257 matches
-
În forma sa cea mai acută, mai specifică și mai bine delimitată „estetic” (recte ideologic) RS se circumscrie generației 50 a literaturii române postbelice. Termenul de RS a fost introdus de prozatorul sovietic Maxim Gorki. RS este o doctrină de ideologizare a literaturii și În același timp, primul curent literar (și artistic) oficial, de stat din istoria multimilenară a creației, menit să transmită prin operă ideologia și strategia unui partid de guvernământ. Bazat pe concepția marxist-leninistă privind funcția partinic-combativă a artei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
controlul partidului asupra elitelor sociale, precum planificatorii și directorii economici, experții tehnici, personalul academic și intelectualitatea literară”. Cercetarea mea va oferi argumente În sprijinul acestei afirmații. Același autor observă și că Ion Maurer „se disocia aparent de tendința reînnoită de ideologizare”. Retragerea sa din viața politică În februarie 1974 poate fi legată de această nouă și nefastă evoluție. 3. Elita Gheorghiu-Dej 3.1. Contextul politic al instalării unei noi elite În mod evident, acesta nu este locul pentru o tratare În
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
suprapuse de către regimul comunist (vigilența, starea de asediu, suspiciunea, ascultatul, excesul de zel Înțeles pernicios etc. sunt semne că rutinierul și excepționalul se Întrepătrund) și dacă nu cumva conversația/ Îndoiala rațională (din sociologie) sunt evacuate și suplinite de propagandă și ideologizare. Jurămintele militare, angajamentele sunt În sine o astfel de formă escamotată de propagandă. Iar jurămintele și angajamentele nu se discută; ele sunt Îndeplinite mașinal. Asumarea unei uri puternice față de toți dușmanii patriei nu face practic nicio decelare importantă În privința unei
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și le stabilește regimul În ansamblu. Odată cuprinse În procesul de recrutare pentru o funcție militarizată, aceste persoane au continuat să fie bombardate cu mesaje În genul celor cu care societatea o făcuse deja - angajamentele, jurămintele militare, diversele cursuri de ideologizare și, mai târziu, ordinele superiorilor ierarhici, sunt toate piese ale aceluiași puzzle legitimator de acțiuni violente. Declarația autobiografică a maiorului Andrei Bănică, menționată În cursul prezentului studiu, demonstrează nu doar cele enunțate anterior, ci, mai mult, o interiorizare profundă a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și nu În fiece perioadă a regimului) dintre ofițerii inferiori și superiori ai sistemului penitenciar comunist au fost, pe de o parte, produsul procesului de recrutare specific (pe care l-am decelat) și al societății comuniste În ansamblu (caracterizată prin ideologizare și o morală proprie). Pe de altă parte, credem că au fost produsul propriilor lor calități, singurele care i-au făcut utili și adecvați pentru maniera represivă a regimului. Anexa 1 Studii civile la intrarea În MAI Partidul Comunist din
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Asociația de Drept și Relații Internaționale și de la Institutul de Economie Mondială. Cu o vârstă medie de aproximativ 40 de ani În 1989, acest grup avusese acces la schimburi profesionale internaționale și la literatura occidentală a domeniului În care activau. Ideologizarea lor era foarte scăzută În raport cu elitele care activaseră În anii ’50 sau cu cele din cercurile apropiate lui Nicolae Ceaușescu. Nu În ultimul rând, negocierea antamată În decembrie 1989 Între nomenclatura maginalizată și generalii armatei a condus la cooptarea unor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
prudență, putem include Partidul Democrat. Acest caz necesită Însă unele nuanțări. Din perspectiva compoziției elitei, PD nu a regrupat decât tehnocrați tineri, care activaseră În economie sau În institute de cercetare și care nu deținuseră funcții pe linie de partid. Ideologizarea lor era În acest context minimă, motiv pentru care, după ruptura cu aripa Iliescu, s-au distanțat În mod radical față de moștenirea comunistă, fie ea instituțională sau economică. Întocmai ca UDMR-ul, PD-ul a urmărit o tranziție rapidă la
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
comparativă a finalităților procesului de Învățământ urmărite de școlile de partid ar fi fost poate semnificativă În evaluarea acestora ca „instituții totale.” Este sesizabilă preferința sistemului comunist pentru categoria care este mai efemeră, cea care permite promovarea conținuturilor, și, implicit, ideologizarea acestora, În detrimentul formării unor structuri de personalitate, care să dea elevului verticalitate și Încredere În sine. Fără Îndoială, cercetarea lui M. D. Gheorghiu reprezintă nu numai o Încercare provocatoare și temeinic argumentată empiric de poziționare În corpusul internațional de studii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Maiorescu și Blaga!), regimul din închisorile politice, situația bisericii și a „sectelor”, exilul românesc etc. Impresia statornică, la lectură, este de conformare fidelă la „comandamentele” regimului, concomitentă fiind încercarea de a prezenta un comunism cu față umană. Pătrunderi ale acestei ideologizări se întâlnesc și în celelalte romane. Proces în recurs (1988) intră în rândul dezvăluirilor cu jumătăți de măsură ale crimelor din anii ’50 (istoria unui intelectual ardelean închis pentru „naționalism” etc.), Întâlnire periculoasă (1985) pune problema românilor expatriați (cărora, de
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B.
