292 matches
-
cu prioritate a furajelor de volum și suprafețelor de teren, pentru producerea de furaje în cultura a doua, contractanților de animale și de produse animaliere; ... b) atribuirea suprafețelor de finețe, pentru recoltarea cu plata în natură, numai contractanților de animale ierbivore sau de produse animaliere de la acestea. ... Articolul 11 Pentru unitățile agricole socialiste se vor stabili, în cadrul planului, sarcini distincte pentru creșterea de purcei și pui, ce urmează să fie vanduti crescătorilor de animale care contractează livrarea de animale, produse animaliere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134422_a_135751]
-
Ca înfățișare se situează între iepure și veveriță, are ochi negri, strălucitori și coadă lungă și pufoasă. Membrele anterioare prezintă cinci degete și sunt scurte, iar cele posterioare doar patru degete și sunt mai lungi. Șinșila este un animal nocturn, ierbivor, curat, liniștit, agreabil și poate trăi până la 10-15 ani. Este foarte curios. Au existat trei specii de șinșile: "Șinșila laniger", "Șinșila brevicaudata" și "Șinșila rex" sau "Șinșila regală". "Șinșila regală" a dispărut complet, iar "Șinșila laniger" (de culoare argintie) este
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe care le construiesc din alge și resturi de coralieri. Cele mai multe specii sunt hermafrodite, femelele adesea se transformă în masculi; schimbarea de sex este adesea asociată
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
inclusiv glande la fiecare picior, care produc o substanța ca gudronul, precum și marcarea teritoriului prin urinare. Masculii sunt protectivi când vine vorba de teritoriul lor, dar permit femelelor să treacă prin teritoriul lor pentru a se hrăni. Okapi sunt animale ierbivore, hrănindu-se cu frunze și muguri de copaci, ierburi, ferigi, fructe și ciuperci. Multe dintre speciile de plante consumate de aceste mamifere sunt otrăvitoare pentru om. Okapi consumă cărbune din copaci arși de fulger. Observații de teren indică că cerințele
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
semnificativ mai mare decât al oamenilor, a dispărut iar multe dintre speciile mai mici au fost au fost exterminate și ele. În total, aproape 60 de specii diferite de vertebrate au dispărut, printre acestea familia diprotodonului (o specie de marsupiali ierbivori masivi, asemănători hipopotamului), câteva specii de păsări mari nezburătoare, canguri carnivori, o șopârlă de cinci metri lungime și Meiolania, o uriașă țestoasă de dimensiunile unui automobil mai mic. Cauza directă a extincției în masă este necunoscută cu certitudine: poate fi
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
metri lungime și Meiolania, o uriașă țestoasă de dimensiunile unui automobil mai mic. Cauza directă a extincției în masă este necunoscută cu certitudine: poate fi efectul focului, al vânătorii, al schimbării climatice sau o combinație a tuturor acestor factori. În lipsa ierbivorelor mari care să controleze vegetația în mod natural și care să recicleze rapid nutrienții solului, a rezultat o sedimentare și carbonizare mai rapidă ceea ce a alimentat virulența incendiilor și transformarea reliefului vegetal. În perioada dintre 18.000 și 15.000
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
strânge cu limba într-un mănunchi și, o retează cu incisivii care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca își găsește un loc de odihnă și începe să rumege; ea este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub formă de bol din ciur în gură, unde este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta. Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în rețea, foios și de aici
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
o zonă cu sere, care ocupă o suprafață destul de însemnată, iar pe versanții dealurilor din împrejurimi se află de livezi cu pomi fructiferi. Diversitatea condițiilor fizico-geografice din zonă se reflectă și în cadrul lumii animale prin varietatea de mamifere, mai ales ierbivore, precum și prin numeroasele păsări. În pădurea de la Pătrăuți trăiește o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar în cea de la Mihoveni sunt mulți fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
sauros", "șopârlă" sau "reptilă"). Owen a ales această combinație lingvistică cu referire la proporțiile impresionante ale acestor animale, precum și la arsenalul lor formidabil de dinți și ghiare. De fapt dinozaurii erau extrem de diverși, făcând parte din subclasa Diapsida. Unii erau ierbivori (în general ornitischieni), alții carnivori (saurischieni). Unii erau bipezi, alții erau patrupezi, iar alții (precum "amozaurul") erau și bipezi și patrupezi, după cum o cerea situația. Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominației lor pe toată suprafața pământului și au cucerit aproape
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
suprafața pământului și au cucerit aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica), însă nu au reușit niciodată să cucerească aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine). Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Alte specii au optat pentru deplasarea în grup
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
reușit niciodată să cucerească aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine). Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor. Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor. Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile ierbivore. Plantele nu conțineau destule substanțe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se agrava în cazul speciilor gigantice. Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
