533 matches
-
reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci ei și fără de temei găsesc/ Tot rău în orice semn prietenesc;/ Dar cum să pui guri rele sub lăcat,/ Sau dangătul când clopotele bat?” 972 ). Troil idealizează iubirea, nu este conștient întru-totul de riscurile la care o expune pe femeia îndrăgită, nu realizează pericolul iminent ce se abătea asupra cetății. În cele din urmă, „Troil, pentru a realiza o reconciliere între marea sa dragoste, pierderea suferită, arbitrariul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mea operă”. 5. Îndrăznește! nu te speria de noutate, nici de necunoscut, nici de risc, încearcă să înfrunți, să te lansezi, să experimentezi ceea ce nu ai îndrăznit niciodată să faci. 6. Fii realist! privește lucrurile și oamenii așa cum sunt, nu idealiza ceea ce este sordid, nici nu considera sordid ceea ce este normal, să nu crezi în mijloace magice și să știi că totul este relativ. 7. Depășește dificultățile! - nu fugi de ele, nu le nega într-un mod defensiv automat și orb
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
109, amintește de dezbaterile în care miza era, în anii optzeci în Lumea a Treia (mai ales în America Latină), "informalul". Am putea repera într-adevăr o tendință foarte similară a puterilor publice sau a instituțiilor financiare internaționale de a o idealiza ca formă de rezistență la degradarea condițiilor de trai, căreia îi reduceau virtual importanța, și de a o integra în sistemele de măsură ale bogăției 110. Difuzarea modelelor întreprinderii și muncii la o serie de instituții variate apare ca o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
st...pînind artă de a exploata insuficientele și disfuncționalit...țile adversarilor lor. Atuurile comuniștilor Istoricul, avînd la dispoziție o abundent... literatur... favorabil... acțiunilor Întreprinse de trupele lui Țîțo și ale lui Hodja, trebuie s... se fereasc... a le privilegia și idealiza. În haosul tragic și sîngeros care au fost anii de r...zboi, mișc...rile comuniste nu sînt scutite de grave deficiențe și de comiterea unor atrocit...ți. E suficient s... parcurgem amintirile lui Milovan Djilas pentru a vedea sectarismul și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
s...-i resping... pe turci, tot așa partizanii comuniști Îi alungaser... În anii ’40 pe italieni și pe germani. Destinele șefilor celor dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
remarcat este faptul că, după ce a trecut prin ce a trecut, și-a Întemeiat și menținut convingerile, sprijinindu-se pe valori și oameni. Mă Întreb, În final: cum e posibil că mulți intelectuali continuă să scuze, să justifice, chiar să idealizeze acel timp. Sau să amestece - cu abilitate - criteriile de judecare a epocii? De ce oare nu interesează această temă de cercetare? (25.09.2010) „O fire calmă, puțin fricoasă și foarte manierată” Am decupat propoziția de mai sus din raportul unui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
euro. În sfârșit, intrăm În Franța și ne Întâlnim cu Anne și Răgis. transferăm valizele și În scurt timp suntem la Collioure. Redescopăr sentimentul pe care l-am avut când am fost acolo prima oară. Îmi era teamă că am idealizat eu acel loc, că percepția mea, În timp, s-a dilatat. Dar nu m-am Înșelat. Peisajul e de vis. Regăsesc golful, castelul, turnul transformat În clopotnița bisericii. Dar mai ales lumina, parcă ireală. Culorile dominante sunt bleul mării și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care par mai la îndemână decât un viitor nesigur. La 18 ani, un tânăr a petrecut mai mult timp la TV decât cu prietenii sau cu părinții. Deficiențele în cunoașterea adevăratelor valori și norme comunitare accentuează receptivitatea față de modele intens idealizate de la TV, iar oferta de alcool și droguri cultivă un fals hedonism. Nu mai există nici substituenții părinților atât de ocupați (bunici, mătuși, frați mai mariă, iar dragostea a pierdut mult teren, pentru că familiile se modernizează și se izolează în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prestigiu de paradis. Categoria androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune a enigmei în care se închide viața omenească de dincolo de moarte. Simbolurile imaginate de ei în zona supranaturală, unde stihia omenească se sfârșește ca să reapară transfigurată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
PORTRETUL: (interiorul) grafismul liniei subliniază trăsăturile exterioare definitorii, specifice care conferă o notă de unicitate. Exemplu: sculptura lui Brâncuși Domnișoara Pogany (femeia ochi). Clasa se împarte în două grupuri: Primul grup: Folosește cunoștințele acumulate și transformă portretul într-o imagine idealizată după canoanele clasice pentru proporții. Vor recompune formele noi elaborate într-o imagine nouă, creativă, dar, în același timp, anonimă. Va rezulta "o altă față" pentru un personaj ce participă la un carnaval imaginar. Al doilea grup: Folosește linia și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
persoanei, de caracterul ei, de experiența ei, de alegerile ei și de dificultățile prin care trece. La acest nivel, persoana învață să-și impună limite, să-și fixeze obiective care să poată fi atinse cu ajutorul propriilor competențe, fără însă să idealizeze obiectivele fixate, să renunțe să se împace cu propriile slăbiciuni și să retrezească curajul de a merge înainte, deplin conștientă de existența unei perspective spre care tinde. În sfârșit, la ultimul nivel al scării ierarhiei nevoilor se află autorealizarea care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
