelor și conștiințelor țării sale, afirmându-i actualitatea, prin rafinament, idealitatea înaltă și tehnica extrem de modernă. Romanul invită la o lectură inepuizabilă, grație multitudinii unghiurilor de lectură posibile, ceea ce creează un efect meandric, o senzație de mister permanent, imposibil sau chiar inutil de elucidat. Una din lecturi ar putea urmări consonanța
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
tratat ca un autor. Ceri unui poet cântece pentru nevoile tale sufletești dar nu te îndrăgostești de el ca persoană. Nu! nu am filosofia tânărului de 29 ani. Dar sunt încredințat că spre deosebire de noi care căutăm iubire ideală femeile caută idealitate fără iubire (romane, viitori sinucigași) și iubire fără idealitate (ofițeri, ingineri, etc.). Deși tu nu ești printre acestea nu te mira că tinerii se tem de „idealitate". Oricât ne-am înșela pe noi înșine idealitatea își are marginile ei. O
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
nevoile tale sufletești dar nu te îndrăgostești de el ca persoană. Nu! nu am filosofia tânărului de 29 ani. Dar sunt încredințat că spre deosebire de noi care căutăm iubire ideală femeile caută idealitate fără iubire (romane, viitori sinucigași) și iubire fără idealitate (ofițeri, ingineri, etc.). Deși tu nu ești printre acestea nu te mira că tinerii se tem de „idealitate". Oricât ne-am înșela pe noi înșine idealitatea își are marginile ei. O femeie îți place fiindcă e frumoasă, fiindcă e inteligentă
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
ani. Dar sunt încredințat că spre deosebire de noi care căutăm iubire ideală femeile caută idealitate fără iubire (romane, viitori sinucigași) și iubire fără idealitate (ofițeri, ingineri, etc.). Deși tu nu ești printre acestea nu te mira că tinerii se tem de „idealitate". Oricât ne-am înșela pe noi înșine idealitatea își are marginile ei. O femeie îți place fiindcă e frumoasă, fiindcă e inteligentă, fiindcă simți că i te poți încredința sufletește. Când începi s-o iubești se naște implacabil simțul proprietății
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
căutăm iubire ideală femeile caută idealitate fără iubire (romane, viitori sinucigași) și iubire fără idealitate (ofițeri, ingineri, etc.). Deși tu nu ești printre acestea nu te mira că tinerii se tem de „idealitate". Oricât ne-am înșela pe noi înșine idealitatea își are marginile ei. O femeie îți place fiindcă e frumoasă, fiindcă e inteligentă, fiindcă simți că i te poți încredința sufletește. Când începi s-o iubești se naște implacabil simțul proprietății. Ai nevoia să-i controlezi gândurile, s-o
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor mele cînd devin carnivore,/ Cînd își cer uncia lor de carne/ Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
pentru sculptor datoria de a reprezenta simbol național care este Eminescu diferea de responsabilitatea asumată la celelalte lucrări, căci pentru “poetul luceafăr” el trebuia să se conformeze cu imaginea pe care o are un poporul Întreg despre poetul romantic În idealitatea lui. Oricum aceasta rămâne lucrarea cea mai cunoscută a lui Nicăpetre. Nae Ionescu (18901940), profesorul de logică și filozofie la Universitatea din București, care a modelat o Întreagă pleiadă de gânditori din perioada interbelică, șia găsit și el locul cuvenit
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta Gattini înșiră străzile marginale ale Bucureștiului „ ca și cum ar alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul Blumberg e la vârsta idealurilor și a idealităților, una dintre temele reluate în roman este aceea a binomului ratare - succes (un alt punct comun cu Eseu romanțat asupra neizbânzii), de unde și tematica idealului burghez. Idealurile materiale ale tânărului sunt cât se poate de clare și concise: mâncare bună
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
rareori limita de sus a temerilor care-i macină. Ne găsim în fața unui fenomen caracteristic întregii literaturi europene postromantice care înregistrează agravarea sentimentului de insecuritate al individului, în raport cu o lume care și-a pierdut încrederea în credință ca și în idealitatea pură. Surprinderea acestui recul în fața unui context social dominat de egocentrismul structurilor existențiale moderne și de efectele pierderii libertății prin cuprinderea într-un mecansim al ierarhiilor birocratice va provoca pretutindeni o epidemie a temerilor acute care provoacă nu numai halucinațiile
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]