511 matches
-
de cetit, dă cu cârligul în apă și iasă bălaurul. Atunci îi aruncă frâul în cap și se înalță cu el în aier” (8, pp. 137 și 146) ; sau „în vremea cât se roagă [= citește din carte] îngheață apa din iezer și atunci șolomonarul merge până la mijlocul iezerului cu toporul ce îl are în traistă, taie la mijloc gheața și atunci se ivește un balaur” (8, p. 147). Așa cum apar ele în credințe populare de tipul celor citate mai sus, gesturile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și iasă bălaurul. Atunci îi aruncă frâul în cap și se înalță cu el în aier” (8, pp. 137 și 146) ; sau „în vremea cât se roagă [= citește din carte] îngheață apa din iezer și atunci șolomonarul merge până la mijlocul iezerului cu toporul ce îl are în traistă, taie la mijloc gheața și atunci se ivește un balaur” (8, p. 147). Așa cum apar ele în credințe populare de tipul celor citate mai sus, gesturile solomonarului fac parte dintr-o sferă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citate mai sus, gesturile solomonarului fac parte dintr-o sferă de semnificații mito-rituale arhaice și universale. În astfel de cazuri, apa și „duhul” care o locuiește se identifică. A lovi apa în orice punct, dar mai ales în „centru” („la mijlocul iezerului”) înseamnă, mitic și ritual, a lovi balaurul care guvernează această stihie. Să ne aducem aminte de ritul de construcție indian, în cadrul căruia zidarul, ca prim gest consacrator, bate un țăruș în pământ (într-un punct anume, indicat de magul-astrolog), cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
balaurului, fecioara își păstrează însă/ încă prerogativele magice. Iată rezumată această legendă, cu pasaje extrase din Viețile sfinților pe luna aprilie, tipărită la Mănăstirea Neamț în 1834. În Palestina, lângă o cetate, un balaur fioros își face lăcaș într-un iezer (sau într-o grotă), terorizând populația și devorând oamenii și animalele care se apropiau. Pentru a potoli furia distructivă a monstrului, i se oferă periodic un copil din cetate. Vine și rândul fetei împăratului, care este expusă pe malul apei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ci au supraviețuit, fiind anexate la cele războinico- - masculine ale eroului. în varianta românească a legendei (cea de la începutul seco- lului al XVII-lea), relația erotică dintre balaur și fecioară este în mod expres formulată. În vederea expunerii prințesei pe malul iezerului în care sălășluiește zmeul, împăratul își „podobește” fata „cu aur și cu argint, ca și la nuntă” și-i spune : „O, dragă fiica mea, [...] zmăul hi-va mie junere [= ginere]” (115). Așa cum am constatat și cu alte prilejuri, motivul mitic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
București, 2003; Violet, pref. Octavian Soviany, Botoșani, 2001; Poemul scurt al lungii mele vieți, ed. plurilingvă, îngr. Dumitru M. Ion, pref. Constantin Ciopraga, București, 2001; Din foc și din gheață, îngr. și postfață Ovidiu Ghidirmic, București, 2003. Traduceri: Mateja Matevski, Iezere, pref. Dumitru M. Ion, Timișoara, 1979; Iosif Noneșvili, Medeea, Iași, 1980 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Bojin Pavlovski, Western Australia, postfață Titus Vâjeu, București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Dumitru M.
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
inclusiv de titluri) în viitoare culegeri și intrate în patrimoniul lirismului românesc: Noi, cântăreții leproși, Semne, Taina inițiatului, De mână cu Marele Orb, Tăgăduiri, Ioan se sfâșie în pustie, Vrajă și blestem, Rune, La curțile dorului, Ani, pribegie și somn, Iezerul și multe altele. Din teatrul său, Blaga a încredințat revistei fragmente din Zamolxe, Ivanca și Avram Iancu. Din opera filosofică, în afară de aforisme și articole, i-au apărut fragmente masive din studiile ce compun Trilogia cunoașterii și Trilogia culturii, precum și din
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
pentru lucrarea noastră, al judecării și condamnării „desfrânatei celei mari”, cetatea Babilonului (cap. 17-18). Oștirea îngerilor condusă de Cuvântul lui Dumnezeu spulberă oștirea celor trei personaje malefice. Fiara din mare și profetul mincinos sunt prinși și aruncați de vii în „iezerul de foc și de pucioasă” (19,20). Un înger, ținând în mâinile sale cheia adâncului și un lanț, coboară din cer și îl prinde pe Satan, fără ca acesta să opună vreo rezistență. Îngerul îl leagă și îl aruncă în adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din cele patru colțuri ale pământului: Gog și Magog. Aceștia se vor înarma și se vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (20,9‑10). Ultimul act al confruntării cosmice nu este victoria asupra diavolului, ci victoria asupra morții. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este atât de important (30, 3‑4); Irineu propune trei variante: Euanthas, Lateinos, Teitan, refuzând să se pronunțe asupra autenticității lor. 6) Domnia Anticristului va dura trei ani și șase luni, la capătul cărora va fi aruncat de Cristos în „iezerul de foc și de pucioasă”. Apoi va începe „cea de‑a șaptea zi a săptămânii milenare”. O dezvoltare a acestei prezentări schematice se impune. Unul dintre punctele majore de interes, în ceea ce privește datele „biografice” ale Anticristului, este identificarea numelui său. