1,269 matches
-
ca gardă de corp. La început armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu erau suficient de disciplinate aveau rolul de a ocupa atenția marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu erau suficient de disciplinate aveau rolul de a ocupa atenția marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-o dată stăpâna bătăliilor, pentru că la început
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
marii părți a dușmanului, forța hotărâtoare fiind dată de unitățile de elită: ienicerii și spahii prezentați mai sus. Ienicerii la început foloseau arcuri. La mijlocul secolului al XIV-lea în armata turcă au apărut armele de foc: pușca și tunul, dar ienicerii și-au păstrat încă multă vreme arcurile. Pușca nu a devenit dintr-o dată stăpâna bătăliilor, pentru că la început nu avea precizie corespunzătoare, încărcarea era greoaie, distanța de eficacitate mică. S-a adoptat însă repede, pentru că zgomotul care însoțea fiecare foc
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe tipuri de arme de foc(puști, muschete, flinte, pistoale etc.), foarte heterogene, care aveau fiecare altă valoare în luptă. Industria de
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
zidului. O descriere însuflețită a asaltului și apărării este făcută de Chalcocondil, care a auzit-o probabil de la tatăl său. După 5 zile de luptă, Murad a dat semnalul atacului final, cu sunet mare de trâmbițe. Trupele sale de elită, ienicerii, au fost primele care au escaladat zidul deja dărâmat; la 10 decembrie, Hexamilinul nu mai era decât un morman de ruine, iar apărătorii săi-uciși sau luați prizonieri. Despoții Constantin și Toma au izbutit cu greu să scape din măcel. 300
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lungul Cornului de Aur, era supus unui atac greu, deși și acolo apărătorii păstrau inițiativa. Strategia sultanului era aceea de a nu le da creștinilor nici un răgaz. De-abia își reveniseră după al doilea asalt asupra zidurilor dinspre uscat, când ienicerii, trupele de elită, au avansat pe două rânduri, odihniți și înverșunați. Cu puțin înainte de ivirea zorilor, Giustiniani, care rămăsese pe poziții în punctul critic mai bine de șase ore, a fost grav rănit. Împăratul l-a rugat să rămână la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
dar era prea slăbit ca să continue. Garda lui de corp l-a dus în port și l-a urcat pe o corabie genoveză. Când s-au văzut părăsiți de conducătorul lor, oamenii lui Giustiniani și-au pierdut curajul. Apărarea ezita. Ienicerii și-au întrezărit șansa. Constantin și trupele sale luptau cu disperare, dar fără prea multă speranță, după ce aliațiilor genovezi îi lăsaseră să se descurce singuri. Ienicerii au preluat controlul asupra zidului exterior, după care au escaladat și zidul interior. Între
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
văzut părăsiți de conducătorul lor, oamenii lui Giustiniani și-au pierdut curajul. Apărarea ezita. Ienicerii și-au întrezărit șansa. Constantin și trupele sale luptau cu disperare, dar fără prea multă speranță, după ce aliațiilor genovezi îi lăsaseră să se descurce singuri. Ienicerii au preluat controlul asupra zidului exterior, după care au escaladat și zidul interior. Între timp, un grup de circa 50 de turci a pătruns înăuntru printr-o mică poartă din zidul numit Kerkoporta. Au fost primii din oastea sultanului care
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
timpurii care s-au păstrat despre căderea Constantinopolului înregistrează tăierea capului împăratului. Unul dintre luptătorii sârbi a lăsat propria sa relatare. Este vorba despre Constantin Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt, uneori, greșit socotite drept jurnalul unui ienicer polonez. Le-a încredințat hîrtiei abia la 40 de ani după cădere, pe când trăia în Polonia, așa încât povestea sa are și episoadele ei fanteziste. Dar se prea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
dintre luptătorii sârbi a lăsat propria sa relatare. Este vorba despre Constantin Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt, uneori, greșit socotite drept jurnalul unui ienicer polonez. Le-a încredințat hîrtiei abia la 40 de ani după cădere, pe când trăia în Polonia, așa încât povestea sa are și episoadele ei fanteziste. Dar se prea poate să fie exactă în ceea ce privește moartea împăratului. Potrivit acestui autor, Constantina fost ucis
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
trăia în Polonia, așa încât povestea sa are și episoadele ei fanteziste. Dar se prea poate să fie exactă în ceea ce privește moartea împăratului. Potrivit acestui autor, Constantina fost ucis pe când lupta la spărtura din zid. Capul i-a fost tăiat de un ienicer pe nume Sarielles, care i l-a dus sultanului și i l-a aruncat la picioare, spunând că este capul celui mai înverșunat dușman al său. Mehmed l-a întrebat pe unul dintre prizonierii săi, un prieten apropiat al împăratului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
său. Mehmed l-a întrebat pe unul dintre prizonierii săi, un prieten apropiat al împăratului, cui îi aparținea acel cap și el a confirmat că era într-adevăr al împăratului (Constantin) Dragaș. Apoi sultanul l-a răsplătit cu mărinimie pe ienicer și i-a acordat provincia Aydin și Anatolia. Numele ienicerului poate fi născocit. Dimensiunile recompensei sale sunt, în mod sigur, exagerate. Dar restul poveștii este foarte posibil să fie adevărat; el este repetat și în relatările turcești, deși unele dintre
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
