265 matches
-
clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi de performanțele deconstructivismului - la urma urmelor prea strict condiționate de farmecul unor idiosincrazii, de inimitabilul unui Derrida sau chiar Paul de Man însuși - direcția propusă cu ani în urmă de acești critici americani și europeni prezintă cîteva particularități interesante pentru o mai generală înțelegere a felului în care poate fi abordată literatura. Mi-
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
la ora când redactez aceste rânduri, ce au răspuns. Cum eu n-am fost chestionat, mi-a venit ideea să răspund aici mini-provocării menite să-l scoată pe condeier din micul (și adeseori) viciosul său cerc de nevroze, automatisme și idiosincrazii. Aș începe prin a spune ce meserii aș putea practica (pe unele, perioade mai lungi sau mai scurte, chiar le-am practicat). Elimin de la bun început ocupațiile ce presupun un talent de tip artistic sau sportiv, pentru că ele ies din cadrul
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
scriitor, își afirmă rezervele (deloc neîntemeiate), pe câtă vreme ca om găsește puterea de a saluta gesturile de demnitate (atunci, de exemplu, când acesta refuză o sinecură culturală din partea președintelui Ion Iliescu). În aceeași ordine de idei, ar fi de discutat chestiunea idiosincraziilor: acestea nu sunt chiar atât de numeroase (și de categorice) pe cât se crede. De cele mai multe ori, ele nici nu ating teritoriul personal. Culpabilizarea interbelicului (o marotă încă activă) o aduce pe Monica Lovinescu în pragul unui „divorț” de Gabriela Adameșteanu
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
lui Radu Cosașu, transmit sentimentul trezirii dintr- o lentoare înșelătoare - o moarte ingenioasă, specifică prezentului. Cartea trădează un bonom predispus la fine extravaganțe, gata oricând să producă expresii memorabile. Pe măsura extravaganței sale delicate, Andrei Pleșu este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar de ceilalți. Spre deosebire de G. Liiceanu, așezat în fotoliul singurătății confortabile, Pleșu are nevoie de energiile celorlalți; el trebuie să socializeze. Altminteri, satisfacția replicii, confecționarea rafinamentului hipnotic, exaltarea stilată, toate acestea nu
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
lui G. Ardeleanu este susținut și prin violent-expresiva metaforă-simbol "Dumnezeu nu e un imens papagal roșu (sau despre paradoxurile libertății)". Apropierile dintre N. Steinhardt și Dostoievski nu exclud diferențele esențiale, marcate de exeget. "Dacă cei doi scriitori se întâlnesc în idiosincraziile față de socialism, nu același lucru se poate spune în ce privește atitudinea lor față de catolicism. Aici spiritul ecumenic al lui N. Steinhardt se deosebește esențialmente de anticatolicismul pravoslavnicului Dostoievski."7 Exemplele la care recurge cercetătorul sunt relevante: botezul în închisoarea de la Jilava
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
însă, Cristoiu nu lipsește de la OTV-ul lui Dan Diaconescu. Știu că lui Ion Cristoiu îi plac scenariile și talk-showurile lungi, dar combinația asta părea, pînă de curînd, imposibilă. Cristoiu e ziarist. Chiar dacă are mai mult decît slăbiciuni politice și idiosincrazii, e un om de presă care nu confundă știrea cu comentariul. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Nu se poate spune însă despre el că ar fi un inocent care dă cu toroipanul pe unde nimerește, de dragul adevărului
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
neistovită de a găsi noi și noi fragranțe. In ambele cazuri este vorba de aceeași problemă spinoasă a identității. Marca identitară a corpului nostru nu trebuie să fie nici impusă, nici absentă. E un echilibru fragil care basculează în exagerări, idiosincrazii, fobii, câteodată cu nuanșe rasiste și sexiste. Political corectness a devenit mai mult decât o marotă, e o obsesie. Nu mai avem dreptul să spunem că japonezii nu miros a nimic, că negrii (termenul e deja incriminant) miros urât, că
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
albastru considerat de critic, într-o criză de autism, "o carte splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și simplu "mahalagism distractiv". Și cum idiosincraziile lui contrariante nu se opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
vedere cateva tipuri de fenomene care reflectă evoluții și abateri mai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai putin explicabile: împrumuturi excesive, confuzii semantice, clișee și ticuri verbale, argotisme și termeni vulgari etc. Fiecare din comentatori avand anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe același plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce in ce mai mult că ar trebui să redefinim limitele tolerabilului, pentru a ne concentra mai
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
permitea staționarea trupelor rusești pe teritoriul românesc (precizarea fusese făcută de ambasadorul Ceaușu care a arătat că tratatul a fost denunțat abia de președintele Emil Constantinescu); deținând președinția comisiei senatoriale de politică externă, PDSR a blocat discutarea acestei grave probleme... Idiosincrazia la portocaliu afirmată la reuniunea PSD este un element nou care demonstrează că partidul condus de domnul Geoană se situează pe alte coordonate decât cele ale interesului național. Respingerea de către PSD a ordonanței de urgență care instituționalizează un DNA înzestrat
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
condamna în termeni categorici, fără echivoc, asasinarea de către comuniști a lui Ion Flueraș și a altor fruntași social-democrați, când vor condamna în termenii utilizați de Sergiu Cunescu tratatul semnat cu Gorbaciov în 1991 și mineriadele, când nu vor mai manifesta idiosincrazie față de portocaliu, atunci putem crede că au început să se convertească în mod real la social-democrație. PSD se află într-o alternativă: sau se așază pe tradiția impusă de Vâșinski la 6 martie 1945 și se declară continuatorul de drept
