294 matches
-
I le-am dat și o plecat. Și Îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, Într-o zi, văd că a Început să crape peretele Între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la Înălțimea de vreun metru și jumătate, doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: „Mă, fir-ar al dracu’”... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta am terminat povestea, ca omu’ care și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am spus: „Uite, o venit de la primărie”... „E, na, na, că nu-i chiar așa.” „Bine, mă, dacă nu-i, voi știți mai bine ca mine.” „Da’ mai este o chestie.” „Ce?” „Cu fotomontaju’.” I-am explicat, cu umiditatea, cu igrasia, cu tot... „Na, na, na, aicea-i altceva. Ce-i cu afirmația că «Învață-te, bă, că asta-i instituție de vindecat oameni, și nu de-mbolnăvit»?” Eu atuncea am trântit: „Adu-mi pe ăla care face afirmația că i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
permanent în mijlocul producției, precum ciobanul între oi, să stea și să viseze; nici măcar la o viitoare posibilă "Mioriță", ci doar așa, că trebuie. Deștept Muraru ăsta: în cîțiva ani voi cunoaște fiecare cot al conductelor, fiecare ventil, cîte pete de igrasie sînt în colțurile vestiarelor, de cîte ori a fost secția nemăturată la inspecția șefilor, dar nu voi ști o iotă din ce s-a descoperit, ce progrese s-au mai făcut în domeniul filamentelor; trebuie să rămîn în cercetare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
subsol. — Richard e foarte impresionat de tine, a zis ea, în timp ce mă conducea pe scări. Nu vorbește niciodată cu nimeni despre cartea lui. M-am chinuit să par onorată. Ne aflam acum într-o cameră mare, care mirosea ușor a igrasie. Era văruită în galben șofran și er prevăzută cu un cuptor și o roată de olărit. Pe un perete erau rafturi pe care erau expuse lucrările Shebei. Nu mai văzusem ceva făcut de ea înainte. Din nu știu ce motiv, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl simțea era o fericire copleșitoare și luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese să Închidă ochii și-l sărutase ușor, aproape În fugă, ca să nu-l sperie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strada Mântuleasa... - lăsându-le exact un an să-l privească. Când revine, pare tuturor cu douăzeci de ani mai tânără. Pentru cel care știe să privească (în acest sens, lectorul este atenționat prin marcarea grafică a semnificanților), o pată de igrasie devine identică unei opere de artă: "Dacă ați ști voi, dacă voi ați ști cum să le priviți, cum să priviți petele acestea (...) învățați să le priviți așa cum sunt acum, pur și simplu așa cum sunt ele în clipa de față
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dacă voi ați ști cum să le priviți, cum să priviți petele acestea (...) învățați să le priviți așa cum sunt acum, pur și simplu așa cum sunt ele în clipa de față, și atunci veți înțelege"648. În final, misterul petelor de igrasie se lămurește prin revelația lui Ieronim, moment ce valorizează trei evenimente - demolarea casei părintești (loc al repetițiilor teatrului experimental), regăsirea iubitei sale, Marina (pentru care Ieronim se dovedește a fi cel îndelung așteptat: El m-a așteptat zece ani. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în glas. Ai vrut să ne spui un lucru pe care, în ceea ce mă privește, îl știam de mult, dar nu făcusem încă legătura cu petele de igrasie de pe zid. Ai vrut să ne spui că oricând și oriunde putem fi fericiți, adică liberi, spontani, creatori. Nu e nevoie de peisaje paradisiace, nici de prezențe nobile și înălțătoare, de muzică angelică și celelalte. Aici, ca și oriunde în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
paradisiace, nici de prezențe nobile și înălțătoare, de muzică angelică și celelalte. Aici, ca și oriunde în altă parte, oricând, în orice împrejurare, dacă știm cum să privim, și înțelegem, atunci..."650. Materializare a sacrului ascuns în profan, petele de igrasie sunt semne ale unei alte lumi; ele vin în continuarea celor care i-au condus pe copiii de pe strada Mântuleasa spre ținutul Blajinilor, iar Ieronim este ultimul supraviețuitor al ilustrei familii boierești Antim-Calomfir- Thanase, urmașul lui Iorgu Calomfirescu, împătimit căutător
