199 matches
-
a avut ca naș de călugărie pe Ioanichie Bălan, unchiul său. Timp de cinci ani a lucrat la Bistrița, la activitățile de restaurare la Complexul de acolo, alături de starețul Ciprian Zaharia. La data de 1 martie 1981 a fost hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Teoctist Arăpașu, ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1982 a fost hirotesit arhidiacon tot de mitropolitul Teoctist Arăpașu, iar în 1985 a fost transferat la Centrul Eparhial de la Iași, unde a avut mai multe funcții: prim-
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza "Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa". După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) și ieromonah (1986). În anul 1985 a făcut cursurile doctoratorale în specialitatea Patrologie la Institutul Teologic din București, cu dizertația "Politica religioasă a împăratului Iustinian", avându-l coordonator științific pe Pr. prof. dr. Ștefan Alexe. După ce timp de un
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
trăi o viață monahală, el a intrat ca frate în 1968 în Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Odessa, fiind tuns în monahism la data de 29 martie 1969 de către IPS Serghie Petrov, Mitropolitul Odessei și Hersonului. A fost hirotonit ca ierodiacon în Catedrala Mitropolitană din Odessa la 29 decembrie 1970 de către PS Meliton Soloviev, Rectorul Seminarului și Academiei Teologice din Leningrad (Sankt Petersburg), iar la 23 februarie 1973 ca ieromonah în Catedrala Episcopală din orașul Ujgorod de către IPS Grigorie Zakaliak, Arhiepiscop
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
numele monahal de Irineu. De-a lungul activității sale monahale, părintele Irineu a trecut prin mai multe trepte clericale. Astfel, în anul 1981 este tuns ca rasofor. La 3 mai 1983, din încredințarea mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost hirotonit drept ierodiacon de către Ioan de Helsinki, mitropolitul Finlandei, iar la 17 noiembrie 1984, a fost hirotonit drept ieromonah de către Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Având în vedere meritele sale duhovnicești și abnegația sa de slujire a Bisericii lui
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
La data de 24 martie 1988, tânărul Victor Ivanovici Ovcinicov a fost tuns în monahism "pentru necesitățile Academiei Teologice din Moscova" de către arhimandritul Aleksei Kutepov, astăzi arhiepiscop de Alma-Ata și Semipalatinsk. În ziua de Paști a anului 1988 este hirotonit ierodiacon de către episcopul Aleksandr Timofeev de Dmitrov, apoi la 26 iunie 1988 este hirotonit ieromonah. Ieromonahul Iustinian Ovcinicov a beneficiat de un program de schimburi de experiență între Biserica Ortodoxă Rusă și celelalte biserici ortodoxe, și a urmat, în perioada 1988-1992
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
născut la data de 18 octombrie 1941, în comuna Slatina (județul Suceava), primind la botez numele de Vasile. El provine dintr-o familie foarte prolifică de stil vechi din Moldova, șapte dintre copii fiind acum monahi de stil vechi (ieromonahi, ierodiaconi sau maici). În perioada războiului, familia sa a fost obligată să plece în refugiu. În anul 1949, după căderea monarhiei, a intrat la școala primară, absolvind opt clase în 1957. În anul 1957, fiind în vârstă de numai 16 ani
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
numele de Vlasie (nume luat în onoarea Sf. Sfințit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei) de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc Avacum (26 noiembrie 1968), este hirotonit ierodiacon de către PS Episcop Silvestru Onofrei. De atunci, și-a împărțit timpul între ascultările mănăstirești și slujbele bisericești. Este desemnat ca profesor de muzică psaltică pentru monahii de la Mănăstirea Slătioara. La 31 iulie 1981, de ziua Sfântului Evdochim, chiar în ziua
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
1981 este tuns în monahism de către arhimandritul Ieronim Zinoviev, starețul Lavrei Serghiev Posad din Moscova. La data de 19 mai 1981, rectorul Academiei Teologice din Moscova, arhiepiscopul Vladimir Sabodan, ulterior mitropolit al Kievului și a întregii Ucraina, l-a hirotonit ierodiacon, apoi la 18 ianuarie 1982 este hirotonit ieromonah de către același arhiereu. Din anul 1982 intră ca ieromonah în Lavra Serghiev Posad din Moscova. În anul 1985 a fost ridicat la rangul de egumen. La data de 20 iulie 1990, Sf.
