930 matches
-
această cestiune se poate rezuma în trei cuvinte, cari de altminterea se cuvin tutulor actelor sale: abuz, arbitrariu și sete de bani. Această bandă, care de cinci ani, sub un Domn și un regim pretinși constituționali, tratează România cum odată ienicerii Turcia și mamelucii Egipetul, au făcut, {EminescuOpXI 251} dintr-o simplă operație administrativă, care trebuia întocmită cu nepărtinire și dreptate, un îndoit mijloc de a satisface cele 2 pasiuni ale lor de căpetenie, adică puterea și banii. Astfel, pe de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o [---] de călare... Mohamed lua Bizanțul, Asia [ --- ] Europa-mpărțea lanțul, Peste crestele cetății s-auzi cântarea cobii Și prin ulițele strâmte se duceau de-a lungul robii, Vezi călugărițe albe ce legate-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte laturi flăcări pe cetate s-a întins, Ard în vânt palaturi nalte, marea *-n valuri * este caldă Și fântâni înviforate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gâturi sângerate, Iar de stâlpi sânt răzimate arcuri, sulițe și darde, Prin- fereastră se văd flacări... e Bizanțul care arde, Pentru veacuri de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți, Iar mulțimea cea robită se-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
priveau din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci și darde, Și prin arcuri de fereste vezi Bizanțul care arde; Sub ferești s-aude zgomot surd... căci jos se-aud în uliți Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliți, Cu călugăriți nebune... Iesle au făcut din strane Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici cu hohot se adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au pus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trupelor sprintene a avangardelor turcești să li se opuie în luptă asemenea trupe sprintene dintr-ale lor și anume cele moldovenești și muntene, iar cu părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stânga valachienii sub Mircea și moldovenii. În linia întîie de bătălie se orânduiră francejii, setoși de luptă, așteptând cu nerăbdare semnalul atacului. În partea osmană avantrupa o forma oaste sprintenă de asabi, apoi în centru era sâmburul oștirii, spahiii și ienicerii, pe când la aripele amândouă se postară deosebiții aliați și vasali, mai cu samă creștini, între care despotul Serbiei cu 5000 de oameni. Planul de bătaie al oștirii creștine era izvodit fără de nici o socoteală și pus la cale nepotrivit cu scopul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
escela prin unitatea ideei conducătoare, prin dispunerile de trupe potrivite cu scopul și prin încleștarea sistematică a deosebitelor mișcări. Începutul bătăliei urmă printr-un atac înfrîngător, esecutat c-o strălucită vitejie de cavalerii franceji asupra detașamentului de asabi, spahii și ieniceri pus în fruntea luptei, cari răsturnați claie pe grămadă fură parte măcelăriți parte reîmpinși spre centru. Amețiți de avantajul câștigat și fără nici o legătură cu corpurile de trupe ungurești lăsate în urmă, francejii cu nebunească îndrăzneală se repeziră fără preget
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și fără să fi fost atacat, ceea ce făcu și Mircea, aliatul descurajat, după care amândouă flancurile armatei aliate rămaseră descoperite și fără apărare. Cu toate acestea centrul se ținu multă vreme vitejește și-i respinse la început cu izbândă pe ieniceri, dar în urmă totuși fu biruit de atacurile furtunoase ale oștirii osmane, conduse cu isteție și reînnoite cu îndărătnicie, căci dușmanul cuprinse cu braț de fier trupele crăiești, la care-l ajută în mod esențial și despotul Serbiei cu cei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi băgați în seamă; deci el nu se îmbărbătă spre o faptă de împrotivire serioasă nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire nelavreme. Acest agă și Ewrenos beg, poruncitor călăriei europene, trecură cu trupele lor la Musa, îi deschiseră porțile Adrianopolei și sfârșiră lupta fără lovitură de sabie, care în urma trecerii cu grămada a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea dreaptă Ewrenos beg cu fiii săi. De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni călare spre șirurile de bătaie ale lui Musa și de-a le provoca energic de-a se lepăda de Musa, a cărui tiranie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
