963 matches
-
totdeauna rezultatul unui demers științific, putând fi practicat intuitiv de vorbitori care stăpânesc cel puțin două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel mai restrâns, un diasistem poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel mai restrâns, un diasistem poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
și impunerii treptate a acestei limbi comune, pe măsură ce regatul își extinde dominația pe tot teritoriul Franței actuale, în partea de sud a Belgiei, în vestul Elveției și în teritorii de pe alte continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și cu împrumuturi din multe limbi străine. Din această perioadă au rămas opere literare importante: "La Chanson de Roland" (Cântecul lui Roland), "Roman de Renart" (Romanul vulpoiului), romanele cavalerești ale lui Chrétien de
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
etc. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. Limba epocii este bine reprezentată de operele lui François Rabelais. În 1549 apare "Défense et illustration de la langue
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind instituirea învățământului primar public, gratuit și obligatoriu. De atunci, extinderea treptată a duratei școlarizării duce la utilizarea francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor locale. În secolul al XX-lea, franceza contemporană pierde teren pe plan mondial în favoarea limbii engleze, dar continuă să fie una din limbile de comunicare internațională, căutându-se printr-o politică lingvistică oficial adoptată să se limiteze pe cât posibil influența
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
croate promovată de Mișcarea ilirică. Ljudevit Gaj, conducătorul acesteia, este în același timp lingvistul care contribuie cel mai mult la stabilirea standardului limbii croate literare moderne, pe care îl fundamentează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, pentru că acesta este idiomul unei literaturi de prestigiu, cea de la Dubrovnik, din secolele XVI-XVIII, și în vederea uniunii lingvistice cu sârbii, ale căror graiuri fac parte tot din dialectul štokavian. În aceeași perioadă, în Serbia, Vuk Stefanović Karadžić lucrează la standardizarea limbii sârbe pe baza
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Hasdeu, Ovid Densusianu, Alexandru Philippide, Theodor Capidan, Sextil Pușcariu și ale lui Alexandru Rosetti, I.I. Rusu și Grigore Brâncuș. La acestea se adaugă cele ale lingviștilor străini Johann Thunmann, Jernej Kopitar, Franc Miklošič și Hugo Schuchardt. În istoria limbii franceze, idiomurile celtice vorbite în Galia înaintea cuceririi acesteia de către romani au constituit substratul limbii galo-romane. Elemente ale acestui substrat se găsesc în mai multe limbi romanice. Trăsături comune unor limbi chiar neînrudite între ele se explică uneori prin substrat. Este cazul
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
hunice au produs modificări esențiale în organizarea și funcționarea așezărilor umane. Își fac apariția slavii în ținuturile de la Dunăre și Carpați, rămânând impresionați de zidurile vechilor orașe și cetăți române, numindu-le Grădiște, Jidova și Balgrad. Limba română reprezintă un idiom romanic, care își trage originea din vechea latină. Fiind o limbă romanica de răsărit, limba română, aparține în același timp de marele grup al limbilor neolatine din care mai fac parte italiană, franceza, spaniolă și portugheză. Dintre toate acestea, limba
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ezoterice și farmece țigănești. Lipsesc „doar” aura poetică, fabulosul și miticul. Nici un fior de parfum moldav, numai lentoare pustie cu pretenții de „atmosferă” și „interesante” compoziții în dominantă albă ale operatorului Florin Mihăilescu. Personajele se exprimă în cel mai curent idiom dâmbovițean. Singura care are curajul să pună culoare locală și diversitate în rostire e Vicoveanca, și de aceea e și cea mai credibilă. Mulți cineaști l-au lipsit pe Sadoveanu de savoare, dar un asemenea grad de absență a afinității
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
266 care se declară de etnie aromână. În urma emigrărilor din regiunile natale, aromâna se mai vorbește și în Europa Occidentală (Franța, Germania), S.U.A., Canada, America Latină și Australia. Istoria externă a aromânei cuprinde trei perioade. Prima perioadă, cea preliterară, de la formarea idiomului până la începutul secolului al XVIII-lea, este practic necunoscută, cu numeroase aspecte controversate. În general se admite că aromâna s-a format la sud de Dunăre, fiind prima care s-a desprins din protoromână cel mai târziu în secolul al
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
formării parțial și în regiunea Munților Pindului sau în sudul Albaniei. Prima atestare documentară a vlahilor în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii, este datată 976 și îi aparține cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas Chiates la 1156 și interpretat
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al XV-lea, cronicarul Laonikos Chalkokondilas remarcă înrudirea aromânei cu româna. A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
unele regiuni. După criteriul etimologic, recomandă forme cât mai apropiate de etimoni, nu deformate, cum există un unele graiuri. Aplică și un criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe cele care se află și în celelalte idiomuri romanice de est. În privința adaptării împrumuturilor, este pentru folosirea lor cu terminații specifice aromânei, dar fără deformarea corpului lor conform legilor fonetice vechi ale limbii. În domeniul grafiei, Caragiu Marioțeanu a optat pentru alfabetul folosit în româna standard, în afară de o
