155 matches
-
economicul fiind, prin definiție, integrat în social, economia fiind o știință socială). După părerea mea, etimologic, termenul de monedă vine de la "monada" grecească, unitate fondatoare a tuturor lucrurilor, deși ne amintim cum Aristotel alunga moneda din câmpul economiei, considerând-o ignobilă, ca toate activitățile care o implică, reunindu-le sub denumirea de hrematistică. Treptat însă, din simplu intermediar al schimburilor, moneda a devenit, nefericit aș spune, o marfă a mărfurilor, un scop în sine, dându-ne astăzi impresia că întreaga economie
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
că singurul bine care contează este acela care dobândește recunoaștere publică prin intermediul recompensei. Recompensele se transformă astfel în mită oferită la schimb cu comportamentele considerate dezirabile. Se poate chiar merge până acolo încât elevilor să li se solicite o acțiune ignobilă în sine în schimbul unei recompense (mite) substanțiale, ceea ce ar avea drept efect transformarea (mai bine zis pervertirea) ignobilului în dezirabil, de vreme ce recompensa a fost primită. În concluzie, recursul la dubletul pedepse/recompense are două efecte negative: a) rămânem controlabili de către
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
mită oferită la schimb cu comportamentele considerate dezirabile. Se poate chiar merge până acolo încât elevilor să li se solicite o acțiune ignobilă în sine în schimbul unei recompense (mite) substanțiale, ceea ce ar avea drept efect transformarea (mai bine zis pervertirea) ignobilului în dezirabil, de vreme ce recompensa a fost primită. În concluzie, recursul la dubletul pedepse/recompense are două efecte negative: a) rămânem controlabili de către aceia care dețin puterea (adică pot administra pedepsele și recompensele); b) nu mai facem ceea ce ne-ar plăcea
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
există o situație în care se aseamănă cu licheaua: atunci când impostorul se lichelizează (firește, verbul nu există în limba română - l-am creat pe loc, pentru a descrie procesul de trecere dintr-o categorie în alta, chiar dacă ambele categorii sunt ignobile). Ceea ce irită cel mai mult în cazul impostorului este gonflarea sa narcisică și grandomania; el încearcă să pervertească vidul dinăuntru și lipsa de profesionalism cu aere de erudiție și magnanimitate culturală (sau de altă natură, în funcție de specialitatea impostorului) care sunt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
banal vs. original, univoc vs. plurivoc, materie vs. spirit etc. "Preluând o opoziție culturală proprie anglo-saxonilor, am putea afirma că pornografia ține de low, în vreme ce erotismul tinde spre high. Altfel spus: pornografia și erotismul, low și high, josnic și măreț, ignobil și nobil. Pornind de la un conținut reprezentativ comun trupul sexuat -, imaginea pornografică și imaginea erotică diferă prin finalitate, prin modul de a administra codul, prin scriitura vizuală. Scriitura vizuală: [...] imaginea pornografică se vrea complet univocă, "unară". Ea nu transmite decât
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o profesie aparent comună: cea de ospătar. Nu oriunde, ci într-un restaurant sicilian. Inițial m-a uimit faptul că în România deseori ești servit de oameni plini de complexe și frustrări. Nu își asumă profesia decât ca pe ceva ignobil și, obligatoriu, pasager. E ca și cum ți-ar spune: "te servesc acum pentru că nu am încotro, dar în realitate eu sunt cineva. Nu-i ospătăria de nasul meu. Ai să vezi tu mai târziu". Protestanții clasici lutherani și calviniști erau convinși
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lor slugarnică: Sper că veți sfârși prin a vă arăta, prin purtarea voastră și prin mai multă sârguință, recunoscători pentru toate bunătățile împăratului și pentru îngrijirile lui de a face fericirea țării voastre. Dar când, oare, schimba-veți aceste haine ignobile de robi turcești, pentru hainele popoarelor civilizate ? Când oare aveți de gând să vă desfaceți de urâtele voastre bărbi ? Și când, oare, schimba-veți, pentru peruci sau pălării, calpacele și turbanele care acoperă capetele voastre jupuite (pelées) sau rase?»...” „... O
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