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mongol. Localnicii clădeau, desigur, dar pe undeva în expectativa necesității de a reclădi, și totodată poate - de ce nu? - de a descoperi fertilitatea aluviunilor existențiale aduse de ultima viitură sumbră a istoriei. Neîncrederea în așezarea lumii pătrunde-n ziduri ca o igrasie. În Muzeul Maritim din Rotterdam văzuse Mataró, macheta unui vas medieval spaniol din secolul al XV-lea, dedicat de echipajul său, din câte se pare, Fecioarei Maria, după o călătorie plină de primejdii încheiată, totuși, cu bine. Spre deosebire de darul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu avea cum să înțeleagă imediat - și cu atât mai puțin zidarii, în starea de abrutizare în care se aflau - ajunseseră atât de departe peste vreme încât zăceau de afecțiuni psihosociale futuriste, supte profetic de piatră înspre prezent asemeni unei igrasii nesănătoase. Ca și cum nu cioplitorii ar fi ajuns peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit în întâmpinare incisiv, prematur și bulversant, precedând și Sfinxul de pe drumul către Teba, și alte forme de monstruozitate înrudite cu el. Mult trudiră femeile cretane
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întărit stându-le împotrivă, și tot piatra le-a supt consecvent puterea odată ce le-a devenit proteză. Între viață și piatră apare o relație misterioasă, spectrală - un fel de insuflare de duh în ambele sensuri. Viața pătrunde piatra ca o igrasie și așteaptă letargic în răcoarea ei minerală o eventuală chemare primăvăratică afară. Piatra îi păstrează vieții forma specifică la fel de fidel cum ar face-o o sămânță improvizată. În latină, o fosilă vie poartă denumirea poetică de Lazarus taxon; numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Salba fermecată (1958), înainte ca, în 1960, să i se aprobe expatrierea. Stabilit la Paris, va continua să scrie în românește. Postum, familia va edita, într-o serie, volumele Poezii (1994), Păcală (1994), Salba fermecată (1996), Jucării (1998) și romanul Igrasia (2000). De-a lungul unei bune părți a carierei sale S. își asumă concomitent ipostaze lirice diferite, chiar contradictorii. El este, astfel, poet social, care își deghizează tendenționismul în filosofie umanitaristă ori sceptică, poet intimist, apoi ispitit de experiențe moderniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
în trei acte Salba fermecată. Stăpân pe unelte, adesea inventiv se arată S. și în fabulele scrise în ultima parte a vieții. Din aceeași perioadă mai rețin atenția atât o suită de expresii lirice ale condiției exilatului, cât și romanul Igrasia, care încearcă să dea un tablou al vieții în închisorile comuniste, dar alunecând, după un început promițător, în istorisirea unei destul de banale escrocherii. SCRIERI: Verde Împărat și zmeii, București, [1924]; Flori și fluturi, București, [1924]; Ciufulici, București, 1927; Jucării, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
tâlc, București, 1957; Salba fermecată, București, 1958; [Scrieri], vol. I: Poezii, pref. Dan Grigorescu, București, 1994, vol. II: Păcală, București, 1994, vol. III: Salba fermecată, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1996, vol. IV: Jucării, pref. Simion Bărbulescu, București, 1998, vol. V: Igrasia, București, 2000. Traduceri: Paul Bourget, Răpirea, București, [1926]; Friedrich Nietzsche, Ditirambe către Dionysos, București, [1927]; Georges Duhamel, Odaia ceasornicului, București, [1931]. Repere bibliografice: *** [Camil Petrescu], „Flori și fluturi”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, 1924, 2; Lovinescu, Scrieri, IV, 668; I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