în două ordine, pe baza structurii lor de șold. ns ("soparla-ipohondru") se deosebesc de ornithischians ("pasăre-ipohondru"), prin reținerea de configurare ancestrale de oase în șold. Toate carnivore dinozauri (theropode) sunt saurischians, că sunt una dintre cele două linii principale de ierbivore dinozauri, sauropodomorphs. La sfarsitul Cretacicului Perioadei, toate non- aviare saurischians au dispărut. Acest lucru este menționat că evenimentul Cretacic-Tertiar extincție. Avians (păsările moderne), ca descendenți direcți de un grup de dinozauri theropod, sunt considerate a fi un sub-clade de dinozauri
Saurischia () [Corola-website/Science/325098_a_326427]
-
a fost publicat și de Forrest J. Ackerman într-un număr al ediției americane din "Perry Rhodan". Textul povestește un incident petrecut imediat după ce călătorul scapă de morloci. El ajunge în viitorul îndepărtat al unui Pământ de nerecunoscut, populat de ierbivore blănoase țopăitoare. Doborând una cu o piatră și examinând-o, își dă seama că este, probabil, descendentă a oamenilor/eloilor/morlocilor. Când de el se apropie o artropodă gigantică asemănătoare unui miriapod, călătorul se refugiază în ziua următoare, descoperind că
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Aproape aceeași suprafață este pierdută anual datorită defrișărilor. Pădurile tropicale ale Boliviei sunt bogate în diversitate biologică și conțin un număr neobișnuit de mare de specii de plante. Există de asemenea o mare varietate de animale, începând de la rozătoare, mamifere ierbivore: lama, căprioara, alpaca, vicuna pe platourile andine, până la cele ale pădurii ecuatoriale: tapirul, puma, jaguarul, leneșul , furnicarul, maimuțe, diverse specii de păsări și reptile (iguane) și șerpi (boa, anaconda). Bolivia are 8,8 milioane de locuitori, cu o densitate a
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
umplută cu apă împiedică retragerea locuitorilor pe continentul american. <br>In urmă cu 3000 de ani sunt dovezi istorice care atestă că dispar unele specii ca și calul sălbatic, sau leneșul uriaș, pentru asigurarea hranei fiind vânate de indieni alte ierbivore din regiune.<br> Descoperirea strâmtorii Magellan în octombrie 1520 prin expediția lui Ferdinand Magellan care căuta calea maritimă spre insulele Moluce cu mirodenii (insule ce aparțin de Indonezia situate între insulele Noua Guinee și Sulawesi). Traversarea canalului a durat 20
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante specifice tundrei. În taiga, viața animală este cea mai bogată, întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă. În stepe sunt comune rozătoarele și ierbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici, etc. Cele mai frecvente mamifere întâlnite în Caucazul Mare sunt: ursul brun ("Ursus arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), leopardul("Felis pardus"), zimbrul (endemic), ș.a. Climă este în general rece, cu relativ puține precipitații, deși
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat-o și
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
atrofiată a cecumului care se găsea la strămoșii îndepărtați ai oamenilor, însă studii din 2013 resping ideea existenței unei relații inverse între mărimea cecumului și mărimea și prezența apendicelui. Cecum-urile, care s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
Charles Darwin. El a sugerat că apendicele a fost folosit pentru digerarea frunzelor ca primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau koala, pare să sprijine această teorie. Cecumul koalei îi permite acesteia să găzduiască bacterii ce ajută în mod specific la descompunerea celulozei. Strămoșii omului se vor fi bazat de asemenea pe acest sistem când
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
numită polizaharidă și nu poate fi digerată de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adică o polizaharidă. Hidroxilii celulozei reacționează cu aldehidele și formează acetații. Această reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza hidrolizei celulozei și transformând-o în glucoză. Omul nu are aceste enzime. Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminând apa conținută în moleculele monozaharoase. În acest caz glucoza este monozaharidă. Companiile de bumbac
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
bogate în amidon și zahăr, dar sărace în celuloză, din moluște, însă mai rar din pești. Nu fac provizii de iarnă, astfel că supraviețuirea lor în mediul natural este dependentă de accesul la hrană. Raportată la celelalte animale de blană ierbivore, este un animal de talie mare, cu un corp de formă relativ cilindrică, de o lungime cuprinsă între 50-80 cm și un perimetru toracic de 40-60 cm. Greutatea nutriei este cuprinsă între 6-10 kg și chiar mai mult, în condiții
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande secretă un anticoagulant. Varanii de Komodo sunt recunoscuți în lumea reptilelor pentru comportamentul de grup când vânează. Dieta lor principală constă în diferite tipuri de ierbivore dar și cadavre. Au fost raportate cazuri de atacuri asupra oamenilor mai ales în Indonezia. Împerecherea se desfășoară între lunile mai și august, iar ouăle sunt depuse în septembrie, în număr de aproximaiv 20, fie în cuiburi abandonate de megapode
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
țețe, toate trăiesc în Africa subsahariană. Și masculii, și femelele, se îmbuibă cu sângele vertebratelor, sugând la o singură înțepătură o cantitate de sânge echivalentă cu de trei ori greutatea lor. Ele sug sânge de la o varietate mare de animale ierbivore - și dintre cele originare din Africa, și dintre cele care nu sunt autohtone. Ele înțeapă și oameni. Înțepătura este o rană adâncă, dureroasă, ca cea făcută de o armă ascuțită, pentru a putea suge sângele. Ea produce în același timp
Musca țețe () [Corola-website/Science/326506_a_327835]