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credere possint/ ad seducendos eos [iudaeos] quoniam est missus iniquus (vv. 929‑930). El va provoca războiul eshatologic, care va fi urmat de împărăția de o mie de ani a „poporului ascuns”. Va fi aruncat, împreună cu profetul său mincinos, în „iezerul de foc”, așa cum precizează Apocalipsa 19,20. Dar, dacă lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în procesul de „demonizare” cvasitotală a Anticristului își are originea într‑o altă lacună semnificativă: episodul confruntării dintre Cristos și diavol nu se regăsește în dosar. Judecata nu poate avea loc câtă vreme diavolul nu este învins și aruncat în „iezerul de foc și de pucioasă”, ca să reluăm termenii consacrați de Apocalipsă. Cea de‑a doua venire implică dispariția lui Satan, scenariu imposibil pentru Chiril, de vreme ce el este legitimat de o singură carte, care însă nu face parte din canon. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar, millenium‑ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea lui Augustin, fiara închipuie Cetatea necredincioșilor, opusă Cetății lui Dumnezeu, în timp ce „profetul mincinos” este Anticristul. Cu toate acestea, soluția propusă nu pare a avea o importanță prea mare pentru exeget
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc cele făgăduite de Dumnezeu. Instructiones I, 42 (traducere fr. de J.‑M. Poinsotte): DESPRE
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu el vreme de o mie de ani” 20,6); eliberarea diavolului și așezarea cetății sfinților; „focul din cer” care îi nimicește pe dușmani; izgonirea diavolului în iezerul de foc în care se află deja cele două fiare; judecata finală și viziunea noului Ierusalim. Descrierea noului Ierusalim este simbolică de la un capăt la altul: cetatea are douăsprezece porți, trei câte trei orientate către fiecare punct cardinal; deasupra fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a chestiunilor complicate, era une affaire de femmes. De mâna turcului se putea muri nu numai la Istanbul Când a fost ucis, în 1574, Ion Vodă cel Viteaz era un învins. Fusese înfrânt în luptele de la Roșcani și de la Iezerul Cahulului. Călugărul Azarie, cronicarul, pentru care, între 1572 și 1574, pe tronul Moldovei stătuse, printr-un inexplicabil capriciu al sorții, un soi de monstru, o arătare născătoare de spaime, un individ de o nemaiîntâlnită cruzime ce și-a stropit drumul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnești din Târgu Frumos, unde inițial figurtase: (traducere) „Pomenește, Doamne, sufletul robului tău Petru Voevod și Doamna lui, Elena, și fiii lui Iliaș voievod și fratele lui, Ștefan, și Constantin și Ruxandra...”)59, cum stau lucrurile - poate - în pomelnicul Mănăstirii Iezerul („Aici se pomenesc domnii țării Românești: Io Antonie voevod [din Popești]. Io Mircea voevod [Ciobanul] si gidja ego Chiajna i snu ego Pătru voevod [cel Tânăr]. Io Radul voevod. Io Mircea voevod. Io Șerban voevod. Satha. Io Ștefan voevod”60
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Editura Academiei R. S. România, 1979, p. 213. 58. Vezi Elena Sintu, Pomelnicul de la Bisericani, în „Romanoslavica”, XIV, București, 1967, p. 437, 411 și urm. 59. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. II, p. 291. 60. Vezi Aurelian Sucerdoțeanu, Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „Mitropolia Olteniei”, XIV, 1962, nr. 7-9, p. 202; Idem, Pomelnicul Mănăstirii Govora, în „Mitropolia Olteniei”, XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suferinței este numit, în Noul Testament iad („Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe, pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui” - Luca 16, 23), ghena (Matei 5, 2, 29, 30; Luca 12, 5), iezer de foc, întunericul cel mai dinafară (Matei 25, 30) sau pur și simplu muncă veșnică (Matei 25, 46)505. în scena Judecății de Apoi, secțiunea rezervată „Iadului” îl întâmpină pe credincios chiar din clipa apropierii de Biserică. Discursul cultic îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor cu apetența pentru
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
1877), alegorii, balade - sunt ale unui manierist care știe să fructifice lecturi și tehnici. Spirit reflexiv cam uscat, construind după scheme apăsat romantice, ca mai târziu Panait Cerna, autorul este un calofil, preocupat de eufonia ritmică și de calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în mulțime, forța imprimată ambarcațiunii de brînciul ei final ne împinse, între două balene, drept în inima turmei, ca și cum un torent de munte ne-ar fi proiectat pe apa lină a unui iezer. Aici, furtunile ce mugeau în defileurile dintre balenele de la margini erau auzite, dar nu simțite nemijlocit. în această zonă mediană marea avea luciul acela mătăsos, pe care-l produce mîzga subtilă lăsată de balene la suprafața ei, în momentele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ionescu, Lecturi geografice) „ Cât zărești cu ochii se întinde în dreapta și în stânga un șes plin de bălți și de gârle, de toate mărimile și de toate formele. Printre ele vezi păduri (zăvoaie) de sălcii și plopi, lanuri de semănături și iezere limpezi, pe deasupra cărora zboară nenumărate stoluri de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii unei păduri, stau popoare întregi de nuferi galbeni și de nuferi albi. Nuferii galbeni sunt micșori, parfumați și grozav de plăpânzi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]