posesie. Adesea însă ea nu corespunde așteptărilor preconcepute ci, dimpotrivă, cu cât este încadrată mai mult într-o categorie specifică, cu atât mai mult ea devine nesigură și greu de definit. Ba chiar, în mod paradoxal, cu cât ea este idealizată mai mult, cu atât mai mult se riscă să se evidențieze mai degrabă aspectele ei disfuncționale și frustrante. „Frustrarea existențială poate să producă deziluzie, plictiseală, gol existențial, depresie”, în baza iluziei că „dacă se urmărește succesul, puterea, plăcerea, autorealizarea, satisfacerea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
eroare care se traduce printr-o proiecție greșită a unor reprezentări doar iluzorii: „(...) nu există epoci ideale, ci doar reprezentări ideale ale unor epoci ne-ideale”. Contrastele României interbelice evidențiază poate cel mai bine modul În care o epocă este idealizată, este invocată, prezentată printr-o „reconsiderare necritică”, ceea ce generează - cum apreciază autorul analizei că ar fi În cazul de față - viziuni nerealiste, proiecte fără baze sociale sau considerente de praxis politic. Întoarcerea În trecut prin apelul la proiectul interbelic, prin
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
El explică această incapacitate prin teama că o astfel de cercetare ar fi resimțită de familia sa adoptivă ca pe o renegare, în timp ce el s-ar prezenta într-o lumină favorabilă. El a realizat astfel un sistem de delimitare: - a idealizat o mamă adoptivă care este bună; - a devalorizat o mamă naturală care este rea. El se gândește adesea la originea sa. De exemplu: se uită la televizor și se întreabă deodată ce face el acolo. Se gândește că acești oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
celui de al doilea copil, o fetiță care are acum 16 luni, s-a simțit vindecată de propria sa depresie. În timpul acestor ședințe, Vincent nu se va înviora decât atunci când, la cererea noastră, a fost evocată amintirea tatălui genitor, om idealizat de mama sa și ale cărui fotografii aflate în sertarul unui dulap sunt privite pe ascuns de către acesta. Va avea atunci o răbufnire de emoții și lacrimi în ochi, într-o revigorare emoțională care îi va surprinde pe părinți. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fi moștenitorul perioadei oedipiene. Idealul copilului se hrănește din trei surse: idealizarea copilului de către părinți; idealizarea părinților de către copil; idealizarea copilului de către el însuși. În timpul adolescenței, primele două surse de idealizare sunt în pericol, chiar suprimate. Adolescentul nu-și mai idealizează părinții, ba chiar îi devalorizează. Această acțiune de retragere constituie chiar esența „crimei parentale simbolice”. În ceea ce-i privește, părinții retrag o parte din idealizarea pe care o manifestă față de copilul lor. Într-adevăr, acesta nu se mai arată la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Această poziție poate fi rezultatul unei competențe speciale a părintelui (părinte care are o poziție socială, artistică etc. strălucitoare) sau poate proveni dintr-o imposibilitate a adolescentului să inițieze un travaliu de devalorizare/distanțare (părinte decedat și ocupând un loc idealizat în familie). În toate aceste situații, adolescentul este, într-o oarecare măsură, confruntat cu problematica următoare: nimic (nici eu însumi nici vreun obiect oarecare) nu este și nu va fi niciodată la înălțimea a ceea ce am pierdut sau risc să
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
explicate astfel. Este aceeași situație ca în cazul unui părinte decedat, investiția idealizată a imaginii parentale poate împiedica orice posibilitate a adolescentului de a se detașa, judecata sa morală în legătură cu presiunea Supraeului nefăcând altceva decât să accentueze relația cu imaginea idealizată pe de o parte și să devalorizeze sinele pe de altă parte (cf. cazul lui Thomas). O altă cauză a imposibilității de a se detașa de relația internă poate proveni din fragilitatea reală sau presupusă a uneia dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
profund pe Catherine care, deși visează uneori să rupă legătura cu părinții, recunoaște că nu se simte bine nici cu prietenul său atunci când rămâne câteva zile cu el, și știe că n-ar putea prelungi multă vreme această relație. Ea idealizează o soluție mitică a unei slujbe la întreprinderea tatălui său, a unui apartament unde să locuiască singură, dar totul se dovedește a fi un eșec atunci când se pune problema să reușească să-și ia carnetul de conducere, condiție prealabilă indispensabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai puțin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul e pitoresc [...], ci pentru că avem de plătit către țăran o datorie enormă”. Ca ideologie literară, p. capătă însă un contur distinct în „Viața românească”, apărută la Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
a repurtat un mare succes. Un prieten al lui Palade a pozat pentru silueta lui Nicolae Ceaușescu, iar pentru cea a Elenei a pozat soția pictorului. Palade este foarte satisfăcut de modul În care este reprezentată Elena În această pînză, „idealizată ca Într-un fel de logodnă” - potrivit propriilor sale cuvinte. Cu ocazia unei vizite În atelierul pictorului, unul dintre activiștii apropiați ai Uniunii Artiștilor Plastici („tovarășul Budeică, activist de partid, dar un om de treabă”) i-a făcut cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în comportamentul verbal și non-verbal, apropierea față de oameni. În discurs și interacțiuni cu membrii grupului, liderul carismatic își exprimă fără rezerve emoțiile pozitive sau negative: încântarea, mândria, afecțiunea sau dimpotrivă, dezamăgirea, tristețea, furia, râzând, lăcrimând, îmbrățișând, atingând oamenii. Liderii carismatici idealizează riscul. Viziunea, direcția lor de acțiune este proiectată în viitor, este o cale nebătătorită care va duce la un rezultat nou. O astfel de „călătorie” implică numeroase riscuri, mare parte a lor - complet imprevizibile. Dar capacitatea și curajul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]