608 matches
-
toată lumea o să fie acolo. După un an întreg fără vreo întâlnire evanghelică, oamenii erau nerăbdători să participe. Mașinile mergeau bară la bară pe toată strada principală. Vedeam luminile roșii ale mașinilor rotindu-se prin curtea școlii, oprindu-se și apoi ieșind. Oamenii din oraș mergeau în grupuri pe toate străzile care duceau la cort, oprindu-se din când în când să mai ia alte grupuri care așteptau sub felinare, așa că grupurile deveneau din ce în ce mai mari la fiecare colț de stradă. Veniseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aplece capul spre ușă, care ar fi însemnat același lucru... Ne-am uitat unul la altul, pentru un moment, luând parcă la cunoștință că eram amândoi acolo. Apoi el a ridicat mâna în semn de la revedere, trecând de ușă și ieșind pe stradă, fără să se uite înapoi. Am simțit-o ca pe o lovitură în stomac. Dar nu am lăsat să se vadă. Și era clar că nu aveam de gând să mă duc direct acasă. întorcându-mă înspre Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
informații noi în caz că reușeam să o urmăresc. Iar dacă asta nu va merge, poate reușeam să o păcălesc cumva. Dar ceva îmi spunea că e prea deșteaptă să se lase păcălită așa ușor. Un flux constant de oameni intrând și ieșind din clădirea McCott Shaw m-au împiedicat să observ al doilea taxi care o aștepta pe Laura Archer. L-am reperat totuși când doamna Archer a coborât din clădire și, uitându-se pentru un moment în jur, s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că se rățoise degeaba la moșneag. Era clar că acesta glumește, însă el nu avea chef să-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea să străbată cu privirea nici măcar o palmă dincolo de prag. Fumul acela pe care îl văzuse mai devreme, se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine la investigație, dacă i-am pus să-i urmărească a fost ca să le dau o ocupație, nimic mai mult, Vreți să spuneți că vă aflați aici datorită unei coincidențe, Exact, treceam din întâmplare pe stradă și v-am văzut ieșind, E greu de crezut că întâmplarea pur și simplu v-a adus pe strada unde locuiesc, Spuneți-i cum vreți, În orice caz, a fost vorba, dacă preferați s-o numesc așa, de o întâmplare fericită, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva fascinant În legătură cu Myra, așa cum stătea Închisă aici, confortabil, ferită de aerul opac și rece de afară: Myra, o grămăjoară de hăinuțe, cu șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbat interesat și de altceva în afară de bani. Un bărbat pentru care cuvântul „fanatic“ nu părea nepotrivit. Mergând cu mașina înapoi în Steglitz, am trecut pe lângă casa lui Rahn de pe Tiergartenstrasse, și cred că n-aș fi fost surprins să văd ieșind zburând pe ușa din față pe Femeia Stacojie sau pe Fiara Apocalipsei. Se întunecase când am pornit pe Caspar-Theyss Strasse, care se întinde chiar la sud de Kurfürstendamm, la marginea cartierului Grunewald. Era o stradă liniștită cu vile, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
semnificație vindecătoare intrinsecă, ci devine materia principală a unei Taine axate pe vindecarea omului ca întreg, dar în special a trupului lovit de boală a acestuia: Sfântul Maslu. Astfel, în Evanghelia după Marcu, la capitolul 6, versetele 12-13 citim: "Și ieșind, Apostolii propovăduiau să se pocăiască. Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau". Pasajul acesta pare a face o conexiune care va fi amintită adesea în cursul istoriei creștine, și anume aceea dintre Taina
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și mai și ieși din curtea mea? Zise bărbatul pe un ton plin de arțag. - Doctorul Istrate. Tocmai
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
deoarece în fața mea trebuia să fie strada principală. Casele erau frumoase și pline de atracție ca aspect, chiar dacă unele aveau culori mai închise, de albastru sau de grena, dar fără nicio mișcare umană în interiorul lor. Nu am văzut pe nimeni ieșind sau intrând într-o locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră lângă una albă, apoi alta muștar, sau verde, ori neagră, roșie, gri, portocalie, cu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
preoți greco-catolici întorși de la studii din Roma. Să nu uităm că și Vasile Lucaciu a fost preot greco-catolic. Mi-am amintit apoi că în alegerile pentru parlamentul de la Budapesta Lucaciu a candidat în anul 1907 în cercul electoral al Beiușului, ieșind învingător. Poate atunci Doina s-a răspândit și în arealul bihorean. Mai mult, o Horă a lui Lucaciu, cântată pe melodia Horei Unirii era răspândită prin foi volante printre intelectualii și meseriașii beiușeni: „Delegat cu cunoștință De-ale noastre suferințe
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362511_a_363840]
-
în spatele meu, deoarece în fața mea trebuia să fie strada principală. Casele erau frumoase și pline de viață ca aspect, chiar dacă unele aveau culori mai închise, de albastru sau de grena, dar fără nicio mișcare umană. Nu am văzut pe nimeni ieșind sau intrând într-o locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră lângă una albă, apoi alta muștar, sau verde, ori neagră, roșie, gri, portocalie, cu
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
