214 matches
-
mai rău decât subjonctivul. Am renunțat după trei pagini. M-am prezentat la următoarea întrunire și le-am spus, ca un copil cuminte, că am citit, dar n-am înțeles nimic. Din clipa aceea m-au tratat ca pe o idioată. Ei susțineau că habar nu aveam ce înseamnă conștiința luptei de clasă și că sunt o paria a societății. Vorbesc serios. Și s-au purtat așa cu mine pentru că am mărturisit cinstit că nu am înțeles. Nu ești de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le spun celorlalți copii cum o să devin În curând bogată cu grâul meu care avea să se prefacă În aur, și Înainte să-mi dau seama, mă trezesc ținta tuturor glumelor stupide din clasă. M-ai făcut să par o idioată. Dintre toate șocurile și traumele pe care Asya le suferise În copilărie, nici una nu i-a rămas Întipărită În minte cu mai multă amărăciune decât episodul cu grâul. Atunci auzise din nou cuvântul care avea să o urmărească necontenit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gura plină. — Vrem să ne cerem scuze, spuse ea. — Pentru ce? Pentru că ne-am purtat copilărește, spuse Harry. — Mi-e jenă, adăugă Beth. Mă simt groaznic la gândul că mi-am pierdut așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o stare intermediară. — Hai să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de la stânga la dreapta, încercând să pun frână cu mâna de tocul ușii: unu e mic de tot, încât cu toți mușchii ăia pare pătrat, altu are urechile ca unu din piticii din Albă ca-Zăpada și altu are freza aia idioată care se ascute în mijlocul capului ca un fel de punk, da’ mai mic și învârtit. Adică mă cuprinde o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
recepționer, mai târziu el, beat, după ce băusem cu Miau, stătea tot acolo, lung, sprijinit de ușă până în colțul de sus și râdea, ghiduș, cu ochii ceva mai închiși, dar cu dinții lui frumoși, un recepționer cu cucui în frunte, băi, idioato, să dea naiba, chiar se vede! Mi-a dat cu paharul în cap! râde el, merge! ce dacă! pentru 2 milioane... atâta dau ei, atât primesc! zice el, CUM, adică, deși eu nu știam atunci că numele lui înseamnă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai făcut, idioată bătrână! strigă domnul Gonzalez. A naibii să fie doamna Levy! Era darea de seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Stați o clipă, strigă Lana, respectând buna tradiție a unui regizor de film muzical. Îi plăcuse întotdeauna aspectul teatral al meseriei ei, să joace, să pozeze, să compună tablouri vii, să regizeze numere. Asta e! — Care asta? întrebă Darlene. — Ideea, idioato, răspunse Lana, ținând țigara în fața buzelor și vorbind spre ea de parcă ar fi fost microfonul unui regizor. Ascultă ce zic eu. Ai să fii o domnișoară din vechiu’ sud, o fecioară frumoasă și delicată de pe o plantație, care ține mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cine mă ponegrește și mă lasă în mizerie, te rog a-mi mări pensiunea și a-mi trimite și o sumă mai mare, cu care să-mi plătesc datoriile, așa cum se cuvine fetei iubitoare și iubite a nobilului Hallipa." - Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci vreau să-i închid acum", "e prea devreme, abia a început ospățul", "Doamne ajută-mă să mă liniștesc", "doar în mormânt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
colo-colo prin bucătărie. De ce ești atât de disperată să-ți ceri scuze personal? Ești îndrăgostită până peste urechi, sau ce ai? — Ah, Julie, nu-i vorba despre asta. Doar că mă simt oribil pentru că ieri m-am purtat ca o idioată. Vreau să vadă că pot fi și responsabilă și matură, și că sunt o fată bună și toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-ți spun despre cardiganul meu de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să tund iarba între orele zece și două. Nu pot să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e băgat până la gât într-o țeapă de proporții. O știu. El mi-a înscenat toate astea. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e băgat până la gât într-o țeapă de proporții. O știu. El mi-a înscenat toate astea. Mi-a pus memo-ul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ridic ochii, ștergându‑mi ochii și văd chipul congestionat și stresat al lui Suze. — Bex, mă simt atât de prost, îmi spune. — Tu te simți prost? De ce te‑ai simți prost tu? E numai vina mea. Am fost așa o idioată! Am lăsat‑o pe fata aia de la ziar în casă și probabil că și‑a băgat nasul pe aici când eu îi făceam nenorocita aia de cafea. Zău, de ce naiba a trebuit să‑i ofer cafea? E numai vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu toate scrisorile în ea. Alicia stând în picioare lângă biroul lui Mel, având un aer de parcă tocmai a fost prinsă cu mâța‑n sac. Știam eu că am uitat ceva. O, Doamne, cum am putut să fiu atât de idioată? — Nu tu ai fost ținta ei directă, zice Luke. A făcut‑o doar ca să mă discrediteze pe mine și compania, și pentru a distrage atenția de la ce făcea ea. N‑au vrut să confirme, dar sunt sigur că tot ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Da, lui Mircea ar trebui să-i spună toate acestea... Dida se rotise lent, în dreptul ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă pot uita la el. Fixez supa din fața mea. Știu că privește dincolo de mine la bărbatul care seamănă așa de bine cu Patrick și realizez că nu are cum să nu-și dea seama de ce m-am purtat ca o idioată. Îmi atinge mâna. —Rebecca, șoptește foarte blând, e ceea ce cred eu? Mi s-a părut pentru o clipă că semăna foarte mult cu Patrick... spun aproape plângând. Am crezut că poate fi el... nu chiar, nu atunci când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să vă învăț numele și trebuie să vă dezvălui niște chestii personale și asta nu prea mi se pare normal. Ce să mai... Mă simt ca o idioată! —Jennifer, nu-ți face atâtea griji! Cu toții ne simțim la fel, încerc eu să o încurajez, iar Daisy îi spune că nu trebuie să facem ce nu vrem. Hai, curaj! strigă Charlotte în stilul ei inconfundabil. Dă-i drumul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]