un prieten apropiat al împăratului, cui îi aparținea acel cap și el a confirmat că era într-adevăr al împăratului (Constantin) Dragaș. Apoi sultanul l-a răsplătit cu mărinimie pe ienicer și i-a acordat provincia Aydin și Anatolia. Numele ienicerului poate fi născocit. Dimensiunile recompensei sale sunt, în mod sigur, exagerate. Dar restul poveștii este foarte posibil să fie adevărat; el este repetat și în relatările turcești, deși unele dintre ele prezintă o altă variantă în privința locului unde Constantin și-
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
necredinciosul și oamenii săi au fost cuprinși de panică și au fugit, apucând drumul spre mare, în speranța de a găsi o corabie cu care să se salveze. Au dat însă peste un detașament de marinariturci, schimbați în uniformă de ieniceri, ca să poată lua parte și ei la pradă, care se pierduseră pe străzile dosnice ale orașului. Împăratul, în șaua calului, l-a atacat pe unul dintre ei și l-a trântit la pământ. Turcul, deși mort pe jumătate, s-a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
aurul era ascuns în butoaiele unor păcurari ce fuseseră depozitate în pivniță. Cei doi înlocuiesc aurul cu pietricele. Anița este prinsă de Sârbu și dusă în temnița palatului domnesc de la Mogoșoaia. Ahmed Pașa sosește în țară cu 10.000 de ieniceri și-i cere domnitorului să-i dea banii promiși. Sârbu aduce pungile cu bani scoase din butoaiele păcurarilor și când le deșartă pe masă din ele cad pietricele în loc de galbeni. Căpitanul de arnăuți fuge să afle de la Anița unde fuseseră
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
răsculați. A doua zi, în timp ce rebeliunea se generaliza în satele din Halkidiki, Yusuf Bey a ordonat executarea a jumătate dintre ostatici. După cum avea să mărturisească mullahul Salonicului, strigătele de jale se auzeau neîncetat pe străzile orașului, iar Yusuf Bey, aga ienicerilor, ulemalele și alți lideri militari otomani se comportau ca nebunii. Distrugerile provocate popuției orașului au fost atât de mari, încât comunitate elenă s-a refăcut de-abia la sfârșitul secolului. Revolta a devenit cu adevărat puternică în momentul în care
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
timp sau ajung să îi iubească pe răpitori și să se identifice cu ei. Sindromul poate fi explicat din punctul de vedere al evoluționismului. În istorie au existat și există multe practici care au implicat răpirea femeilor sau copiilor (vezi ienicerii turci care proveneau din copiii răpiți sau practica răpirii femeilor pentru a deveni soțiile răpitorilor). Femeile răpite care nu acceptau noul statut, care încercau să fugă sau nu cooperau erau omorâte, încarcerate sau pedepsite drastic. Pe de altă parte, femeile
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
domnească în cinstea solilor turci conduși de Selim Pașa (Sergiu Nicolaescu) care veniseră să ia tributul cuvenit. Pe drumul spre Istanbul, convoiul lui Selim Pașa, care ducea și o căruță de copii care urmau a fi instruiți pentru a deveni ieniceri, este oprit de oștenii români conduși de frații Buzești - Preda (Florin Piersic), Stroe (Ilarion Ciobanu) și Radu (Septimiu Sever) - și de Popa Stoica (Mircea Albulescu). Mihai, care scăpase prin luptă de trimișii domnitorului, îi convinge pe oșteni să lase convoiul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
atras pe otomani într-o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din oșteni. Văzând riscul ca armata sa să fie învinsă, Mahomed a atacat cu garda sa personală, și a reușit să-i remotiveze pe ieniceri, întorcând soarta bătăliei. Ienicerii turci au traversat pădurea și i-au atacat pe apărătorii ei în luptă corp-la-corp. Armata moldoveană a fost încinsă (cu pierderi grele de ambele părți), iar cronicile spun că întregul câmp de luptă era acoperit de
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din oșteni. Văzând riscul ca armata sa să fie învinsă, Mahomed a atacat cu garda sa personală, și a reușit să-i remotiveze pe ieniceri, întorcând soarta bătăliei. Ienicerii turci au traversat pădurea și i-au atacat pe apărătorii ei în luptă corp-la-corp. Armata moldoveană a fost încinsă (cu pierderi grele de ambele părți), iar cronicile spun că întregul câmp de luptă era acoperit de oasele morților, de unde probabil
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
În același timp, Pașa din Vidin (George Constantin) află că sultanul vrea să vină cu oaste la Vidin pentru a-l ucide. La sfatul lui Maillard (Mihai Pălădescu), Pazvanoglu decide să-i dea sultanului în dar copii pentru a deveni ieniceri. Un grup de femei vin plângând la tabăra haiducilor, jeluindu-se că pazvangiii au făcut o incursiune în sat și au răpit toți copiii mici. La Vidin se organizează o licitație cu strigare pentru cumpărarea copiilor, iar Răspopitul (Toma Caragiu
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
complex imens ce cuprinde mai multe clădiri împărțite în patru curți: Prima curte a palatului cuprinde zidurile exterioare ale complexului și clădirile din ansamblul lor. Intrarea în curtea palatului, numită Poarta Imperială ("Bâb-ı Hümâyûn"), conducea spre așa zisa Curte a Ienicerilor. Această curte este încărcată de numeroase fântâni și este cunoscută pentru faptul că aici aveau loc de obicei execuțiile. În partea dreaptă a curții se găseau grajdurile imperiale ce puteau găzdui până la 1000 de cai, iar în stânga curții se află
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
la sud de Neajlov. Prima fază a bătăliei s-a încheiat în favoarea românilor. A doua fază a bătăliei a început la prânz. Sinan Pașa, conducătorul oștii otomane, a hotărât să înceapa atacul împotriva românilor cu toate forțele de care dispunea. Ienicerii au atacat frontal peste pod, în timp ce o grupare comandată de "Mehmet Satârgi Pașa" (cel care trebuia să fie numit beilerbei al Țării Românești) a efectuat o manevră de învăluire prin est. În același timp, beilerbeiul Rumeliei, "Hassan Pașa", a efectuat
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]