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un avantaj social și profesional important. Sunt și țări în care limba unitară și oficială este limbă secundă pentru marea majoritate a populației. Este de exemplu cazul țărilor foste colonii ale Franței din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această funcție fiind îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
dialect al altei limbi. O asemenea limbă este în Europa limba bască. De multe ori însă elaborarea unei varietăți standard este instrumentul creării unei limbi numite "ausbau" „limbă prin elaborare”, pe baza unui dialect dintr-un continuum dialectal. Prin aceasta idiomul respectiv primește statutul de limbă, considerată astfel din motive extralingvistice. Exemplul clasic pentru aceasta este cel al limbilor germană și olandeză care fac parte din punctul de vedere al lingvisticii comparative din continuumul germanic de vest, și pentru care s-
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei. Triburi semite de pastori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiana este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adopta la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiforma, devenită limba internațională în comerț, cultura, diplomație. La începutul mileniului ÎI î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneana și asiriana. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
Noțiunile limbă "abstand", limbă "ausbau" și limbă-acoperiș (din limba germană de la: "Abstandsprache, Ausbausprache, Dachsprache") sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte. Primele două noțiuni au fost propuse de lingvistul german Heinz Kloss în 1952, iar al treilea de către lingvistul austriac Hans Goebl în 1975, toate trei fiind folosite
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
Kloss, de exemplu cele ale lui Goebl, care a publicat lucrări dialectometrice bazate pe o metodă matematică numită taxometrie sau clasificare numerică. De altfel Goebl nu consideră oportună folosirea noțiunilor de „limbă” și de „dialect” în clasificare, preferând noțiunea de „idiom”, care le înglobează. Totodată are rezerve serioase față de valoarea înțelegerii reciproce în clasificarea idiomurilor, dat fiind că nu există instrumente fiabile pentru măsurarea gradului de înțelegere. După părerea lui Goebl (1989), distanța dintre limbi nu este numai intralingvistică, ci și
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
o metodă matematică numită taxometrie sau clasificare numerică. De altfel Goebl nu consideră oportună folosirea noțiunilor de „limbă” și de „dialect” în clasificare, preferând noțiunea de „idiom”, care le înglobează. Totodată are rezerve serioase față de valoarea înțelegerii reciproce în clasificarea idiomurilor, dat fiind că nu există instrumente fiabile pentru măsurarea gradului de înțelegere. După părerea lui Goebl (1989), distanța dintre limbi nu este numai intralingvistică, ci și extralingvistică, anume sociolingvistică, adică sociopsihologică, metalingvistică etc. Din acest punct de vedere ar trebui
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
lui Goebl (1989), distanța dintre limbi nu este numai intralingvistică, ci și extralingvistică, anume sociolingvistică, adică sociopsihologică, metalingvistică etc. Din acest punct de vedere ar trebui observat și pe cât posibil măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de alte idiomuri pe care le-ar putea eventual folosi sau cunoaște. Ca exemple, Goebl dă cazurile idiomurilor germanice din Elveția și din Alsacia simțite ca limbi diferite de
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
sociolingvistică, adică sociopsihologică, metalingvistică etc. Din acest punct de vedere ar trebui observat și pe cât posibil măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de alte idiomuri pe care le-ar putea eventual folosi sau cunoaște. Ca exemple, Goebl dă cazurile idiomurilor germanice din Elveția și din Alsacia simțite ca limbi diferite de germana standard. Pentru măsurarea acestei distanțe ar fi nevoie de o metodologie care n-
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
posibil măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de alte idiomuri pe care le-ar putea eventual folosi sau cunoaște. Ca exemple, Goebl dă cazurile idiomurilor germanice din Elveția și din Alsacia simțite ca limbi diferite de germana standard. Pentru măsurarea acestei distanțe ar fi nevoie de o metodologie care n-ar putea fi decât extrem de complexă, ceea ce împiedică elaborarea ei. După Kloss, o limbă "ausbau
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
După Kloss, o limbă "ausbau" este una care a fost modelată sau remodelată în mod deliberat astfel, încât să devină un instrument standardizat al expresiei literare. Limbile engleză, franceză și germană, de exemplu, sunt și "abstand", și "ausbau", dar multe idiomuri sunt considerate limbi numai pentru că sunt "ausbau". Trudgill (2004) afirmă că o limbă "ausbau" este o limbă distinctă din motive atât politice, culturale, sociale și istorice, cât și lingvistice, chiar dacă este înrudită cu altă limbă, și chiar dacă există înțelegere reciprocă
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
în italiană termenul "lingua-tetto" „limbă acoperiș”, și afirmă că o asemenea limbă este totdeauna o limbă "ausbau", dând ca exemple italiana și franceza. Italiana este limbă acoperiș pentru dialectele din Italia, de exemplu cel din Piemont, dar nu și pentru idiomul corsican, iar franceza are această funcție pentru limba creolă pe baza francezei din Martinica, dar nu și pentru creola tot pe baza francezei din Mauritius. O limbă poate fi acoperiș și pentru altă limbă "abstand" înrudită, cum este italiana pentru
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]