11,279 matches
-
care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
servit pe "patron" și care s-au străduit a-l copia. Barbu nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc aminte cu amuzament de cele două vizite pe
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
ciclu are alura unei bolți de pietre legate împreună, care s-ar prăbuși dacă una dintre ele nu ar susține-o pe cealaltă. O boltă a cărei cheie este autoritatea, raportul fondat pe o comunitate de solicitări și de avantaje, ierarhia mai mult sau mai puțin riguroasă și justă de merite și de putințe, acordul de voințe a cărui sonoritate este o voință vectorială, totală, oricare notă din acord reprezentând voințe individuale, ce reclamă subordonare și chiar obediență. 6. Ciclul de
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
om agreabil. - Ce vreți să spuneți? - N-aș putea să vă spun exact... E o impresie... Uitați!... J and J era doar ultimul număr din program, nu?... Robson și cu mine eram vedetele... În astfel de cazuri, există o anumită ierarhie... Ca în cazul valizelor, de exemplu... Ei bine, violonistul nu s-ar fi oferit niciodată să-mi ducă valiza! - Dar celălalt? - Celălalt a făcut-o de cîteva ori... Era mai politicos, mai bine crescut. - Joseph? - Da... Cel cu clarinetul. Și
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de lungă durată decît pe cea a trecutului apropiat, și prea puțin din transformările de mentalitate din a doua jumătate a veacului i-au influențat doamnei Goga modul de a gîndi, de a evalua oamenii, de a stabili relații și ierarhii. Fiică (mult mai mică decît frații ei) a unei familii bine poziționate social, chiar dacă (insistă ea) nu bogată, deținătoare de moșii, educată acasă, cu bone străine și profesori particulari, apoi la cursuri destinate exclusiv domnișoarelor de aceeași condiție, Elisabeta Odobescu
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal. Întreaga familie fusese ucisă la Auschwitz. Avea 15 ani. Robustețea, calitatea care i-a salvat viața, i-a adus și o avansare în ierarhia lagărului. Kapo. El făcea alegerile pentru selecțiile printre copii, la gazare sau la experimente. Avea remușcări? Nu: de ce să aibă? Exista o altă cale de supraviețuire?" Și portretele pot continua, căci Levi își sfârșește de-abia acum galeria începută în
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
pe care au învățat s-o controleze și de aceea prima reacție în libertate este de retragere la adăpostul unui așezământ asemănător, un sistem bine organizat. Și în lungul lor periplu l-au găsit. Noul lagăr a păstrat structura vechiului. Ierarhii, mită, bursa neagră... Dar au scăpat de meticulozitatea nemțească. Întâlnirea cu foștii torționari (previzibilă) e redată în linii sobre. Nu îi culpabilizează, din contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
următoare, privind trăirea autentică sau nu a vieții, conduce spre o lume de obiecte depozitare de timp, insinuând sentimentul abandonului și al singurătății - o veche umbrelă uitată într-un dulap, un vapor eșuat în inima orașului și dezafectat, tulburând grav ierarhiile dintre real și reverie, - ca să dăm doar câteva puncte de plecare din primele capitole. Al patrulea de pildă, ne spune explicit: "Cu ce există, suntem nevoiți să stimulăm ceea ce nu există", fiindcă "viața nu e sigură în nici un moment"... Orice
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
trei dolari! Dacă ești pretențios, poți trece alături, în mult mai organizata "Piața Aurora" - un fel de strămoș preistoric al mall-ului (pe care Timișoara, ce-i drept, încă nu-l are!). Aici, în "Aurora", înțelegi ce va să zică ordinea și ierarhia negoțului: zeci, sute de mii de metri de prelată delimitează micile "shop"-uri în care găsești de toate: de la CD-uri piratate la încuietori și șampoane. Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie. Pentru că, în înghesuiala parcelată la sânge
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica logica
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Declarat ,un Nicolae Labiș al prozei noastre, o promisiune pierdută a Premiului Nobel - nou și regretabil ghinion național -, artist care n-ar fi fost absurd să creeze o operă pe măsura celei a lui Lev Tolstoi", romancierul ajuns între vîrfurile ierarhiei totalitare și intrat într-o progresivă impotență a creației, e circumscris împrejurărilor extraliterare ce i-au compromis literatura: El a fost unul din stîlpii stalinismului în literatura română, fapt de pe urma căruia a tras foloase toată viața, cu mari onoruri politice
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
singurele care se identifică, azi, cu Cercul literar de la Sibiu. Scormonirea prin �rufele vechi" (și murdare!) ale istoriei literare e o treabă nu tocmai simplă, în nici un caz plăcută. Dar e singura cale de a răsturna o parte din vechile ierarhii - nu în funcție de notorietatea populistă, ci ținând cont de contribuția autentică la funcționarea intricatei (și foarte sensibilei) mașinării a Cercului. Universitarul timișorean merge pe firul biografiilor, se adâncește în istoria intimă a grupului, comentează, laconic, fragmente epistolare, amintiri, mărturii consemnate de
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
acoperi un gol, ci dimpotrivă - pentru că se pot integra unui cîmp semantic foarte bine reprezentat în limba respectivă. Astfel, un termen în plus adaugă o nouă posibilitate expresivă unei zone lexicale deja constituite, corespunzînd unei tradiții, unei mentalități, unei anume ierarhii de valori. Așa se explică, probabil, apariția între anglicismele foarte recente a termenului loser: care se adaugă unei serii foarte bine reprezentate în română, în limbajul standard dar mai ales în registrul familiar-argotic. O obsesie națională poate mai veche, dar
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
un singur exemplu, Petițiune... De cea mai mare atenție beneficiază comediile. Înainte de rezumate și analize sunt invocate: istoria teatrului românesc, situația lui în vremea lui Caragiale, influența decisivă a vodevilului - toate așezate într-o bună schiță de sociologie literară. În privința ierarhiei interne a operei, exegetul ezită, situând "ceva mai sus în comparație cu celelalte comedii" când O noapte furtunoasă (p. 167), când O scrisoare pierdută (p. 169), optând în final pentru aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p.
