1,864 matches
-
atitudine de distanțare a intelectualității noastre față de arta sunetelor (cazul Constantin Noica este cel mai evident). Creativitate, excelență ca și verticalitate morală se găsesc și printre muzicieni. Programul muzical propus de organizatori - Agenția Son-Art - a fost gândit în funcție de patru piloni ideatici; (formula tematică este mult practicată astăzi în lume) anul Bach domină viața muzicală de pe tot globul de aceea celebra Toccata și Fugă în re minor a deschis în sonorități somptuoase concertul (la orgă Nicolae Licareț); creația sau tematica de la Ion
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al puterii de imaginație. Spre deosebire de cea clasică - o formă de celebrare a lumii ,,obiective" - , peisagistica lui Bochiș este, de fapt, o antipeisagistică, o fugă din real, un substitut ideatic și o proiecție ideală. Asemenea unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Gheorghe Grigurcu La distanță de poezia ideatică sau vizionară - cea dintîi constructoare de elaborări proprii, prin urmare autoelaborîndu-se, cea de-a doua "inspirată", transmițînd un mesaj "dinafara ei"- producția lui Gellu Dorian își relevă baza existențială. Ea se compune din semnalele vieții ca atare, dintr-o materie
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de a scie. La mașina de scris, toate senzațiile, amintirile, fantasmele, fragmentele de discurs se aliniază. Între toate aceste coordonate se pune un semn ale egalității, se instalează o sinonimie ontologică. Lucrurile sunt plasate într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile și apar diverse contaminări, melanjuri." [...] "eu?", mă pronunț, "eu!", mă imaginez redus la simpla pronunție, "eu!eu!eu!", tac, însă scriu, asta fac. Sînt foarte viu! Chiar vioi. Aerul matinal îmi stimulează starea de
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
celor patru cicluri de lieduri, reunite pe primul CD realizat de Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, ne oferă posibilitatea de a defini personalitatea compozitorului Pascal Bentoiu în datele ei morale, umane, intelectuale, afective, creatoare. Conținutul lor ideatic se menține constant în sfera unei filosofii existențiale, evoluând - în opinia mea - în trepte inițiatice. În ce fel sunt ele parcurse? Încercarea de autocunoaștere, din ciclul Flăcări negre de Alexandru Miran se înfăptuiește prin oglindirea în eter și în "odihna
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
Antonesei), pentru acceptarea diferenței culturale și a pluralismului spiritual în dialogul dintre națiuni - adică exact ceea ce îi mîna în luptă pe tinerii Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Mihail Sebastian, M. Vulcănescu, Constantin Noica (și cei afiliați lor, ideatic, ori măcar simpatizanți ai "trăirismului" prin anii '30: M. Blecher, H. Bonciu, Geo Bogza, M. Celarianu, O. Șuluțiu). Momentul "Criterion" - un model de acțiune culturală, Generația "Criterion" și receptarea lui Eminescu, Eliade, omul arhaic și omul neprovincial constituie, probabil, cea
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
curentelor moderne de idei pe plan european, capătă o forță de iradiere și cuprindere cu mult peste nivelul literatorilor din jur. Cine, în locul său, să imaginăm eventualitatea unei rocade ipotetice, ar fi fost capabil să atingă, măcar în treacăt, tensiunea ideatica și penetrația cristalizata în formulele cu lungă bătaie din Domină bonă, din Istoria că știința inefabila și sinteză epica? Le concepea și le încredință hîrtiei cînd nici nu cunoscuse acel "mezzo del cammin" cuvenit bărbaților. Era în plină vigoare intelectuală
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
din pricina irelevantei acelui segment în contextul artei noastre din acest moment. Dar, măcar pentru o anumită perioadă, ele au existat și au putut fi utilizate cu folos, iar acum pot fi un important punct de pornire pentru ediții noi, actualizate ideatic și moral și aduse la zi că informație și că inventar. Ceea ce nu a existat însă deloc a fost un dicționar general de artă care să cuprindă acele informații care privesc noțiunile artistice, tehnicile, motivele, stilurile ș.a.m.d., fără de
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
simțurilor purificatoare), pe care o întîlnim și la mari înaintași precum Blaga sau Pillat, ultimul constituind în speță o paradigmă și prin deschiderea să de "turist liric" (categorie reprezentată în spațiul francez de Valéry Larbaud, Blaise Cendrars etc.). Că atitudine ideatica avem a face cu un panteism ("pretutindeni călcam în euharistie", ar putea exclama poetul nostru, precum autorul Laudei somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție, dispusă a interpreta pînă și "damnarea" poetului (iubirea pentru