în felul orientalilor. Avea o înclinare naturală către Orient și o lua într-acolo îndată ce era așezat în această direcție; însă, printr-o predispoziție contradictorie, cădea, de propria lui greu tate, la nivelul unor amănunte cărora le-am putea spune ignobile. Primul impuls era întotdeauna mare, al doilea - mic și josnic. Spiritul îi semăna cu punga: una dintre băieri o ținea generozitatea, cealaltă zgârcenia. Geniul său, făcut totodată pentru scena lumii și pentru o scenă de bâlci, reprezenta o mantie regală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și virtuțile cavalerului vitejia, onoarea pe care o exaltă cîntecele de gestă fiilor de cavaleri, adică tendința către formarea unei nobilimi. În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației. Cei care muncesc: oamenii cîmpurilor și ai satelor Senioria rurală. Raporturile dintre feudali și masa țărănească se definesc în cadrul senioriei rurale care este dublă. Există mai întîi senioria funciară. Marele proprietar, seniorul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
proprii, atunci rezultă că sunt bune toate procesele naturale, din simplul motiv că sunt naturale, adică sunt bune atât durerea, cât și moartea 60. O altă consecință a acestei perspective ecocentrice integratoare reia vechea dilemă platoniciană a relației dintre lucrurile ignobile și lumea ideilor 61. Problema este următoarea: prețuim viața ca întreg, caz în care ar avea valoare intrinsecă microbii sau copacii putreziți, sau diferențiem între formele de viață pornind de la diverse criterii precum capacitatea de a reacționa la durere?62
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dl academician Breban să privească adevărul în ochi și să-l accepte bărbătește: „un grup parizian” se acordă cu „s-a hotărât”, nu cu „s-au hotărât”. Scrie dl Breban în Cotidianul: „țașa cum nu am răspuns la atacuri, unele ignobile - apărute acum câțiva ani în trei numere la rând în 22, de fiecare dată câte două pagini pline ochi cu minciuni, jumătăți de adevăruri, morți chemați să testimonieze etc., etc. (semnate Dorin Tudoran, ce nici până azi nu a retractat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și simpatetic” pe care-l menționează. Unul dintre motivele pentru care nu îl face public este că ar fi vorba despre „un mesaj privat”. Exact din același motiv, nici eu nu pot reproduce cele câteva mesaje de mulțumire pentru editorialul „ignobil”. Morala? De-ar fi numai una! Dar una dintre ele este că ar fi bine să fim prudenți cu mesajele. Deși diferite, multe dintre ele pot proveni cam din aceleași surse. În fond, pamfletul meu purta un subtitlu scris în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
moment dl Cristian Tudor Popescu mi-a suflat subiectul, publicând un articol senzațional despre ridicolul în care se aflau toate părțile unui proces de presă - pârât, pârâtor și curte. O fac azi, salutând poziția ambasadorului Statelor Unite la București față de tirul ignobil la care a fost supus de către dl C.V. Tudor. Nu doar că nu intenționează să se adreseze justiției, dar dl Guest consideră că legea despre insultă ar trebui abrogată. Deși pare ori că este o idee prea radicală, miezul ei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Corneliu Codreanu și alți legionari, în octombrie 1938, legați, în carul poliției, au fost omorîți prin strangulare cu curelele jandarmilor și îngropați în pădurea de la Snagov, după ce, morți, li s-au tras cîteva gloanțe, în spate, pentru ca primul procuror Pascu ignobil magistrat -, să poată întocmi procesul-verbal că deținuții au încercat să fugă de sub escortă. Această crimă comisă de înseși organele statului, a fost cum spunea Talleyrand cu prilejul împușcării ducelui d'Enghien -, mai mult decît o crimă, a fost o greșeală
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
luptei ideologice conduse de partidul unic în contra literaturii naționale. (Convorbiri literare, nr. 12, decembrie, 1998) ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ Pamfil Șeicaru, pamfletar temut, contestat vehement, dar și adulat de cei interesați sau șantajați de el, folosit drept prototip pentru personaje ignobile de roman, de cîțiva dintre cei mai importanți prozatori români (Rebreanu, Agîrbiceanu, Marin Preda), se naște la Buzău în 1894 și moare în exil, pe 21 octombrie 1980, în Germania. Va lupta ca ofițer de rezervă în războiul de întregire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele noi și barbare ale comunității naționale, În plină pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit - princiar! Eram un ales cu condiția - cu condiția de a Înțelege bine, În profunzime, „semnalul său”; care era acela de „a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât, mai ales, prin acele cărți ale mele, numite romane, care au reușit - și în măsura în care au reușit! -, în indiferența faptului de a fi fost