408 matches
-
linșarea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, omul providențial școlit în panslavism, Ion Iliescu, ajutat de 30.000 de turiști ruși, de actori și de regizori profesioniști, precum și de inevitabili revoluționari, în special evrei și țigani, preia, din mers, privilegiile ilegaliștilor lui Stalin și revine la Ortodoxia celei de-a treia Rome, Moscova. În anul 1989, primul mesaj adresat Națiunii Române de către Ion Iliescu - respectiv faptul că Nicolae Ceaușescu a întinat nobilele idealuri (de la Răsărit) - i-a asigurat acestuia trei mandate
SE VOR REUNI CREŞTINII? (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381556_a_382885]
-
Am fost și noi trei ani la rând. Ce grozav a fost! A organizat prima creșă de fabrică gratis. GN: A fost membru de partid? Iudit: A fost membru de partid cu număr foarte mic[4]! Dar nu a fost ilegalist. A fost totuși luat la ochi, pentru că ni s-a făcut percheziție. Două percheziții am avut: una a făcut-o Siguranța și au confiscat Upton Sinclair, opere complete în șapte volume. Vai, ce carte frumoasă! Sinclair era socialist, iar ultimul
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
prăbușit o dictatură militară de tip para-fascist, s-a născut alta, mai dihai, de tip stalinist, desigur, nu dintr-o dată. PCR a fost unul dintre cele mai mărunte partide comuniste din Europa. Manipulat, cu secretari generali schimbați peste noapte, ultimul ilegalist, Ștefan Foriș a fist ucis prin zdrobirea craniului cu o rangă, precum Troțki în Mexic( mâna lungă a Moscovei?), tocmai în 1946. PCR, devenit PMR s-a „umplut” cu tot ce s-a găsit la îndemână. Inclusiv legionari mărunți, mai
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345781_a_347110]
-
se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă cu săracii. Bun, acum mai sunt săraci? Sunt. Atunci? Da, dar nu sunt atât
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât cu dușmanul. Adesea mă gândesc la discuția cu ilegalistul, apoi adorm. Mă trezește câinele, mă trage în pat. Bine de el, nu are probleme. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: sunt supărat, de ce? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
Dej nu pune în discuție, în nici un fel, dreptul Moscovei de a defini strategia partidului și acest om, al cărui parcurs militant s-a limitat la spațiul românesc era lucrător la Căile Ferate se va aureola cu prestigiul de combatant ilegalist. Se pare că în anii 1944-1945, era plin de respect pentru tovarășii veniți de la Moscova: Ana Pauker, Vasile Luca, activist de origine ungară care a adoptat cetățenia sovietică, Dumitru Colin, de origine bulgară, care va fi membru al Biroului Politic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Politic între 1954-1965, Leonte Răutu, care a lucrat la Radioul românesc de la Moscova înainte de a se instala în Basarabia în 1940-1941. Acesta din urmă va deveni principalul ideolog al partidului și va coopera cu Chișinevski, și el tot basarabean. Comuniștii ilegaliști din Basarabia se reîntîlnesc, în parte, la București. Este cazul lui Alexandru Nicolski, fost militant ilegalist la Chișinău în anii 1933-1937, trimis în misiune de spionaj la București în 1941. Arestat și internat la Aiud pînă în august 1944, este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
instala în Basarabia în 1940-1941. Acesta din urmă va deveni principalul ideolog al partidului și va coopera cu Chișinevski, și el tot basarabean. Comuniștii ilegaliști din Basarabia se reîntîlnesc, în parte, la București. Este cazul lui Alexandru Nicolski, fost militant ilegalist la Chișinău în anii 1933-1937, trimis în misiune de spionaj la București în 1941. Arestat și internat la Aiud pînă în august 1944, este trecut, în 1945, la Direcția Generală a Poliției. Nicolski primea ordine de la Dej și de la tovarășul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dezorientată. Având la conducere miniștri activiști de partid, aceștia mai mult nu veneau decât veneau în minister. Personalul, vizibil improvizat, adus din cele mai diferite direcții, cu și fără studii, unii dintre ei făcând caz de faptul că au fost "ilegaliști", discutau mai mult, despre ce au făcut înainte, pe unde au fost, decât despre ceea ce făceau acum. Din vechiul aparat diplomatic, mai rămăsese un singur director, fostul șef al Protocolului, care a dispărut și el după 2-3 luni. Problema care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
foametea (Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală din China, economia autarhică și fără monedă a Cambogiei lui Pot Pol). Eforturile de a sili locuitorii unei țări să aibă locuințe permanente fixe tind să dea naștere unui număr mare de cetățeni ilegaliști, fără documente, aflați tocmai În zonele urbane unde li se interzisese să meargă. Accentul pe o estetică vizuală rigidă În miezul capitalei tinde să aibă drept rezultat așezări și mahalale pline de săraci care, adesea, șterg podelele, gătesc mesele și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1934, la revista școlară a Societății „Mihai Eminescu” din orașul natal și frecventează, ca student, ședințele cenaclului Cadran. În timpul celui de-al doilea război mondial colaborează, de la Moscova, la emisiuni radiofonice, difuzând texte ale propagandei bolșevice antiromânești (M. era membru ilegalist al Uniunii Tineretului Comunist din România). Revenit acasă, lucrează un timp la secția de limbă și literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări Științifice, perioadă în care colectează cu zel, asimilează și interpretează creația folclorică. Devine redactor-șef al revistei „Nistru