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de convingătoare. Vianu e contrariat: "Este corect să nu amintești numele cercetătorului cu care polemizezi? Să discuți numai o parte din materialul lui? să-i falsifici opinia pentru a-ți face sarcina mai ușoară?" La al doilea punct, relativ la cuprinsul ideatic al poemului "Luceafărul", Vianu arată că singura interpretare plauzibilă o avansase el an "Poezia lui Eminescu", apărută an 1930, cu lămurirea simbolului de către poetul ănsusi. Iarăși punerea an paralel a textelor edifica pe deplin; inspirația artistului, sublinia Vianu, se mișcă
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
literatură română. Și unul și altul "comit" versuri, vibrează la chemarea lirica, dar se constrăng să lucreze după canonul academic, reprimăndu-si preferințele, primul total, al doilea intermitent. ăntr-un singur plan se conturează o diferență majoră. Vianu ăntocmeste studii, trăiește intens ideatic, fără a se lasă purtat de imaginar. Călinescu, ăn schimb, e cucerit de predispoziții către ficțiune, conferind prioritate prozei, ăn mod deosebit românului. Paralel cu "Viața lui Eminescu", si an succesiune de "Opera lui Eminescu", recompunerea biografica include și pe
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de anxietate și Boală de moarte au multe an comun, conceptual și tematic, ele trebuie citite ămpreună, nu ca experiment de lectură a unor traduceri, ci pentru că filozofia kierkegaardiană ne-o cere. Cu toata reușită retorica a Mădălinei Diaconu, cu toate ca ideatica din Boală de moarte e mai spectaculoasă, volumul publicat de Editură Amarcord are rigoarea profesionalismului. Adrian Arsinevici justifica pe câteva pagini doar alegerea cuvântului din titlu, anxietate, invocând etimologii, tălmăciri an alte limbi, filiere intelectuale din alte discipline. Mai puțin
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
român à la page cu tot ceea ce ănseamnă cultură occidentală, de la vechea greacă la poeții irlandezi contemporani.) Tehnică acestor dialoguri se bazează pe rafinate procedee retorice, ăncepând cu felul an care sunt puse ăntrebările - atunci când autoarea se află ăntr-o poziție ideatica adversă sau dimpotrivă, atunci când este vorba despre un dialog direct, cu ăntrebări ămpletite cu răspunsurile anterioare (an cele mai multe cazuri) sau despre un dialog prin corespondență; continuând cu amănuntele picante din introduceri organizate an scurte povestioare sau portrete pline de miez
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare. Un mare român se poate susține că este acesta pe care il discutăm, prin epos, prin miza ideatica, dar unul al tranziției numai dacă folosim termenul în accepțiunea lui jurnalistică și pur convențională. Altfel, prin toată desfășurarea, este un român care dă seama mai curând despre lichidarea tranziției sau, dacă vrem, despre împotmolirea ei într-un punct de unde
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
orice adevăr trebuia să aibă duritatea și rezistența eternității, devenind imuabil ca Decalogul. După dispariția lui, s-a înfiripat un curent de contestare a dogmei, oprit însă în stadiul declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar Hrușciov, cu spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ani a cărții Incertitudine - gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, Editura Rao, 2014 (299 p.) profesorul George Cristian Maior, adaugă subtil literaturii de specialitate un profund și misterios eseu despre putere. De altfel, atent analizate, demersurile creative și ideatice ale autorului, ilustrează două importante laturi ale personalității sale: spiritul vizionar și discreția. Ambele capacitarăți n-ar fi putut fi dezvoltate fără un uriaș efort de acumulare intelectuală și experiență, sedimentate în ani și ani de cercetare și de exersare
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
departe, cu atât mai impredictibil se dovedește a fi. Libertatea îi dă autorului un anumit confort de-a crea, ajutat, e drept, de evoluția celor mai importante manifestări caracteriale exprimate politic de-a lungul timpului. Toate acestea propun un fir ideatic care cu greu poate fi contrazis. Simplificându-ne analiza, știm că istoria se repetă tocmai din cauza comportamentelor umane care nu se pot schimba structural, `n vreme ce memoria colectivă se erodează. Putem deci presupune că cel mai mare adversar al
