137 matches
-
ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Turbării active" și "Vegetație lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Orientalilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion" și "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice " și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna Câmpiei Călmățuiului. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
tranziție și turbrii oscilante (nefixate de substrat)", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Turbării active", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Zăvoaie cu Salix albă și Populus albă" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Maramureșului. Situl include rezervațiile naturale: Arcer - Țibleș Bran, Peșteră din Dealul Solovan și Peșteră și izbucul Izvorul Albastru al Izei. La baza desemnării sitului se mai multe specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
contortum", "Crucigenia tetrapedia" (11 specii). Starea microbiologică a râului Răut la izvor este satisfăcătoare, cantitatea totală a bacteriilor heterotrofe variază în limitele admisibile (0,3 - 0,6 mln. cel/ml.), în aval de orașul Bălți bacterioplanctonul sporește de 7-10 ori. Ihtiofauna piscicolă a râurilor Răut și Răuțel este compusă din specii ce aparțin complexului limnofil. Din cele 22 de specii care populează în bazinul Răutului, în sectorul orașului Bălți predomină fufa ("Leucaspius delineatus"), porcușorul ("Gobio obtusirostris") și carasul argintiu ("Carassius gibelio
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Antipa din București, unde a fost muzeograf principal. Apoi a lucrat la Institutul de Cercetări în Biologie, ca specialist în evoluționism. Teodor Nalbant, de-a lungul a 60 de ani, a desfășurat o vastă activitate de cercetare științifică în domeniul ihtiofaunei, investigând deopotrivă peștii din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I), flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier (Sala II), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porțile de Fier (acvariul), flora și fauna specifică mediului acvatic din zona Porțile de Fier (Sala III). Expoziția se încheie cu aspecte legate de cosmogonie, apariția vieții pe Pământ, dovezi paleontologice, originea și evoluția omului
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel etc. Grigore Antipa semnalează șipul ("Acipenser sturio") pentru prima oară în Marea Neagră, iar în 1941 publică prima lucrare monografică monumentală asupra Mării Negre intitulată "Marea Neagră și ihtiologia ei". Între 1926 și 1937, Ioan
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
Rana esculenta"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Ihtiofauna are în componență pești cu specii de: zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), țigănuș ("Umbra krameri"), caracudă ("Carassius carassius"), sau mântuș ("Lota lota"). Arealul sitului găzduiește și trei specii rare de lepidoptere: "Callimorpha
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
biodiversității. Zone umede’’ (1995-1996). In perioada 2006 -2010 (un an ca pensionar) colaborează la proiectul Natura 2000, fiind principalul evaluator al faunei piscicole de interes comunitar la nivelul întregii țări. In acest sens , întreprinde mai multe expediții de cercetare a ihtiofaunei în multe corpuri acvatice naturale din majoritatea zonelor României. In 2008 este numit expert guvernamental în domeniul Ihtiologiei în negocierile cu Comisia Europeană pentru validarea siturilor Natura 2000. Timp de 10 ani (1992-2001) a fost președintele Consiliului Științific al Institutului
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
în Enciclopedia Personalităților din România (Hȕbers / Who is Who) începînd din ediția 2007. Este colaborator la proiectul Fish Base] pentru speciile de pești sud-est europene din anul 2001. Cu ocazia multor ani de cercetări ce au avut ca principal obiectiv ihtiofauna din Delta Dunării (după 1990 Rezervația Biosferei Delta Dunării), a colaborat în cercetări de teren și publicarea în comun a unor articole, cu prestigioși ihtiologi, printre care Petru Bănărescu, Theodor Nalbant, Eugene Balon, etc. A descris și publicat cîteva specii
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]