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei crize identitare majore a societății românești, confruntată cu avansul traumatic al modernizării industriale într-o țară cu populație covîrșitor țărănească și analfabetă, grevată de politicianism, cu o burghezie încă precară și preponderent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răscoalele din 1888 și 1907, apariția proletariatului industrial și intelectual, ecourile problemei transilvănene și resurecția ideii unioniste marginalizează - în favoarea eticului, etnicului și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vise și dorințe. Dintr-o atare perspectivă și dincolo de paradigmele marxologice, economicul reprezenta un domeniu de evidență a cărui importanță nu putea face ușor obiectul unor denegări și care invita concomitent la adoptarea unor puncte de vedere critice asupra ancorărilor, ideologizărilor, articulărilor sale. Paradoxal, punerea în criză a economiei s-a tradus în câmpul antropologiei prin curente contradictorii, cel dintâi fiind o anumită refulare a dimensiunii economice a fenomenelor spre o lipsă de demnitate epistemică improprie unui academism cu frontiere din ce în ce mai
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obnubilată de performanța economică și prizonieră a unei dihotomii economic / social care continuă să străbată ca un mit imposibil de depășit toate interpretările actuale ale pieței. La un mod mai general, piața și figura ei ilegitimă, "socialul", sunt obiectele unor ideologizări care se remarcă prin tentativele constante de reconstituire a unei bipolarizări obsesive a postùrilor intelectuale, în timp ce împărțirea politico-economică a lumii este de acum înainte desuetă. Totul se petrece ca și când nostalgia unui univers binar ar bântui spiritele în așa măsură încât
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un număr de peste 300 de televizoare și peste 200 aparate de radio) a determinat treptat reducerea activităților culturale de la cămin, chiar în condițiile existenței Festivalul național „Cântarea României”. Poate că atunci a existat o motivație și sigur a existat, pentru că ideologizarea activităților cultural educative și artistice și trecerea acestora aproape total pe cultul personalității cuplului Ceaușescu ajunseseră la saturație. Dar la Căminul cultural, de o bucată bună de vreme, continuă să nu se mai organizeze activități în care să se cânte
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
identitare. Ne referim, deopotrivă, la repere aparent imuabile ale reprezentărilor istorice naționale, precum domnitorul Ștefan cel Mare (figură definitorie a panteonului școlar) ori la evenimentul istoric de la 1 decembrie 1918 (ziua unirii Transilvaniei cu statul român); sau, dimpotrivă, extrem de expuse ideologizării, cum a fost perioada comunistă. Reașezarea lor în paginile cărților școlare are propria sa istorie, marcată de continuități, clivaje, acumulări, redescoperiri, omisiuni și redimensionări neîncetate. Capitolul I Prezentul personajului istoric I.1. Domnitorul exemplar: Ștefan cel Mare Istorie, politică și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru ceea ce fuseseră cândva principalele sale atracții: explicații categorice, progresism triumfalist, pledoaria pentru Statul-Națiune, europocentrism, eroizarea "celor mari" și omitere celor conduși de ei283. Identificarea gravelor omisiuni ale cercetării istorice "tradiționale" a fost însoțită și de acuzația de partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele valori și fapte favorabile puterii. De altfel, anii '60-'70 au adus contestări radicale, nu doar ale istoriei predate în școală, ci și ale sistemului de învățământ, acuzat de producerea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
