614 matches
-
în măreție cu Iahve, și dacă se cuvine un cult al adorării, acela se cuvine Celui de la Care vine toată binecuvântarea în cer și pe pământ. Și dacă adorarea lui Iahve este mijloc de binecuvântare pentru Israel, în mod contrar idolatria nu aduce decât necazuri și blesteme. Așa se face că domnul vorbind prin gura lui Moise este tranșant în această privință: ,,idolii dumnezeilor popoarelor să-i ardeți cu foc ... că urâciune sunt aceștia înaintea Domnului. Și urâciunea idolească să n-
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
poporul lui Israel a impus luarea unor măsuri și mai radicale, ajungându-se până la pedeapsa capitală, a celui ce practica o astfel de fărădelege (Deut. 17, 2-5; 13, 13 ș.u.). Asprimea unor astfel de măsuri se datora faptului că idolatria era nu numai ,,o rătăcire dogmatică sau o cădere de la credință cu consecințe grave pe planul moralității, ci și o crimă de înaltă trădare față de Dumnezeu, conducătorul suprem al poporului”[88] De aceea, porunca mergea mult mai departe, așa încât, însuși
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
revelației supranaturale, trebuia să constituie pentru Israel exigența mărturisirii neîncetate a lui Iahve în Sfințenia și în Unitatea Sa.[91],,Actul exodului trebuia să fie o realitate permanentă pentru Israel”[92], deoarece el este expresia alegerii Sale, a separării de idolatria astrală și a răscumpărării lui pentru Iahve, a Cărei atotputernicie, dragoste și sfințenie să fie pentru el o mărturisire continuă. Israel trebuie să tindă a deveni o ,,adunare cultuală permanentă ,,gahal”[93], viața lui fiind în întregime un cult oferit
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Avraam, lui Isaac și lui Iacov că li-l va da”(Deut. 30, 19-20). Deoarece drumul spre păcat a lui Israel nu a fost niciodată prea lung”[94] el a încălcat nu o dată sfințenia legământului, precum și fidelitatea față de Iahve practicând idolatria și uitând de Binefăcătorul Său. De aceea, marea luptă a lui Moise, a lui Iosua, a judecătorilor și a tuturor profeților a fost împotriva ingratitudinii și a instabilității în credință a lui Israel care a pângărit de nenumărate ori adevărul
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
p. 29 apud Albert Gellin, op. cit., p. 15. [87] W.S.Bruce, The Ethics of The Old Testament, Edinburgh, T.T.Clark, 1960, p.111. [88],,Nespus de gravă era apreciată situația în care o cetate întreagă ar fi căzut în idolatrie. În acest caz legea prevedea, ca pedeapsă, dărâmarea acesteia, până în temelii și uciderea a tot ce era suflare de viață, de la om până la dobitoc, în această cetate” (cf. Deut. 13, 13 ș.u.). vezi: Pr.Prof. D.Abrudan și Diac. Prof.