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui și după adverbul de comparație ca, în structuri non-comparative - de obicei în
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
of Nyssa” în Vigiliae Christianae, 54, 2000, p. 61-79) este de părere că, deși nu este nimic deosebit nou în privința desemnării unei facultăți a unirii, faptul că Sfântul Grigorie numește această facultate apofatică a unirii „credință” este mai curând o idiosincrazie din partea lui. footnote>. Totuși, uniunea dincolo de gând și vorbire, dincolo de orice mod de înțelegere, nu este singura preocupare a acestui text apofatic; pentru că textul trece foarte repede la ceea ce am denumit „logofază”. După această experiență apofatică profundă a uniunii, camera
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
vocea rațiunii, omul soluțiilor și interpretărilor limpezi, impecabil argumentate. Intervențiile tenebrosului Cristian Tudor Popescu sfârâie ca un fier înroșit introdus în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea sa mă irită și mă fascinează în același timp. Mi se pare mult prea năvalnic, adesea lasă impresia partizanatului pe față, pare imun la orice posibile
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
unde nu știu din ce motive sentimentale, iertînd în sfîrșit pe toți cei ce au avut nenorocirea să-l cunoască, și-a tras un foc de revolver în tîmplă.” Portretul acesta, în tușe caricaturale, nu încape nici o îndoială, exprimă o idiosincrazie nealterată de cei șase-șapte ani ce trecuseră de la dispariția omului, o idiosincrazie disproporționată totuși la cel ce face profesiune de credință sceptică atît în ordinea esteticului, cît și a moralului. Pe de altă parte, ironia exercitată pornind de la infirmități fizice
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
cei ce au avut nenorocirea să-l cunoască, și-a tras un foc de revolver în tîmplă.” Portretul acesta, în tușe caricaturale, nu încape nici o îndoială, exprimă o idiosincrazie nealterată de cei șase-șapte ani ce trecuseră de la dispariția omului, o idiosincrazie disproporționată totuși la cel ce face profesiune de credință sceptică atît în ordinea esteticului, cît și a moralului. Pe de altă parte, ironia exercitată pornind de la infirmități fizice și psihice sfîrșește prin a produce un efect contrar. Pe acest teren
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă ca Gălățanu și Ioan Es Pop și câteva comentarii la adresa lui Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu te iei de "ai tăi", chiar dacă au o zi proastă, la Martin cei care citeau erau executați de cele mai multe ori fără răutate, atât cât îmi aduc aminte acum, plătind tributul datorat nostalgiei și
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Rămăsese însă cu ortografia dascălului din școala primară! Acest modest învățător trăia în fiecare slovă a marelui reformator... Tot așa trăiesc în părerile noastre literare dascălii de odinioară." Avem, prin urmare, nevoie de o critică lucidă și rece, străină de idiosincrazii, de "slăbiciuni", dar nu de o critică fără modele. A "revizui" niște păreri, care au apărut, neîndoielnic, de undeva, nu înseamnă a le face să moară ci, dimpotrivă, a le face să (mai) trăiască. "Școala" critică, aceea căreia Lovinescu îi
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
văzut, în anii din urmă, contestată și estetic, atât de către reprezentanții noii generații de scriitori, cât și de unii critici, tineri și mai puțin tineri. Ambele impresii - de risipire și de ratare - sunt doar atât: impresii. Când nu sunt simple idiosincrazii, aceste reproșuri traduc nemulțumiri personale: că optzeciștii, în loc să meargă în direcția pe care le-o indicau unii sau alții, au mers într-o altă direcție. În direcția lor. Că n-au dat capodopere, e o acuzație pe cât de tare, pe-
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
că gătește ceva special pentru mine: rață sălbatică cu castane și ananas. Mă invadează disperarea: eu nu ating carnea de rață, nu mănânc nici aristocraticul pâté de foie gras, pentru că-i preparat din ficat de rață îndopată. Am și eu idiosincraziile mele, vorba aceea: idei puține, dar fixe. Ce mă fac? Iată, însă, că, uneori, providența e cooperantă. Când încep să sosească ceilalți invitați, apare o doamnă, critic muzical, cu un cățel caniș negru. Mă simt obligată să mângâi cățelul - toată
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
anglo-american. Totul alimentează credința că ne-am afla mai aproape unii de alții decît suntem în realitate. Pentru un autor este foarte important ca el să nu se lase satisfăcut cu aceasta, este foarte important ca să mizeze pe diferențe, pe idiosincrazii, pe deviații... Aceasta este o îmbogățire, restul este diluare, uniformizare, netezire, în cel mai rău caz. La aceasta se mai adaugă - ceea ce face situația mai complicată sau mai fertilă - diferitele experiențe istorice ale diverselor generații, în ultima sută de ani
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
favoarea exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei: ace bine ca esti, ce mirare că sînta". Și ni se dau și incredibile mostre de comentariu-kitsch din sinteze devenite norme de evaluare la Bac. Concluzia tînărului profesor e amară: "Idiosincraziile didactice devin criteriile esențiale de evaluare, iar încremenirea în proiect, valoare canonica. Cît privește interpretările personale ale elevilor, ce să mai vorbim. Aprecierea lor ține, încă, de o avangardă a sistemului nostru educațional." * Cel de al doilea articol,Tema și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]