e supusă controlului permanent. Mai ales cînd deținutul e scos în curte, supraveghetorii îi răscolesc bagajele, aruncînd ceea ce e considerat periculos: alimente care miros, furculițe și cuțite (interzise deoarece pot fi utilizate ca arme). Bucătăriile sînt sordide, mucegăite și cu igrasie uneori, dar mai ales îmbibate de grăsime. Pardoseala și pereții sînt parcă ceruite cu un strat gros de grăsime, așternut de la aburii care rămîn în interior, în absența unui sistem de ventilație. Lipsa mijloacelor normale de curățenie (soluții de curățat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se compune din: nr. camere | | bucătărie | | baie | | dus | | wc | | situat în interior | | situat în exterior | | încălzire: fără | | centrală | | cu lemne/cărbuni | | gaze | | cu combustibil lichid | | apă curentă da | | rece | | caldă | | alte situații | | condiții de locuit: luminozitate adecvată | | neadecvata | | umiditate adecvată | | igrasie | | igienă adecvată | | neadecvata | | locuința este prevăzută cu: aragaz, mașina de gatit | | frigider | | mașină de spălat | | radio/televizor | | aspirator | | concluzii privind riscul ambiental: ......................................................................... B. Rețea de familie Trăiește: singur/a | | dată ................... cu soț/soție | | dată ................... cu copii | | dată ................... cu alte rude
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de obicei Aiud sau Gherla. Cei care trebuiau să piară erau duși pentru necesități organice la un closet interior, unde, pășind pe o trapă, cădeau în hazna și mureau acolo. Cât am locuit în colonie, aripa respectivă devenise insălubră din cauza igrasiei și a zidurilor măcinate; primăria a obținut dreptul să demoleze iar cărămida să fie întrebuințată la o lucrare comunală. Am lucrat bună parte din timp la demolare, contra plată. Pe măsură ce ne apropiam de capătul dinspre garaj, moș Grigore, care fusese
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Crăciunul lui 1916. Toate obiectele luate, nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la fel, copiii n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu-și tot soiul de întâmplări minunate din tinerețe. Începuse să fumeze din nou și un miros dulceag și îne- căcios se amesteca în cameră cu cel de igrasie al celor patru pereți înguști. Avea un pat foarte jos, un pat de o singură persoană, cât un sfert din lățimea camerei, cu niște așternu- turi pe care le ducea la spălătorie tot mai rar, odată cu cele câteva cămăși pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cu dosul palmei. Am rămas un timp alături de ea, păstrând tăcerea. M-am așezat pe scaun și am început să mă uit prin cameră, ca și cum această preocupare banală ar fi putut, oarecum, s-o consoleze. Am remarcat o pată de igrasie pe tavan, o crăpătură în geamul ferestrei lungi. Pe jos, grămăjoare de scamă purpurie, rămasă, desigur, de la mobila doamnei Chorney. În cele din urmă m-am ridicat, am atins-o ușor pe umăr, și am ieșit din încăpere. Nu rămâneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
I le-am dat și o plecat. Și îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, într-o zi, văd că a început să crape peretele între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la înălțimea de vreun metru și jumătate-doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: Mă, fir-ar al dracu’... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta am terminat povestea, ca omu’ care și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am spus: Uite, o venit de la primărie... E, na, na, că nu-i chiar așa. Bine, mă, dacă nu-i, voi știți mai bine ca mine. Da’ mai este o chestie. Ce? Cu fotomontaju’. I-am explicat, cu umiditatea, cu igrasia, cu tot... Na, na, na, aicea-i altceva. Ce-i cu afirmația că „învață-te, bă, că asta-i instituție de vindecat oameni, și nu de-mbolnăvit”? Eu atuncea am trântit: Adu-mi pe ăla care face afirmația că i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile crivățului socialist. Mai sunt încă vreo câteva milioane care-și amintesc camerele cu igrasie, țevile sparte, deratizările fără efect, mirosul iute al ghenei, diminețile încolonate, norii fărbuiți și aerul toxic al platformelor industriale, apa caldă-ruginie, magazinele osificate, trenurile-marfar săgetând printre blocuri în nopțile calde de vară, somnul cu program și viețile planificate de la A
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]