KorAP: Find »[drukola/base=ieroglific & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...17 >

412 matches

Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405

dovedește afilierea sa la un alt tip de raportare la lume și, mai ales, atestă, încă o dată, faptul că principele depășise limitele mentalităților spațiului cultural răsăritean. Să detaliem lucrurile. În primul rând, cornul este, și în lumea anapoda a Istoriei ieroglifice, un semn general recunoscut de putere. Tradiția este veche, provine din Biblie; în orice sistem simbolic, cornul a păstrat acest ascendent. Pentru a ocupa abuziv poziția supremă, Strutocamila trebuie să primească o investitură semnificativă: "Strutocamilii, după chipul ce din fire

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
că Inorogul nu duce o simplă luptă pentru sine, din ambiție, dintr-un sentiment vindicativ, ci una în numele unor valori ultime. Victoria sa nu este doar dezirabilă, ci obligatorie pentru ca echilibrul lumii să se restabilească. În lumea fiarelor din Istoria ieroglifică, Inorogul se bucură de un respect pe care îl datorează tocmai calităților curative ale cornului său. Multe dintre ele îi datorează chiar viața și nu e vorba doar de cele pozitive. Printre aceștia se numără însuși Hameleonul, cel care este

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
punem, apoi, în dialog cu ceea ce îi urmează... Petru Vaida 77 susține, pe bună dreptate, că mai multă maturitate, mai multă îndrăzneală și, prin urmare, mai multă autonomie și încredere în rațiune decât în primele lucrări arată Cantemir în Istoria ieroglifică. Prin urmare, în această operă, scrisă fără autocenzură, căci era limpede că ea nu are cum să devină publică, autorul își manifestă întreaga sa libertate de gândire. Pasajul pe care își sprijină argumentația este, într-adevăr, grăitor, nemailăsând loc suspiciunilor

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
mieu cu bună inimă toate a răbda ieste"78. (s.m.) Așa cum foarte bine observă Petru Vaida, atitudinea Inorogului este exact cea pe care stoicismul și în special Seneca o recomandă înțeleptului: indiferența față de moarte. Pe de o parte, eroul Istoriei ieroglifice pare împăcat cu soarta, având liniștea celui care știe că orice îi oferă aceasta, nu îl poate învinge. Esențialul stă în atitudinea cu care înțeleptul primește aceste lovituri, nu în efectul aparent pe care ele îl au asupra vieții sale

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
categorică, covârșitoare. În plus, ea este obținută în urma unor intrigi și a unor răsturnări de situații din care personajul știe să profite. Dar ea nu mai are forța de convingere a marilor mahii mitologice. Tragedia tacită a Inorogului din Istoria ieroglifică este tocmai faptul că, pentru a supraviețui, este nevoit să coboare din cadrul rarefiat al mitului, să-și părăsească lumea ideală în care îl plasase imaginația pioasă a medievalilor și să-și însușească arta supraviețuirii în varianta balcanică. Ei bine, da

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
personaj pozitiv, înțeleptul Lup, pricepe că rolul său nu are cum să fie unul determinant într-un context politic și preferă marginalizarea, Inorogul este nevoit să accepte conviețuirea cu parteneri care nu sunt de teapa sa. Peste lumea din Istoria ieroglifică plutește, ca un abur urât mirositor, fatalitatea balcanică a lui "pupat toți piața endependenți". Iar Inorogul, odinioară efigie a perfecțiunii, este nevoit să accepte să supraviețuiască sub această umbră. Epilog Inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
imagine ostentativă a perfecțiunii, Inorogul convinge în măsura în care întruchipează o idee, un ideal, dar rămâne mai curând o funcție, un principiu tradus alegoric decât un personaj bine articulat. 2. Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ul Evocat cu pioșenie de fiul său, Inorogul, chiar la jumătatea Istoriei ieroglifice, Monocheroleopardalul reprezintă cel mai straniu hibrid al cărții. În alcătuirea sa, Cantemir nu mai ține cont de nici o logică a combinațiilor posibile, dorind să creeze o imagine a perfecțiunii absolute. Oricum, se observă din start că autorul nu se mai

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
revin însă la rememorarea istoriei Monocheroleoparadalului. Ioana Em. Petrescu observă cu finețe faptul că scena propriu-zisă este precedată de o dezbatere cu miză fiolosofică, care va reprezenta "background"-ul ideatic, justificarea acestei istorii: "Dacă ne mulțumim să vedem în Istoria ieroglifică un pamflet politic sau o istorie în travesti animalier, povestea Monocheroleopardalului nu e decât transpunerea în registru alegoric a spectaculoasei ascensiuni politice a lui Constantin Cantemir. Dar o asemenea rapidă schimbare de stare socială este ea însăși, pentru D. Cantemir

