1,501 matches
-
mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), chițcan pitic ("Sorex minutus"), șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), sau chițcan de munte ("Sorex alpinus"). Specii de păsări: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), corb ("Corvus corax"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), șoim călător ("Falco peregrinus"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuță ("Corvus monedula"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
că Opt poeme din ciclul "Nenumită lumină" i-au fost publicate la Paris în traducerea lui George Ciorănescu și cu o introducere de Al. Ciorănescu, în 1963. În același an, se tipărea însă tot la Paris, sub îngrijirea lui Virgil Ierunca și cu o prefață a acestuia, o antologie din creația să lirica în limba română, alcătuită - spune prefațatorul - de poetul însuși "cu puțin înainte de moarte", sub titlul Fructul de a trăi (Fundația regală Universitară Carol I). Ea reunește paginile cele
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
cu Poemele luminii de Lucian Blaga (pentru care eseistul din Figuri și cărți își manifestase marea admirație). Fără forță de expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
sunt astfel de termeni ce revin cu o anumită frecvență, conferind poeziei acel aer de generalitate a meditației care cheamă stilizarea figurației și a gesticii, într-un discurs ritualizat, de o solemnitate de rugăciune, lipsită de orice stridenta retorica (V. Ierunca vorbește, foarte expresiv, despre "economia oraculara" a acestui discurs). Subiectul liric pare a-și rosti poemul, precum Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
blagian de înstrăinare - apariția, pe urme romantice, a conștiinței individuației, definitorii pentru "omul problematic", tulburat de întrebări fără răspuns în fața misterului lumii - nu se regăsește în viziunea lui Alexandru Busuioceanu. "Omul" propus de acesta nu este - cum observa și V. Ierunca - o "conștiința nefericită", "căzută", exclusă din Edenul originar, ivnovată de orgoliul interogației, ci una într-alt fel alienata, trăind distanță față de o lume rămasă în condiția ei paradisiacă, insă prizoniera a unei inerții a frumuseții, marcată de un soi de
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
soi de deficit de vitalitate autentică. ceea ce frământa conștiința eului liric este tocmai această insuficientă a paradisului moștenit, care nu mai solicită investiția de energie individuală capabilă să-și aproprieze misterul, să dea cunoașterii sale sporite o pecete personală. V. Ierunca numește esențialul acestei aspirații în căutarea unui "paradis activ" și în faptul de a consemna "chinul... acestui divorț dintre lenevia lumii și reabilitatea ei energică". În absența unei asemenea energii, universul devine fad și lânced, chemând reacția de respingere și
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
voi petrece noptie/ în așteptarea mărturiei mari și-a răsăritului"). Este o regasire de sine ce nu contrazice, în ciuda schimbării registrului discursiv, sensul major al căutărilor din poemele precedente. Despre aceste căutări antologia prefațata cu o generoasă înțelegere de Virgil Ierunca în urmă cu peste trei decenii spune, se pare, esențialul ( Nu știm, deocamdată, din ce ansamblu de texte s-a făcut selecția și câte vor fi fost lăsate pe din afara). De n-ar fi rămas decât cele adunate sub titlul
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
utopia dacică", intră de asemenea în rețeaua de comunicări cu prietenii. Îi răspund mai rar, dar cu bune aprecieri, Mircea Eliade și E. M. Cioran. Îi scriu des Victor Buescu de la Lisabona (până se ceartă, p. 140, 144), N. I. Herescu, Virgil Ierunca de la Paris, Grigore Nandriș de la Londra, G. Racoveanu din Germania, Emil Panaitescu de la Roma, Al. Ciorănescu din Insulele Canare și mulți alții. Cel mai apropiat de Al. Busuioceanu mi s-a părut, în intervalul ultimilor ani, 1952-1961, D. N. Ciotori, jurist
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
în martie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Autorul a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri potrivit sugestiilor primilor săi cititori, după cum menționează într-o însemnare din "Jurnalul inedit", datată 23 iulie 1959: „Recitesc Ghicitor în pietre și-mi dau
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri potrivit sugestiilor primilor săi cititori, după cum menționează într-o însemnare din "Jurnalul inedit", datată 23 iulie 1959: „Recitesc Ghicitor în pietre și-mi dau seama că Ieruncii aveau dreptate: ultima parte a nuvelei, adică după ce Emanuel întâlnește pe Adina la bar - se desfășoară pe alt plan, atmosfera de «mister» dispare dintrodată. Acțiunea și personajele acestor pagini aparțin unui univers literar care ar putea fi al oricui alt
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
și am transcris nuvela - și nu mi-am dat seama de «căderea» ultimei părți”. Varianta finală a nuvelei a apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în numărul special (48-49, noiembrie 1986) dedicat savantului al periodicului "Limite", revistă culturală românească ce apărea la Paris sub îndrumarea lui Virgil Ierunca, că Mircea Eliade i-a spus de mai multe ori că „lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre”. Culianu considera că apelul la divinație stă la baza descifrării procedeului
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
munte ("Tetrao urogallus"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), soim călător ("Falco peregrinus"), brumărița de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuța ("Corvus monedula"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăza ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierla ("Turdus merula"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), mierla de
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