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
adunați de Ioan la râul Iordan, încerca să se erijeze într-un instigator la revoltă împotriva stăpânirii Romei. Ascetul îi dădu răspuns aceluia cum că, stăpânirea romană era o pedeapsă de la Dumnezeu pentru că poporul trădase credința adevărată și trecuse la idolatrie și se dedase fărădelegilor de tot felul iar situația politică existentă în teritoriile foste ale lui Israel era pe deplin meritată, iar nedreptățile, umilințele și suferințele îndurate de popor fiind toate consecința călcării legii. Atunci, cineva din mulțime îl întrebase
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
sunt pietre și demoni...”. Tocmai pentru faptul că idolii simbolizează forțe imonente, exagerate demonic, sau asociat mituri, care personifică aceste forțe, iar cultul lor e legat de mituri animând și el acele patimi în oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. În schimb simbolul sacru e un semn sensibil al prezenței lui Dumnezeu, depildă: „Să faci doi heruvimi din aur,... să fie aripile întinse pe deasupra... „Acolo Mă voi întâlnii cu tine” iată deci imagini așeazate pe Chivotul Legământului, chiar deasupra sulurilor
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
Sânge” a lui Iisus Hristos. Noțiunea de „icoană” presupune difernțierea esențială dintre imagine și prototip. Ea este spune Patriarhul Nichifor, o asemănare a prototipului, dar se deosebește prin natură de acesta. Dacă nu se acceptă această distincție se ajunge la idolatrie. Pentru iconoclaști nu poate fi icoană, decât aceea xare poate reprezenta cele două naturi ale lui Iisus Hristos, umană și divină. Dogma de la Sinodul IV Calcedon (451) face însă o distincție clară între naturi pe de o parte și persoana
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
făcute de către Sfântul Ioan Gură de Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
zisă „totală descătușare”, mergând de la menținerea distorsionată a unor forme tradiționale, neapărat aggiornate, până la preluarea sincretică a unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor acțiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment - sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (exemple de „idoli” postmoderni: munca și ascensiunea profesională, familia sau anumiți membri ai acesteia, banii și agonisita materială, idealurile politice, economice sau sociale, ficțiuni din producții media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi - vorbindu
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
omul, cu toată rudimentaritatea lui, acționa cvasiconștient - își condimenta jertfele aduse forțelor necunoscutului, în dorința sacră și prioritară de-a și le apropia, căci teama de necunoscutul veșnic bănuitor și nemulțumit îl paraliza! De unde și primele forme de adorare și idolatrie, mugurii triumfători ai religiilor de mai târziu: animismul, fetișismul, totemismul, magia și cultul morților. Însă goliciunea pereților peșterilor și grotelor începuse să-i otrăvească bucuria izbânzilor vânătorești și militare de peste zi. Scenele rituale și cele de luptă aprigă pentru supraviețuire
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
cedri ai Libanului din pricină că se laudă cu înălțime străină, pentru că de pe pământ și de pe lucrurile cele pământești, ca de pe vârful Libanului, se ridică și se îngâmfă. Domnul nu sfărâmă pe toți cedrii, ci pe cedrii Libanului, pentru că Libanul era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință amăgitoare. Încrederea în puterea logicii autonome a minții care iscodește taina fără
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
am jinduit după delicatețe, după gingășie, după aceea frumusețe care nu epatează și care se impune prin aristocrația ei, prin sublimul ei. Doar Domnul este așa ! Mai târziu mi-am dat seama că yoga era, de fapt, un curs de idolatrie în toată splendoarea. Revenind la antropozofia lui Rudolf Steiner, mi se deschidea perspectiva unor lumi spirituale, a unor lumi sublime, a unor lumi care nu acceptau compromis. Dar cum să ajungi acolo, cum să deschizi o poartă pe care nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366662_a_367991]
-
fi sesizate printr-o cunoaștere discursivă (chiar dacă aceasta este justificată printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
fi sesizate printr-o cunoaștere discursivă (chiar dacă aceasta este justificată printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
Dregător, cu mult cinism Reiz mințea despre Ioan, că pleacă din creștinism... Acela, i-a cerut ca-n public, către idoli să jertfească, Să se-nchine Soarelui și pe DOMNUL să-L hulească... La fel și către luceafăr, în mare idolatrie Și-Împăratu-i va da cinste și-o mare Dregătorie ! Ioan, îndrăzneț cu duhul : "-DOMNU' Soarele-A făcut ; Lui MESIA mă Închin ! nu la luceafăr, palat, lut... Dă-i inimii "Noua Haină !" mărturisește și tu Crezul ! Și-o să primești " Haina de Nuntă
