149 matches
-
epicismul." Se cuvine să-l credem pe Vladimir Streinu, spirit doct în materie de versificație, autorul acelui substanțial și unic volum Versificația modernă. Criticul respinge cunoscuta sintagmă gheristă: "poetul țărănimii", pe care Coșbuc n-o poate acoperi: farmecul ingenuității primitive, idilismul etc. nu fac nicio impresie lumii țărănești. "... poet al țărănimii, cu adevărat, este numai țărănimea însăși prin autorii anonimi ai poeziei populare", argument de bun simț, ce se poate susține. Restrâns ca întindere, studiul despre Coșbuc poartă pecetea prețuirii detașate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nici de ponegrirea negativiștilor, care, oricît s-ar ascunde "după piersic", spun cu predilecție și adeseori cu exclusivitate ceea ce le place dușmanilor regimului nostru". Vigilent, ține să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar idilismului și negativismului le opunem realismul socialist". Înarmați cu spiritul de partid și îndoctrinați cu realismul socialist, scriitorii erau în imposibilitatea de a cădea în vreo greșeală partinică. Lenin este citat copios, cu astfel de texte: "Arta aparține poporului. Prin rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiind copii în vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Moby Dick, 1851). Omul în fața oceanului, dar și omul în fața omului sunt două aspecte care au conturat dialectic existența marinarilor de pe obiectele plutitoare ale secolelor al XV-lea - al XIX lea. Proiecția meliorativă a acestei existențe aparține, în mare parte, idilismului romantic, pentru care eroii mării erau neapărat pozitivi, căliți în suferințe, exemplari, protagoniști ai unor experiențe mărețe, profund formatoare. Cele două confruntări ale vieții pe mare, om-natură și om-semeni, sunt deplasate de Rediker într-un registru antropologic mult mai aproape de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute cu guma . Studenții au fost obligați să stea în grupuri dincolo de cordon etc (O repetiție de teatru ludic? Mai îngăduitor, un clișeu cu 23 august, ziua dezrobirii noastre de sub jugul etc, un puseu de idilism !) . Pag . 128 - Am trecut prin Piață și la ora 16 și seara . N-a fost nici un miting. Ovidiu Dragan Pag. 132 - DAR ADUNAREA NU S-A MAI ȚINUT. Ștefan Prutianu , organizator șef, (de la Casian citire) Aceeași pagină - PE 14 , ÎN
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
mișcării și unul al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek (asemănarea acesteia cu Aliki din nuvela Geamăna este frapantă) trăiește departe de lume, într-un idilism anacronic, și oscilează, în prima parte a romanului, între un prieten dispărut și soțul ei, iar în a doua parte, între acesta din urmă și un arheolog grec venit în vizită în România. Remarcabilă este scrutarea atentă a sufletului feminin
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
cu rare excepții, apar ca fiind lași, vicleni și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Trist și fericit deodată”, el retrăiește universul paradisiac al copilăriei, recuperează vestigiile trecutului unor locuri și motivele mitice și artistice care le-au făcut faimoase (soarele din cioplitura porților, coloritul luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
copiilor), familiarizarea lor cu mărețele realizări ale epocii. Copilul e format prin îndoparea cu mituri și teze partinice: mitul învățătoarei sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
capete solide temeiuri. Cu sufletele pline de optimism și entuziasm compatrioții noștri s-au aruncat în valurile tranziției, convinși fiind că progeniturile lor vor avea parte de o viață luminoasă, străină de absurdul și privațiunile care dăduseră identitate ,anilor lumină". Idilismul romantic al evenimentelor, pe care mulți le-au trăit ca pe o veritabilă revoluție, a fost repede înlocuit cu o sălbatică luptă pentru putere, în spatele căreia s-a purtat o mult mai discretă, dar eficientă, bătălie pentru puterea economică. Astfel
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
Millet (1814-1875). Această compoziție care surprinde țăranul în timpul muncii este rară în pictura românească din secolul XIX. În această perioadă nota dominantă a reprezentărilor care au ca subiect țăranul se înscrie în tipul de reprezentare grigorescian, cunoscut și criticat pentru idilismul desuet care ignoră tocmai componenta muncii din viața țăranului. Practic, pe tot parcursul secolului XIX predomină în arta plastică reprezentările înscrise în categoria estetică a „frumosului” înțeleasă în sens clasic. Privirea artistului este foarte probabil condiționată de percepția consumatorilor de
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
universală prin specificul național și nu prin imitarea modelelor străine; b) emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de popor se naște ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții: au combătut idilismul și paseismul; d) atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