304, uitând că istoria nu se mai bucură de atenția specială a autorităților, cel puțin nu în forma unei susțineri financiare semnificative. Ideea organizării unor astfel de cabinete era, fără îndoială, utilă predării istoriei, dar a fost foarte compromisă prin ideologizarea abuzivă, prin voluntarismul adesea pueril, prin excesele care au transformat "mijloacele de învățământ" în forme de troc școlar. Ca și în cazul altor obiecte de studiu, elevii prea puțin interesați sau înzestrați pentru studiul istoriei au găsit o șansă în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
observatori atenți la acest fenomen de proporții inimaginabile într-o lume normală. Comentariile lor puteau ajunge la cei din țară prin emisiunile difuzate de Radio Europa Liberă, care s-au bucurat în epocă de o audiență fără rival. Dezbaterile despre ideologizarea istoriei românești ridicau uneori obstacole nebănuite. O voce autorizată nota, de exemplu, la 3 mai 1981: "exemplele delirului tracoman sunt atât de irezistibile încât trebuie să ne străduim ca întreaga emisiune să nu devină doar prilej de haz" (Monica Lovinescu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Academiei R.S.R., București, 1980, p. 460. 284 Ibidem. 285 Profesorii de istorie și geografie au avut, între susținători, pe Alain Decaux, Michel Debre și George Duby. Redescoperirea acestei istorii "tradiționale" s-a datorat și altor circumstanțe, cum ar fi contestarea ideologizării marxiste, reevaluarea istoriei politice, administrative și constituționale, revizuirea istoriei economice, cu accent pe studiul inovațiilor și a invențiilor. Au fost reacții categorice contra "cuantificării, punerii în serie statistică, tratamentului aritmetic ce dă iluzia științificității și ne face să credem că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lucidă și mai înțelegătoare, la ceea ce un romancier de azi numește codul existențial al omului și de a da o imagine unitară și verosimilă a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să pornească de la o înțelegere adecvată a mecanismelor de funcționare a sferei religioase în perioada comunistă. Ideea unei revitalizări religioase specifice țărilor postcomuniste este adesea prezentată ca o reacție logică la secularizarea profundă a perioadei precedente, marcată de o veritabilă ideologizare ateistă. "Religia a cunoscut însă în interiorul societăților comuniste o traiectorie mai complexă, care, în ciuda persecuțiilor religioase, reglementărilor drastice a activităților bisericești și secularismulului politic, a supraviețuit în sfera privată a mediului familial." (Gog, Herțeliu, 2012, p. 336). Biserica Ortodoxă Română
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
educaționale și prin organizarea unor activități "socialiste" în timpul liber al elevilor. Însă procesul de ateizare nu s-a desfășurat doar prin intermediul sistemului educațional, ci și prin organizațiile de partid și mai ales în noile spații industrializate, cu ajutorul ședințelor mandatorii de ideologizare." (Gog, Herțeliu, 2012, p. 338). În România, în ciuda faptului că prin Constituția adoptată de regimul comunist se permitea o libertate religioasă mai mare decât în regimul precedent și se garanta teoretic fiecărei persoane exercitarea propriilor convingeri religioase în spații instituționale
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
printr-o concepție comună despre lume"103. Din zarva occidentului se ridică voci individuale care întregesc cultura exilului, întrucât scriu și vorbesc, iar uneori își apără semenii, uneltind împotriva regimului din țară. "Tezele din iulie 1971", un program sinistru de ideologizare, pun capăt liberalizării. În urma discursului Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii rostit de Nicolae Ceaușescu în fața Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român pe 6 iulie 1971 și publicat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]