sunt în primul rând partidele, în interiorul forței lor de a-și modifica mentalitatea rezidă prima speranță. Pentru că, în acești 25 de ani am avut de-a face numai cu două categorii de partide: Unele care s-au deteriorat de tot ieșind de pe eșichierul politic, și altele care s-au păstrat pe acest eșichier deteriorându-se în interiorul lor. A treia categorie nu mai are loc tocmai din pricina celor care s-au păstrat consolidându-și aroganța printr-o precară convingere în materie de
NEGOCIERE ŞI DEROGARE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367797_a_369126]
-
se cunoscuseră. Erau tineri, apropiați de vârsta lui... Nu s-a mai întors... Șeful de sală a declarat că l-a văzut în holul principal vorbind la telefon. I-a atras atenția tonul folosit. Părea agitat, nervos. L-a văzut ieșind. Încă vorbea la telefon... Iuliana oftă prelung și îl privi rugător pe Eugen. El înțelese și se ridică pentru a-i pune apă în pahar și a-i oferi un șervețel, pe care ea îl folosi pentru a înlătura două
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar Nu sunt o poartă să intri să ieși Ieșind trântind, intrând încuind Forțând descuind cu alta cheie venind Nu mai poți descuia, pentru că nu mai e poarta ta ă fugi, să revii, să dispari, să învii Iubito, ți-ai lăsat inima în gaura cheie Spirit copil se întreabă: nu
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
măi Neculai, tu crezi că atunci când venea animalul de la crâșmă și i se făcea de tăvăleală, se mai gândea că poate să rămână grea? - Ai și tu dreptate Miroane. Mă bufnește râsul când mi-l amintesc. Când m-a văzut ieșind din casă pe poarta lui. Era în stare să mă rupă în bătaie, cu atâta ură mă privea, iar când i-am spus că mai are încă două fete, să-l fi văzut Miroane ce față a făcut. Parcă i-
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și mai și ieși din curtea mea? Zise bărbatul pe un ton plin de arțag. - Doctorul Istrate. Tocmai
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
de mînă Și să plecăm pe drum, De ce ramne praful Iubirii ca un scrum? Și ce a fost iubirea, O boare, un parfum?! Mireasa mea... durerea Uitarea... doar un fum... @SONETE EROTICE joi 8 septembrie 2011 France Te-am văzut ieșind din valuri - Sculpturală, goală, udă. Mi-am simțit dorința crudă Ca valu-nghițit de maluri. Și sfioasă ți-ai pus iute Palmele strînse-ntre coapse, Nici o umbră să nu-mi lase Din misterele avute. Dar a început furtuna Și te-ai repezit
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
de B. Fundoianu și Armând Pascal an 1922, piesa gândită că „o comedie lucidă an trei acte și un prolog, cu muzică și film”. Filmul din această comedie lucidă trebuia să înfățișeze personajele, proiectate inițial an plan secund, după care ieșind din film și intrând pe scenă. Nu alta era funcția experimentului cinematic al lui Eisenstein din același an, Dnevnik Glumova, gândit tot ca proiecție video pentru o piesă de la Teatrul Proletkultului din Moscova. An aceeași perioadă, Geo Bogza compune scenarii
BENJAMIN FONDANE de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368574_a_369903]
-
scăzut dacă o va regăsi după examen tot acolo în clasa destinată comisiei. Primind răspuns afirmativ, plecă să-și caute concurentele. Acestea se învârteau prin fața liceului când urcând treptele, când coborându-le, negăsindu-l pe profesor. Când l-au văzut ieșind din clădirea liceului, le-a revenit liniștea dinaintea furtunii. Așa cum se întâmplă uneori în natură, într-un moment de încremenire, să se pornească un vârtej care ridică spre înălțimi tot ce întâlnește în cale, purtând această îngrămădire de materiale adunată
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
ridică și el pe lăbuțele din față. „Ce se întâmlă aici?”deschise ușa domnul director. “Nimic. Dăm lucrare.” „Scuze c-am deranjat, dar nu se auzea niciun sunet...și mă temeam că au întins-o, de la ora asta”...adăugă directorul ieșind. Trișpe dispăruse...doar capacul de Green Tea era la locul lui. L-am căutat disperată cu privirea. Unii dintre elevi se uitau și ei întrebători. Le-am făcut semn să-și continue lucrarea, dar eu însămi eram neliniștită. „Locul lui
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
la Stația cadavre moarte, atîrnînd peste blocurile pătrățoase, peste balcoanele cu rufe, prin scările murdare și întunecoase, între buticuri și afișe electorale rupte, între bețivi mătăhăind descheiați la prohab, optimiști și generoși, și femei cu sîni monstruoși, oh, acele femei ieșind urlînd din apartamente, între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în capoate matlasate așteptînd buteliile. “E-hei, zeamă de ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
desprind din brațele ei. (din nou) Sfinx! Păpădie: E prăpăd. Ce s-o fi ales de ei? Piatră: Sfinx! (La un moment dat se face liniște. Un timp se aude zbuciumul furtunii ce frământa natura, pe urmă se luminează.) Păpădie (ieșind din adăpost) E liniște. Furtuna a trecut. Parcă nici nu a fost vreodată. Nu știu nimic de Piatră și Sfinx. Piatră: (pe la mijlocul muntelui) S-a luminat! Acum pot observa roca ce m-a agățat. E o piatră cu reflexe albăstrui
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Hamangia/împreună cu tribul său/ se temeau de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]