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din satul Chiștelnița (raionul Telenești) de către starețul acestei mănăstiri, arhimandritul Nicandru (Munteanu), primind în cinul de monah numele Petru în cinstea Sf. Apostol Petru, prăznuit în fiecare an la data de 12 iulie. Este hirotonit ierodiacon la 12 iulie 1992 în fosta Catedrală Mitropolitană "Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron" din Chișinău de către ÎPS Vladimir Cantarean, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, apoi ieromonah la 28 august 1992 de către același ierarh și în aceeași biserică. La 10
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
făceau parte din conducere și cunoscuți de către P.S. Galaction: părintele Dionisie Hugeanu, Evloghie Oța și Silvestru Onofrei (viitorul mitropolit), care l-au convins să vină la Mânăstirea Slătioara. În anul 1956, IPS Galaction l-a hirotonit pe fratele Silvestru ca ierodiacon și apoi ca ieromonah. De atunci, ieromonahul Silvestru a început o activitate pastorală foarte mare, slujind, la comunitățile credincioșilor de stil vechi în Moldova și în alte părți ale țării. În ultima perioadă a regimului comunist, Biserica Ortodoxă de Stil
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi "Tetraevangheliarul de la Humor", dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare ""a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim"". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
de Telegrafiști, a fost lăsat la vatră pe 24 aprilie 1945, iar pe 1 iulie 1945 a intrat ca frate la Mănăstirea Neamț. Acolo a depus voturile monahale și a primit numele Gherasim pe 23 martie 1946, fiind apoi hirotonit ierodiacon. În anul 1952 a fost hirotonit ca ieromonah. A urmat cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1949-1953), apoi cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1953-1957). În anul 1957, a fost numit egumen la Mănăstirea Neamț (1957-1962), fiind în paralel
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna“ din Sibiu, luându-și licența cu lucrarea "Parabolele lui Iisus de Joachim Jeremias". Această lucrare a fost tipărită ulterior la Editura Anastasia din București. La data de 14 mai 1986 a fost hirotonit ierodiacon, în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către fostul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, PF Teoctist Arăpașu, care în vremea aceea era Mitropolit al Moldovei. Două luni mai târziu, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna. În perioada anilor 1980-1989 a avut
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
mare eclesiarh, protosinghelul Petroniu Tănase - care a organizat corul, protosinghelul Gherontie Bălan, ieromonahul Paisie Olaru - duhovnic al mănăstirii între 1949-1953, ieromonahul Arsenie Papacioc - care a viețuit aici între anii 1952-1958, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor - care a viețuit aici între 1952-1954, ierodiaconul Antonie Plămădeală - care a viețuit aici între anii 1950-1954, lucrând ca profesor la școala monahală și fiind hirotonit ieromonah (1953), teologul Andrei Scrima - tuns în monahism la Slatina etc. Starețul Cleopa a condus Mănăstirea Slatina până în anul 1956, întemeind o
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
primind cu această ocazie numele monahal de Visarion. Întors din Țara Sfântă, a trecut o vreme pe la mănăstirile din Muntele Athos și s-a stabilit apoi la mănăstirea Pakra din Slavonia. Acolo a slujit timp de aproape șapte ani ca ierodiacon și ca ieromonah. A trăit câțiva ani într-o peșteră ca sihastru. Nu a avut studii. A fost descris de academicianul David Prodan drept „simplu, incult, apărând în chip de ascet, o figură menită a răscoli fanatismul religios popular, una
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
are ”sunetul” de odinioară și pe care, datorită reparațiilor la care a fost supus, nu se mai pot citi inscripțiile originale; - un clopot din anul 1570, cu inscripții în limba polonă; - o icoană a Maicii Domnului pe pânză pictată de Ierodiaconul Ierotei la anul 1772; - o dveră (tablou) de stofă brodată în stil bizantin din secolul al XVIII-lea cu broderie cu fir de argint în relief cu elemente florale; - un felon și un epitrahil confecționate din stofă de epocă la
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț și facultatea de Teologie de 4 ani la București. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948. În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală; În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoției. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula și în Parohia Jimbor - Cluj
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
(n. 4 aprilie 1891, comuna Slașoma, județul Mehedinți - d. 1975, Elveția) a fost ierodiacon și autor al unei traduceri în limba română a Bibliei, publicată în 1921, traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al mănăstirii, egumenul
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
anii 1906-1911, mănăstirea Hâncu este vestită, datorită ieromonahului Sava, care tămăduia sufletele multor creștini, și despre care se spune: "cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea dată mănăstirea dispunea de 632 desetine de pămînt. Din anul 1918 stareț al Mănăstirii Hâncu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obștea monahală pînă în anul 1939. În anul 1923 mănăstirea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului. Porfirie și-a înregistrat impresiile în jurnalele lui, publicate ca "Kniga bytija moego" ("Cartea ființei mele") în 9 volume din 1894 până în 1901. În primul volum, Porfirie scrie: „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, și astfel focul sfânt nu este o minune. El
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism, la data de 11 decembrie 1995, este hirotonit ierodiacon, iar după încă patru ani (la 22 februarie 1999) este hirotonit și ca ieromonah. Începând din anul 2001, a fost desemnat în funcția de ajutor de stareț al Mănăstirii Sfânta Treime din Cucova. A fost hirtotesit ulterior ca protosinghel și
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele veșnice a PS Evloghie Oța la 28 februarie 1979, urmașul său ca stareț la conducerea Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din București a rămas părintele
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
jefuite, mormântul P.S. Evloghie profanat și osemintele mutate sau incinerate, iar pe locul bisericii au fost plantate mături. Ieromonahul Flavian a fost arestat la data de 26 mai 1983 sub învinuirea de "activitate stilistă" și "port ilegal de uniformă", împreună cu ierodiaconul Teodosie Murgu (actualmente arhidiaconul Teoctist), fiind condamnat la doi ani și jumătate de închisoare. În anul 1986, în baza unui decret de grațiere, a fost eliberat și s-a stabilit, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Silvestru Onofrei (†1992), la Mănăstirea Slătioara
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]