zămislite într-un spațiu „periferic”, dintr-un material „ignobil”, limba, față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i așteaptă, în salon, pisicuța în pătucul ei. În ce mă privește, rămân la părerea mea, deja veche de mai multe decenii. "Locurile Sfinte? Impresie nulă. Cele văzute aici, în materie de turpitudini, de josnicii, de simonie și de lucruri ignobile în absolut toate domeniile depășesc măsura obișnuită. Aceste locuri sfinte nu au avut asupra mea niciun efect. Minciuna e peste tot și-i prea evidentă. Cât despre latura artistică, bisericile din Bretagne sunt adevărate muzee rafaelite în comparație cu ele." A se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce să scriu "strâmbă") a privațiunii. Motivul: a urmărit un film despre cum se sacrifică porcii într-o regiune din Vietman și a ajuns la concluzia că oamenii sunt niște prădatori ignobili, animalele ne sunt superioare etc. Inutil să o contrazic. Cartierul Paquis din Geneva. Strâmtorat între gara orașului, lacul Léman și organizațiile internaționale, este singurul cartier cu adevarat "multicultural" al acestui oras, plin de viață, baruri vesele, clandestini, sex-shop-uri cu lumină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
citeam scăldat într-o lumină dulce, pe malul Dunării, Zbor în bătaia săgeții. Aveam impresia că încep să înțeleg că fac parte dintr-o generație care nu și-a spus ultimul cuvânt, lumea era plină de promisiuni. Parcă și berea ignobilă din față era mai bună; banii erau puțini atunci, fabricile de alcool se mai numeau încă Vinalcool. Pentru generația mea, H.R. Patapievici a fost un model, un idol demn de urmat. Punct. Prin acest "inginer-fizician" aveam impresia că am fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aparent profunde sau fericit formulate). A venit apoi vremea ca Sartre să nu mai fie înjurat în Uniunea Sovietică și deci nici la noi. Devenise tovarăș de drum, luptător pentru pace, angajat, dragă Doamne, angajat în toate acțiunile ipocrite, mincinoase, ignobile și ferite de risc ale comuniștilor. Mai breaz decât Steinbeck, Seferis, Hemingway, Camus, Mauriac, decât atâția predecesori iluștri, a făcut gestul publicitar (în fond o mojicie) de a refuza premiul Nobel pe motiv că nu fusese încă acordat cimpanzeului stalinist
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să-i omoare pe urși, cu atât mai mult se înmulțeau ei. N-au putut să fie omorâți nici dragonii, ce erau acoperiți cu patru straturi cornoase în care săgețile nu puteau pătrunde. Unul dintre monștri, cel mai hidos și ignobil, era invulnerabil la săgeți și atunci vulturul a zburat foarte sus, purtând o piatră rotundă și albă în gheare, lăsând-o să cadă în capul monstrului, omorându-l într-o clipă. Această piatră a jucat un rol important, devenind sacră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
grijă pașii, respectînd întocmai ordinele date și, în urma acestor calcule atente, după o oră, un tir de șrapnele bine reglat îi lua pe sîrbi din somn divizia Drina pierzînd un mare număr de morți și răniți, victime ale acestei trădări ignobile marcate în frăție de arme. Atentatul a stîrnit indignarea generală. (Savov, în scrierile posterioare războiului din 1914-1918 a aruncat responsabilitatea asupra Regelui Ferdinand care l-ar fi imaginat și ordonat. Cred că Suveranul abdicat a dat, la vremea aceea, o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
figura oricum hieratică a autocratului sau a donatorului-constructor; ea înlocuiește statuia, relieful sculptat sau efigia păgână, prin trecerea reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri ignobile, inclusiv artistul, vor putea fi reprezentați în frescă, în sculptură sau în pictura de șevalet, alături de personaje sacre sau chiar susținându-le trupurile martirizate. Dintre numeroasele exemple: includerea de către Giotto în imaginea Judecății de Apoi a figurii donatorilor penitenți, cămătari
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Auschwitz n-ar fi fost materializarea unui Weltgeist; da, Într-adevăr, tocmai absența Auschwitzului n-ar putea fi explicată”. Auschwitz „atârna În aer, probabil, de secole... ca un fruct negru care se cocea lent În scânteietoarele raze ale nenumăratelor fapte ignobile, așteptând să cadă În capul cuiva”. Tonul devine tot mai ferm, implacabil: „Încetați a mai spune că Auschwitz nu poate fi explicat, produsul unor forțe iraționale, incomprehensibile; există oricând o explicație pentru fapte rele... ceea ce este cu adevărat irațional și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]