SF.M.MC.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365636_a_366965]
-
zilelor și a săptămânilor și a lunilor și a anilor. (Hronograf sec. XVII). Paralel cu binecuvântata seminție a lui Sith, Scith, au trăit însă și urmașii lui Cain, care abătându-se de la voința lui Dumnezeu au îmbrățișat ocultismul, politeismul, magia, idolatria, divinația, vrăjitoria, tot felul de tehnici divinatorii. Așadar, doar Teologia - Regina Științelor este cea mai importantă ca revelație, adevăr și cunoaștere absolută dintre toate științele câte au fost, sunt și vor mai fi. Neputând fi demonstrată existența sau inexistența lui
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
sunt pietre și demoni...”. Tocmai pentru faptul că idolii simbolizează forțe imonente, exagerate demonic, sau asociat mituri, care personifică aceste forțe, iar cultul lor e legat de mituri animând și el acele patimi în oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. În schimb simbolul sacru e un semn sensibil al prezenței lui Dumnezeu, depildă: „Să faci doi heruvimi din aur,... să fie aripile întinse pe deasupra... „Acolo Mă voi întâlnii cu tine” iată deci imagini așeazate pe Chivotul Legământului, chiar deasupra sulurilor
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
Sânge” a lui Iisus Hristos. Noțiunea de „icoană” presupune difernțierea esențială dintre imagine și prototip. Ea este spune Patriarhul Nichifor, o asemănare a prototipului, dar se deosebește prin natură de acesta. Dacă nu se acceptă această distincție se ajunge la idolatrie. Pentru iconoclaști nu poate fi icoană, decât aceea xare poate reprezenta cele două naturi ale lui Iisus Hristos, umană și divină. Dogma de la Sinodul IV Calcedon (451) face însă o distincție clară între naturi pe de o parte și persoana
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
mărturisitoare. Toate temele sunt foarte elocvent formultate, având niște titluri sugestive: Duhul profetic al Bisericii în lumea de azi; Apologia identității creștine a Europei; Biserica în istorie. Relația dintre Biserică și Stat în discursul actual; Dialogul religios în contextul actual; “Idolatria” omului contemporan; Tânărul creștin în fața provocărilor globalizării; În loc de concluzii: Vestirea izbăvitoare a lumii sau Bunavestire (pp. 5 - 6). Trecând de la această scurtă introducere, ajungând la Duhul profetic al Bisericii în lumea de azi, voi remarca și reține afirmația autorului, potrivit
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
întregime, idee concentrată în exclamația: „Cât s-au smerit lucrurile Tale, Doamne! Toate cu înțelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta” (Ps.103, 24). Elogiind frumusețea creației ca revelație a lui Dumnezeu, scriitorii veterotestamentari nu cad în eroarea idolatriei sau panteismului, căci făptura nu este confundată cu Ziditorul, creatura cu Creatorul ei. Acestuia I se adresează cu categorii personale ca unui partener de dialog: „Doamne, Dumnezeul nostru! Cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
15, 119. Autorii cărților Vechiului Testament, deși aveau o concepție teologică superioară, n-au exprimat nicicând identitatea dintre Frumusețe și Dumnezeu. Probabil că un motiv al refuzului și reticenței se poate să fi fost frica de a nu cădea în idolatrie. Vorbind mai departe despre Frumusețea lui Dumnezeu în teologia patristică și aici, mai precis, de Frumusețea - numele lui Dumnezeu vom afirma că după cum am arătat în rândurile de maisus, filosofia greacă antică a reflectat îndelung asupra conceptului de frumusețe pe
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
parcă ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel ce este el, ci se vede ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat în fața materiei. (se așează. Privește îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut în amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
acasă mereu obosită, arborând față de mine o atitudine aproape ostilă, refractară la orice subiect de conversație în care încercam să o atrag. Și totuși, am iubit-o cu toată ființa mea! Am adorat-o în cea mai pură stare de idolatrie! Ploua în continuare, în picuri mici și deși, formându-se pârâiașe la marginea străzii pustii. În ceafă simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți, gata să mă sfârtece în momentul în care cădeam pradă disperării. Și atunci s-a întâmplat acel
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
făcute de către Sfântul Ioan Gură de Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]