Nyctalus noctula"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"); Păsări cu specii de: acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar ("Buteo buteo"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"), scatiu ("Carduelis spinus"), pițigoi-de-brădet ("Parus ater"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
păsărilor sălbatice) semnalate în arealul parcului: acvilă ("Aquila pomarina"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), corb ("Corvus corax"), striga ("Tyto alba"), huhurezul mic ("Strix aluco"), cojoaica de pădure ("Certhia familiaris"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), șorecarul comun ("Buteo buteo") ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim călător ("Falco peregrinus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), viespar ("Pernis apivorus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), pițigoiul sur ("Parus palustris
Izvoarele Carașului () [Corola-website/Science/325857_a_327186]
-
sunt robuste, greoaie și slabe zburătoare, având aripi scurte, rotunjite și bombate, de talie variată, cu gheare la picioare (pentru scormonit), uneori cu creastă colorată în roșu și cu ciocul puternic; cele mai multe trăiesc în păduri, fiind vânate (fazanul, potârnichea, prepelița, ierunca), câteva specii fiind domesticite (găina, păunul, bibilica). Multe prezintă dimorfism sexual. În general sunt păsări greoaie, robuste și slabe zburătoare, de talie mare (cocoșul de munte), mijlocie (ierunca, găina), rareori mici (prepelița). Au aripi relativ scurte, rotunjite și bombate. Mușchii
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
cu ciocul puternic; cele mai multe trăiesc în păduri, fiind vânate (fazanul, potârnichea, prepelița, ierunca), câteva specii fiind domesticite (găina, păunul, bibilica). Multe prezintă dimorfism sexual. În general sunt păsări greoaie, robuste și slabe zburătoare, de talie mare (cocoșul de munte), mijlocie (ierunca, găina), rareori mici (prepelița). Au aripi relativ scurte, rotunjite și bombate. Mușchii puternicii sunt ideali pentru fugă, dar sunt de regulă incapabili să susțină corpul lor greu în zbor pe distanțe lungi. Oasele sunt compacte, puțin pneumatic cu puține goluri
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
vegetală, dar nu o refuză nici pe cea animală: insecte, melci și viermi. Hrana, cu puține excepții, și-o caută hrana pe sol, scormonind pământul cu ghearele. Prezintă o mare importanță economică și cinegetică deoarece multe specii (fazanul, potârnichea, prepelița, ierunca) sunt vânate și valorificate pentru carnea lor gustoasă. Din vremuri străvechi unele specii au fost domesticite (găina, păunul, bibilica), fiind obținute multe rase domestice.
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări: protejate prin "Directivă CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), cocosul de munte ("Tetrao urogallus"), pupăza ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), buha ("Bubo bubo"), forfecuța ("Loxia curvirostra"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), cojoaica de pădure ("Certhia familiaris"); Reptile și amfibieni: șopârla
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
de vacanță. Călătorie în Italia, [București], Fundația Culturală Memoria, [2003], 181 pagini + 11 pagini cu facsimile și iconografie. 2. În acel moment, 1953, Mihai Niculescu colabora asiduu la France Internationale pentru România. Aici îi întâlnește pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care erau redactori de mai multă vreme. În 1956 este invitat de BBC ca realizator de programe culturale în limba română. Acceptă fără ezitare.
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), hermelină ("Mustela erminea"); Păsări protejate prin "Directiva CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): ieruncă ("Tetrastes bonasia"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), buhă ("Bubo bubo"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"). Printre raritățile floristice semnalate
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
liliacul cârn ("Barbastella barbastellus"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul de amurg ("Nyctulus noctula"); Păsări: găinușa de alun ("Tetrastes bonasia"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), aușel ("Regulus regulus"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martinus"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), pițigoi de brădet ("Parus atus"), vânturel
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
Nicolae Scurtu Bibliografia istoricului și criticului literar, eseistului, poetului și memorialistului Virgil Ierunca (1920 -2006) este imensă, deosebit de valoroasă și, de aceea, se impune a fi cercetată, sistematizata, adnotata și publicată în câteva tomuri, ce vor demonstra dimensiunea și profilul unui autentic intelectual a cărui voce, timp de o jumătate de secol, s-
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
a cărui voce, timp de o jumătate de secol, s-a impus în alt spațiu cultural. Publicistica să literară și nonliterară se cuvine a fi investigată și publicată în întregime întrucât, pentru cei mai mulți dintre contemporanii săi, este complet necunoscută. Virgil Ierunca a fost și un excepțional epistolier, autor al câtorva mii de epistole, trimise familiei, prietenilor și scriitorilor din țară, din Europa și din alte părți ale lumii, și în care se găsesc, întotdeauna, prețioase informații de istorie literară, culturală, socială
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
în câteva corpusuri de documente, atât de necesare pentru elucidarea unor momente din evoluția literaturii contemporane. Restituim, aici, pentru întâia oară, epistolele trimise lui Perpessicius, poetei Victoria Ana Tăușan (n. 1937) și istoricului literar Marin Bucur (1929-1994), pentru care Virgil Ierunca a manifestat o prețuire specială, atât pentru opera lor, cât și pentru atitudinea pe care au avut-o față de regimul abuziv și totalitar de la București. Articolele și intervențiile radiofonice ale lui Virgil Ierunca și ale Monicăi Lovinescu privitoare la cărțile
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]