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
-o ipoteza unei teorii-calcul, fie ea și aparent perfectă. Mă întreb, astfel, ce tip de raport ar putea avea psihoistoria lui Asimov cu „Efectul butterfly” a lui Lorenz și dacă sunt într-o reală contradicție sau coexistă într-o bipolaritate ideatică? În cartea omului de știință american, scopurile psihoistoriei au ca obiectiv prezervarea imperiului, consolidarea ordinii imperiale, preîntâmpinarea unor evenimente grave, crize economice și războaie civile, deci păstrarea și exercitarea puterii. Nimic nou, am putea spune la prima vedere. Deloc întâmplător
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
din diverse țări au abordat teme dintre cele mai incitante, într-o tonalitate predominant științifică, dar - în consonanță cu spiritul jazzului - cu deplină libertate de manifestare a propriilor personalități. Limbile de lucru ale Conferinței au fost engleza și germana. Densitatea ideatică a comunicărilor prezentate face dificilă rezumarea conținutului lor. De aceea mă voi limita la câteva repere, sper, semnificative. Tony Whyton, director al Salford Music Research Centre și profesor la Universitatea Salford/Anglia, și-a ales ca temă Re-citirea jazzului: ștergerea
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
lui T.S. Eliot se găsesc nu numai în prima parte, ci sunt diseminate, deopotrivă (și tratate cu un patos remarcabil!), în eseurile dedicate scriitorilor individuali. Frumoasele versiuni românești, datorate distinșilor cărturari Petru Creția și Virgil Stanciu, redau cu măiestrie tensiunea ideatică și ritmul originalului. Ca o opinie personală, am fi preferat ca distinșii cărturari, în loc să păstreze tale quale, din limba engleză, cuvinte (e drept, de sorginte latină, dar cu un son prețios) precum prescient sau congenial, să le fi dat echivalențe
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
cărturari, în loc să păstreze tale quale, din limba engleză, cuvinte (e drept, de sorginte latină, dar cu un son prețios) precum prescient sau congenial, să le fi dat echivalențe românești. Impresia de ansamblu a textelor este, în orice caz, de grandoare ideatică, de densitate extremă. Pentru Eliot, literatura europeană este subiectul fundamental: un pariu ontologic esențial în ordinea civilizației, parte a patrimoniului universal, prin sorgintea sa greacă și latină; o ordine superioară, mereu in statu nascendi, dar și o luptă cu sinele
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
sentimente contradictorii. Piesa bufă în care evoluează Dimitrie și Falsul Dimitrie pare să nu aibă nici început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice stârnesc, de mult ori sfidează, ca și personajele din epoca filmului mut, sublimul și hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea, puncte tangente cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
care deosebești anevoios apocrifele de secvențele petrecute cu adevărat, apte să edifice un portret creditabil. Încearcă să mențină dreapta cumpă- n-a gândirii Nichita Danilov, propună torul unui volum hibrid, cu generic duios-autoironic, dens în amintiri, dar mai ales tensionat ideatic prin permanenta pendulare între contabilizarea tendințelor de zeificare a autorului Necuvintelor și explicitarea pornirilor demolatoare. Rezultă, benefic pentru statutul unui eseu ponderat, un Nichita realmente viu, un inspirat plin de păcate și un cetățean „pe linie“, la care simțul social
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
se petrec în jurul nostru, să ne deschidem ochii minții, singurii capabili de a ne ajuta să depășim universul certitudinilor implementate educațional, cel fatalmente limitat de senzorial, pentru a accede către pluriversul de dincolo de conveniențe, acolo unde legile și construcțiile noastre ideatice, presupus logice, ar putea să nu funcționeze. Sau poate să funcționeze altfel. O generozitate specifică autoarei, cu care m-am obișnuit din scrierile anterioare. Și, ca să-i urmez exemplul, recomand oricui să citească această carte chiar dacă o împrumută de la un
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
integrat realității, o tradiție specific franceză, care datează de la Guy de Maupassant, Marcel Aymé, Borin Vian" și care îl face pe regizor să creeze imaginea halucinantă a unui Paris invadat și înecat în nisip, asemeni unui deșert african. Evident, speculațiile ideatice (imixtiunea prezent-viitor, viitorul amenințat să dispară, căci e refuzat de prezent) și imagineria vizuală (un viitor nu al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]