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
o eternă reformă tranzițională, gata să-și apere încă "nevoile și neamul" de dușmani care nu mai vin, nu prea iubitoare de naționalități conlocuitoare și mîndră de propria cultură. Cultură care suferă însă de maladii vechi și nevindecabile: crede în ierarhiile de vîrstă, preferă atacul la persoană în disputele polemice, își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
Prețuitor al bardului transilvan, E. Lovinescu consemna cu generalizatoare amărăciune dezerțiunea sa literară în numele unei falacioase "ascensiuni" sociale: "Numirea unui scriitor ca ministru nu este, prin urmare, o ascensiune, ci o coborîre din domeniul eternului în domeniul vremelnicului și al ierarhiei. Ca poet, Octavian Goga a scris o pagină în literatura română, cu o sensibilitate, un accent și o invenție verbală personală; ca ministru, e cel de al nouăsprezecelea coleg al vreunui avocat din provincie, înlocuit mîine de un anonim sosit
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
de al nouăsprezecelea coleg al vreunui avocat din provincie, înlocuit mîine de un anonim sosit în raportul altor nouăsprezece învingători ai acestei țări fecunde în bărbați politici. Scriitorii nu trebuie, deci, să sublinieze cu insistență ajungerea unui camarad în fruntea ierarhiei sociale: substanță intelectuală a unui neam, în funcție de problemele ei vitale și perene, ei se luptă cu veșnicia și pentru justificarea rasei. Cultura fiind opera talentului lor, ei reprezintă cu mai multă îndreptățire decît avocații din provincie, floarea intelectualității române". în
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
inedită articulație psihologică, dar nu beneficiază, din păcate, și de o performanță pe măsură a expresiei estetice. De aceea, nu am putea miza pe o revalorizare semnificativă a Calvarului, pentru a situa această scriere pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
de titlul altui junimist. Caricatura e un prilej de-a visa în negativ, de-a savura deformarea în sine, în raza gratuității, aci avem observații amare, canale cognitive și stimuli ai reflecției. Cîteva exemple. Dacă în timpul comunismului funcționau, explicabil, două ierarhii axiologice paralele, una oficială, a "scriitorilor noștri", a "artiștilor noștri", "cumva canonizați, sfințiți de partid și, ca atare, inatacabili", și alta neoficială, "singura la care aspira în secret sau pe față orice intelectual (artist) autentic și cu onorabilitatea intactă", după
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
o coproducție a Institului francez cu Municipalul. Toată după-amiaza m-am uitat pe geam și m-am gîndit la Vlad Mugur. La orele din zilele și din nopțile în care am discutat acest text absolut extraordinar al lui Ionesco. În ierarhiile mele. Vlad Mugur era îmbibat pur și simplu de fizica și metafizica fiecărui cuvînt, de ritmurile experiențelor unor vieți acumulate în doar cîteva cuvinte, de invenția lingvistică, de spaime de tot felul. Piesa îl bîntuia, îi neliniștea mintea și trupul
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
a fost construit prin constrângere, educație uniformizatoare și propagandă timp de peste șaptezeci de ani în "bastionul comunismului", Uniunea Sovietică, și aproape cincizeci de ani în celelalte țări ale lagărului socialist. Omul nou trebuia să fie lipsit de simțul proprietății, al ierarhiei axiologice și al valorii personale, să-și piardă dreptul la opțiune în atingerea scopurilor proprii; și chiar să nu aibă scopuri proprii într-o societate a "egalilor", într-o lume nediferențiată. Eșecul comunismului este, de acum, istorie, iar cauzele căderii
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
De fapt, nu un scop în sine, ci un mijloc de a-și crea obsedantul statut de scriitori. La nevoie găsesc finanțatori pentru a-și publica scrierile: directori de bănci sau de crescătorii de păsări sau de restaurante care, necunoscând ierarhia de valori din lumea literară, cred în mod greșit că fac un gest de sprijinire a culturii române investind bani în cărți lipsite (de cele mai multe ori) de orice semnificație literară. Urmează lungile și extenuantele bătălii pentru premiile literare, pentru smulgerea
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
scară axiologică a creației literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o reconstrucție a imaginii literaturii din "epoca de aur", operație ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
al muzicii, faptul că ea dă indicii în ceea ce privește desfășurarea acțiunii. Dar Almodovar alterează substanțial definiția genului: melodrama debutează cu o situație în care valorile burgheze sunt amenințate, iar protagonistul acționează în scopul de a le proteja, de a restabili ordinea/ierarhia socială. Or, în cazul de față, filmul în sine amenință valorile burgheze, denunțându-le ipocrizia și superficialitatea. Prestația actorilor e crucială pentru derularea acestei povești complexe, care jonglează cu trei planuri temporale. Remarcabil e triplul rol în care apare mexicanul
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Rezumîndu-ne, însă, doar la acest palier, la acela care privește exemplaritatea, comitem un grav abuz de înțelegere a artei românești și manifestăm un la fel de mare deficit de evaluare. Atunci cînd receptarea se conformează unor judecăți deja acceptate și se supune ierarhiilor prestabilite, totul pare a fi în ordine, dar atunci cînd intervine problema selecției nedirijate și a opțiunii directe, se instalează o acută stare de criză. Abia în această situație, aceea care angajează soliditatea culturii și siguranța gustului, încep să se
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]