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
accederii lui Constantin Cantemir de la statutul de simplu răzeș la cel de domnitor (e drept, o "carieră" unică în epocă, dar atât de comună în istoria Bizanțului, de pildă), cred că limităm semnificațiile personajului și sensurile cărții.11 Logica Istoriei ieroglifice este una care aproape și-a câștigat independența de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii neștirbite, pentru a legitima pretențiile Inorogului, el însuși un exemplar moral care

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
Corbul (ajuns epitrop din întâmplare, dar rămas tot Corb), nici Struțocamila (care nu-și cunoaște până la sfârșit numele), nu ajung, rămânând, și unul și celălalt, la vechea lor natură "categorială" dată prin naștere"15. Monocheroleopardalul este singurul personaj din Istoria ieroglifică apt să se contruiască pe sine, să se elibereze din chingile propriei firi și să-și clădească un destin. După acest moment-cheie, tot ceea ce se petrece, întregul șir de metamorfoze este rodul voinței, al acțiunii programatice a personajului. De acum

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
din urmă, el realizează, sub chipul ultimului animal înfrânt, integrarea sintetică a tutror "duhurilor" asimilate până atunci; sub un singur chip, nu întâmplător cel al leului, sunt întrunite, așadar, toate celelalte duhuri"20. Într-adevăr, dacă ceilalți hibrizi ai Istoriei ieroglifice preiau nu doar trăsăturile de caracter, ci și pe cele fizice ale animalelor din combinația cărora iau naștere (ceea ce îi proiectează în plin grotesc), Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ul21 nu absoarbe decât virtuțile spirituale preferând, de fiecare dată, aspectul fizic al ultimului avatar. Devenirea

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
dintre Monocheroleopardal, pe de o parte, și Strutocamilă și Corb, pe de alta, duce la acea năruire a ordinii lumii, al cărei recul se resimte până la nivel cosmic. Sigur, dacă aș păstra logica celorlalte capitole despre fiecare personaj din Istoria ieroglifică, ar trebui să fac istoria fiecărui simbol care alcătuiește acest personaj. Nu are însă rost, mai ales că nu aici rezidă esențialul, ci în capacitatea combinatorie, în luciditatea de a alege ceea ce este mai bun și de a-și construi

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
Magnus sau de autorii de bestiare atestă în primul rând calitatea de vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l determine pe Lup să-și încerce și el norocul. Nu îmi scapă faptul că ea, cea mai vicleană dintre vicleni, se declară învinsă și

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
inițiați ori războinici, divinitate tutelară ce veghează asupra trecerii marilor praguri, a marilor treceri care jalonează existența umană: nașterea, inițierea și căsătoria, moartea"51. Să recunoaștem, aceeași diversitate a simbolului lupului a stat și la baza elaborării personajului din Istoria ieroglifică. Conștient de reputația negativă a acestei măști, Cantemir a preferat totuși să adâncească structura simbolică, să negocieze sensurile și să relativizeze tradiția covârșitoare, pentru a esențializa o sumă de trăsături care pot fi convertite în sens pozitiv. Pentru a realiza

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
de acelea pe care le putea interpreta după cum îi convenea. A ieșit un personaj care, în ciuda exemplelor care insistă asupra ferocității modelului său natural, este, de departe, sursa cea mai impresionantă a înțelepciunii practice și a chibzuinței. Lupul din Istoria ieroglifică pare a-și fi uitat latura de carnasier sângeros și a se fi transformat într-un simbol al Rațiunii. 4. Brehnacea în căutarea adevărului Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a încadra acest personaj în bestiarul Istoriei

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
pare a-și fi uitat latura de carnasier sângeros și a se fi transformat într-un simbol al Rațiunii. 4. Brehnacea în căutarea adevărului Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a încadra acest personaj în bestiarul Istoriei ieroglifice este să-l identificăm. Ce este brehnacea, așadar? Sigur, o pasăre răpitoare, așa cum îi fixează locul însuși autorul în ierarhia zburătoarelor. Dar ce fel de pasăre de pradă? Căci rolul său nu este unul negativ, ca al celorlalte răpitoare. Termenul

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
suficiente cunoștințe pentru a porni o cercetare pe cont propriu, voi merge pe mâna unui specialist la care aderă comentatorii ediției academice din 1974: Al. Filipașcu. În articolul său din 1969, Relații despre fauna Moldovei din sec. XVII-XVIII în "Istoria ieroglifică" de Dimitrie Cantemir, autorul identifică Brehnacea cu acvila țipătoare sau cu acvila de munte. În orie caz, cu o acvilă: "Înainte de toate, vulturul (Gyp fulvus) "penele sure ca de vultur" (II, 241), cu rol de monarh peste toate celelalte păsări