contre ses alliés et amis ce siège si extraordinaire dont le récit parait fabuleux“ (s. Ven. C.)37. Făcea aluzie la cel mai straniu episod din cursul Marelui Război Nordic, cunoscut în istorie sub denumirea de „calabalâcul de la Bender“, când ienicerii padișahului au declanșat, la începutul lunii februarie 1713, atacul asupra reședinței oaspetelui lor de până atunci 38. • Pentru multe alte dovezi ale acelui impact, vezi ibidem, p. 126 și urm. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 93. • Cf., pentru detalii și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gazete și despre afaceri cu negustori armeni din Adana. O referire la Edme Cousinery, călător francez în Imperiul otoman; XVIII, Suțu către Testa, despre cererile precedente; XIX, Ioan Caragea, mare dragoman al Porții, către Fr. Testa, cu privire la incidentul provocat de ieniceri care au intrat în reședința ambasadorului Olandei la Belgrad (ca și în XVII, Belgrad este o localitate în apropiere de Istanbul); XX, G. Testa către Ioan Caragea, despre același subiect; XXI, M. Suțu către G. Testa, face discret aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o. Într-un oraș de provincie, un fel de sat lățit și haotic, cu moravuri fanariote, cu jandarmi ideologici și ieniceri specializați în lingușire, trăiește un om singuratic, dominat de sentimentul ratării și al morții; a făcut războiul în Est și Vest, este un om de stânga și, pentru că are simțul justiției și nu îngăduie turcirea spiritelor, este băgat în mai
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
în Moldova caftanul răsăritean (purtat până atunci doar de Doamne și de marii boieri). Curând caftanul va deveni însemn al învestiturii, alăturându-se firmanului dat de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur (același samur sau cocon dublând și gulerul foarte lat), cu lungi tăieturi prin care ieșeau mâinile. Avea pieptul împodobit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin începe tulburarea/ din caldarâmul palid țâșnesc furnici și rude/ viitorii copii/ citesc corespondența/ aleg cravata zilei următoare/ privesc/ riscând/ femeia cu mult mai tânără și altfel/ rămân voit în spate/ prin
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
Înalt evocă plastic momentul decisiv al bătăliei, cel în care Ștefan cel Mare a prăvălit copaci peste invadatori: „Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie / Se prăbușiră... În zadar cu săbii / Se apărau cu spaimă ienicerii, / Căci ramuri groase li zdrobeau puterea, / Stropșindu-le spinările cu trosnet, / Iar caii, cu nechezat dureros, / Se zvârcoleau în chinurile morții, / Spinoase crăci li se-nfigeau în vintre / Și spuma roșă tremura-n zăbale”. Total se integrează în sămănătorism și
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
mai interzicea ghiaurilor („câini necredincioși“) să poarte haine colorate sau să călărească sau să folosească șei. Niciodată nu aveau să mai apară oficialii otomani În sat În fiecare an, ca să-i ia pe cei mai puternici băieți În armata de ieniceri, așa cum se Întâmplase În ultimele secole. Acum, când se duceau cu mătase la piață În Bursa, bărbații din sat erau greci liberi, Într-un oraș grecesc liber. Cu toate acestea, Desdemona, care ținea doliu după părinții ei, era Încă prizoniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hanatul Crimeii, furnizor de trupe auxiliare pentru armata sultanului și a reprezentat o bază sigură de ofensivă împotriva Poloniei și a statului rus în plină ascensiune fiind, în același timp, un teritoriu de tranzit sau de staționare a trupelor de ieniceri și de spahii ce asigurau supravegherea Țărilor Române situate în nordul Dunării 28. Referindu-se la sistemul de fortificații și cetăți realizat de către otomani pe malul Dunării Nicopole, Silistra, Hârșova Evlya Celebi menționa că ostașii otomani "stau de strajă în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
târguri vestite în toată Dobrogea 102. Toate acestea au fost posibile ca urmare a tendințelor reformatoare manifestate de către sultanii Mahmud al II-lea (1808-1839) și Abdul-Medjid (1839-1861) care au luat măsuri în vederea limitării puterii guvernatorilor provinciilor și au desființat corpurile ienicerilor și spahiilor 103. Războiul Crimeii (1853-1856) a fost o nouă încercare pentru locuitorii Dobrogei, distrugerilor provocate de către acesta adăugându-li-se nenorocirea provocată de izbucnirea holerei, care a secerat numeroși locuitori ai: Constanței, Mangaliei, Medgidiei, precum și circa 2 500 de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146} Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și Spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văzut de atunci și nu-l voi mai vedea. Îi rămân totuși prietin întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a trudelor războinice din această viață. În cea mai mare expansiune a forței lor, acești oameni ai săbiei nu și-au putut ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc " IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]