constând în "dialogul de o unică autenticitate, arâtând cea mai puternică și sigură străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte" ... Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene. Comedia "Toane sau Vorbe de clacă", apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei "Polipul unchiului", în care procedeele comice sunt comune, precum
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
imediata vecinătate. În primul plan se situează trei personaje în atitudini total diferite: o femeie veghează somnul unor lucrători toropiți de oboseala muncii și de căldura sufocantă a zilei. Imaginea este compusă pe cu totul alte coordonate decât acelea ale idilismului cu care ne-au obișnuit Nicolae Grigorescu și epigonii acestuia. Acuratețea detaliilor, energia latentă a primului plan și cea dinamică din segmentul imagistic median, sobrietatea mijloacelor de expresie se revendică - indubitabil - din creația rurală a lui Camil Ressu, anunțând prodigiosul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
această sarcină a revenit lui Luchian și Petrașcu, care au știut să-l „uite” pe Grigorescu, precum și lui Tonitza și Pallady care au intrat în pictura modernă românească de o manieră cu totul originală. Formula cu care s-a depășit idilismul grigorescian și impresionismul european a fost reprezentată de simbolism, ca parte integrantă a curentului Art Nouveau. Atașați acestui curent au fost pictorii Nicolae Vermont, Luchian, Ipolit Strâmbu, Pallady, Petrașcu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Aurel Popp, Apcar Baltazar etc. Cu toate că opera
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
zi cu zi din viața ostașilor. Aceste scrieri sunt însuflețite de sentimente patriotice, autorul prezentând maturizarea etică și profesională a personajelor prin instrucția viguroasă ce conferă militarilor cutezanță și tenacitate fără a le altera omenia și cinstea. Există un oarecare idilism în tratarea acestor subiecte, ceea ce reprezintă mici scăderi ale operei sale. Romanul "Camera 210" (1969) se remarcă prin tematica și abordarea modernă, fiind un jurnal al unui pacient internat într-un spital din Germania ce descrie trăiri sufletești aflate la
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
de măsură și claritate”. Clasicismul romanului a fost constatat și de criticii de mai târziu precum G.C. Nicolescu (1944), Al. Săndulescu (1969), Dimitrie Păcurariu (1971), Ioan Adam (1979), Alexandru Piru (1981) și Paul Cornea (1984). Nu lipsește totuși un oarecare idilism sămănătorist mai ales prin viziunea poetică asupra sufletului țărănesc (în special în paginile în care apare baciul Micu). Unii critici au constatat asemănări cu scrierile lui Ivan Turgheniev (sosirea lui Matei Damian, drumul de la gară cu trăsura, vizita lui Matei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
cu trăsura, vizita lui Matei la Sașa) sau chiar cu cele ale lui Lev Tolstoi (Sașa și Matei par două „suflete frumoase” asemănătoare cu eroii romancierului rus, considera Paul Cornea). Scriitorul este un cunoscător al psihologiei rurale, împrumutând ceva din idilismul lui Vasile Alecsandri în reprezentarea țărănimii. Sufletul țăranului român este reprezentat în portretizarea poetică a baciului Micu; întruparea mai multor însușiri într-un om viu îl aseamănă mai mult cu un personaj de baladă, lipsindu-l într-o oarecare măsură
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a reprezentat un moment important în istoria literaturii românești, scriitorul depășindu-i „prin maturitate și rafinament” pe mulți contemporani. Romanul conține ecouri vagi din scrierile lui Nicolae Filimon și Dimitrie Bolintineanu, prefigurând realismul dur din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu și idilismul din romanul "La Medeleni" al lui Ionel Teodoreanu. În opinia criticului Șerban Cioculescu, chiar dacă nu constituie o operă viabilă, ciclul Comăneștenilor consolidează începuturile romanului românesc, reprezentând o primă tentativă de frescă socială. Pentalogia romanescă a lui Duiliu Zamfirescu este durabilă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
seară (Peisaj la Nicorești)” de Gheorghe Petrașcu Spre seară (Peisaj la Nicorești) de Gheorghe Petrașcu (1872, Tecuci, Galați - 1949, București) pare a fi o reinterpretare în notă originală a subiectelor similare din opera lui Nicolae Grigorescu. Petrașcu preia ceva din idilismul grigorescian, cu o recuzită profund romantic. Valoare estimativă: 7.000 - 12.000 de euro Țărăncuță din Muscel de Sava Henția (1848, Sebeșel - 1904, București) este datat 1901. Henția, care s-a pregătit cu întemeietorii școlii românești de pictură, Theodor Aman
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]