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi pună în seamă o astfel de meteahnă. Una care a și impus conotația malefică a răpitoarei de-a lungul secolelor. În Istoria ieroglifică însă, Vulturul impune doar prin forță și rapacitate. Acestea sunt atuurile și argumentele sale: de el se tem toți (Vulpea, bunăoară, își mărturisește direct teama, care i-ar și justifica atitudinea servilă). Ca monarh absolut al păsărilor, el nu pare

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
se tem toți (Vulpea, bunăoară, își mărturisește direct teama, care i-ar și justifica atitudinea servilă). Ca monarh absolut al păsărilor, el nu pare a avea resurse spirituale, nu intervine, nu arbitrează conflictele, nu dă dovadă de înțelepciune. Lumea Istoriei ieroglifice nu este una care să se lase condusă de spirit, ci de forța manifestată brutal asupra celui mai slab. Din această perspectivă, alături de Leu, Vulturul alcătuiește cuplul necontestat care ocupă prim-planul ierarhiei: "Leul dară de pre pământ (carile mai

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
aceste două tradiții simbolice, Dimitrie Cantemir avea de ales. Și o face fără ezitare: Vulturul, monarhul, este pasărea rea, lipsită de orice atribut al spiritului, conducătorul temut, iar nu iubit, pe când Brehnacea reprezintă una dintre puținele figuri stimabile ale Istoriei ieroglifice, egala întru înțelepciune a Lupului. Chiar dacă ea ocupă poziția fruntașă în ierarhia răpitoarelor, în imediata apropiere a Vulturului, are capacitatea de a-și tăgădui natura și de a evolua pe calea spiritului. De a se îndrepta, în cheie alegorică, către

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
adaoge cu bătrânéțele)"26. Atitudinea naratorului față de acest personaj este, vizibil, una favorabilă; dacă altora le construiește portrete în negativ sau le comentează acid comportamentul sau discursul, Brehnacei îi acceptă unele calități rare în lumea păsărilor și jivinelor din Istoria ieroglifică: pe de o parte, ea este bătrână, deci își poate controla impulsurile; pe de altă parte, este, aflăm, pricepută, inițiată în multe "științe" și "meșterșuguri". Posedă, altfel spus, atât știința de carte, cât și, mai important încă, știința vieții. Brehnacea

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
un gând neîmpreunare aduce)"30. Prin urmare, Brehnacea aduce în discuție responsabilitatea pe care înțeleptul o are în cetate: el trebuie să dea dreapta măsură, el este chemat să fixeze norma. Asta, firește, în utopiile anticilor. Nu și în Istoria ieroglifică, unde cei doi sunt marginalizați ca personaje incomode. Dialogul lor se transformă, pe nesimțite, într-o amicală competiție oratorică pe teme clasice: înțelepciunea, fericirea. Când Lupul își expune teoria, Brehnacea este nevoită să accepte evidența. Ei bine, ceea ce urmează este

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
opinia, era socotit periculos și împins către margine. În tot acest anturaj al lașității sau al prudenței, Brehnacea are totuși curajul de a spune lucrurilor pe nume. Firește, astfel de sfaturi înțelepte nu au căutare în lumea coruptă din Istoria ieroglifică, dar ele își demonstrează realismul și clarviziunea către final, când Brehnacea joacă un meritat rol de mediator. Unul care i se potrivește. Calitățile sale diplomatice o ajută să stingă unele conflicte mocnite, să îmblânzească pedeapsa unor (s)pioni meschini, lipsiți

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
Cantemir trebuie să le fi consultat. Prin urmare, cărturarul știe foarte bine că are de a face cu o mască ale cărei trăsături generale nu le poate modifica, ci doar nuanța. Mai sunt câteva astfel de cazuri în întreaga Istorie ieroglifică, când autorul nu riscă să deturneze un simbol oricum prea puternic pentru a mai permite torsionări credibile: vulpea, corbul, inorogul într-o oarecare măsură. Dar, în aceste cazuri, măștile sunt alese cu mare grijă, conform necesităților de dispunere inegală a

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
a-și atrage prada în capcană. El este, deocamdată, străin de valori și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci scoate la iveală doar viciile pe care unii gânditori vechi i le-au pus pe seamă, dar pe care favorurile nobililor i le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria și valorificarea plăcerilor

Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]