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
rețeaua de relații interpersonale, ba chiar și prin genealogie, în cazurile în care istoria familială conta - și, paradoxal, ea conta destul de mult atât pentru elitele recuperate ale fostei societăți românești interbelice, cât și pentru elitele politice ale noii societăți comuniste (ilegaliștii, de exemplu). Combinația dintre bani și statut social asigura accesul la privilegii și resurse speciale ale societății, de la posibilitatea călătoriilor în străinătate, servicii culturale, educaționale și de sănătate preferențiale până la accesul la locuințe, vacanțe, autoturisme, locuri de muncă etc. Această
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și critică literară a Facultății clujene. În 1947 își depune teza de doctorat cu tema Funcția epistemologică a metaforei. Devine conferențiar, predă istoria literaturii dramatice la Conservatorul „Ion Andreescu” din Cluj. Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: S. este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. D. Roșca, acuzați de „orientare idealistă”. Își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată "contrazicere", ori pur și simplu prin scornirea unui motiv oarecare: În 1949, ca toți ilegaliștii, am fost judecat, ca să zicem așa, mai curînd decît analizat, în ceea ce privește activitatea mea individuală și nu mi s-a adus la cunoștință absolut nimic, dar treaba nu mi se părea tocmai curată datorită faptului că n-am primit carnetul de
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
ipostaza eului liric din "Cu fața în asfințit", "Ursul românesc", "E slobod să mai cînt?", "Cîmp românesc", "Poeților tineri", "Drumul meu", "Despărțire de o garoafă roșie", pe activistul de partid sau, cum pretindea Beniuc și după 23 august 1944, pe ilegalistul care se vrea așezat în fruntea mulțimii răzvrătite. Nu știu cum de s-a acceptat asemenea forțare a sensurilor autentice ale poeziei". Ba știm foarte bine. Era la mijloc nevoia acută a unei "legimități" pentru o formulă literară neviabilă, importată pe deasupra, "realismul
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
poetului se vădea de timpuriu. Iarăși subscriem la considerațiile comentatorului: "În anii proletcultismului, Beniuc s-a bătut să convingă că sintagme precum "țara noastră bolnavă", "stejarul românesc", "crengile uscate-n vîrf" erau o denunțare mascată a orînduirii burgheze de pe pozițiile ilegalistului comunist. Uitînd sau prefăcîndu-se că uită adevărul potrivit căruia teza României bolnave, putrede moralicește, roasă la rădăcină, cu crengi uscate în vîrf aparținea și gîndirii de dreapta. La fel cum aceleiași gîndiri îi aparținea și credința că vremurile dramatice interne
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
clasic anticomunist, nu e nici omul din mulțime, care vrea să-și salveze propria intimitate și bucățica de libertate personală, din Orwell, și nici militantul convertit la democrația tradițională. Ceea ce-l definește e mai puțin stagiul îndelungat în rîndurile comuniștilor ilegaliști dintr-o Europă unde revoluția încă nu învinsese și-și trăia gloria de utopie plină de speranțe, mai puțin fărădelegile comise în numele ordinii de partid și mult mai mult prezența într-o fotografie, cu doisprezece oameni la o masă, în jurul
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
Accident banal (1966) sunt construite pornind de la delimitări tematice și formule structurale croite astfel încât să aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu, veche luptătoare ilegalistă, află că nici măcar iluziile politice nu pot opri evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile, că „nemurirea” promisă de ideologi nu este decât o formă de vanitate; în Despărțirea, ilegalistul Toader Proca, arestat și deținut în anii ’40, încearcă după douăzeci de ani, străbătând Europa, să își regăsească fiica pierdută. Cu timiditate, S. încearcă să își salveze scrisul de intruziunea politicului. SCRIERI: La marginea orașului, București, 1962; Accident banal, București
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
M. R. Paraschivescu) îl intervievează pe profesorul dr. N. Gh. Lupu, iar matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu) răspunde la câteva întrebări lansate pe tema „Studențimea după război”. În toate registrele publicistice, dar și în versuri, își afirmă aici prezența tânărul ilegalist Enric Constantinescu, semnând constant Babu Ursu. Paul Cornea figurează cu un „portret” satiric al unui naționalist (3/1946), apoi intră în sumar cu diferite articole. Sub numele S. Alexandru se ascunde viitorul scriitor Alexandru Sever, care debutează la S.r
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
în România, referențialul noului tip uman. La preluarea puterii, PCR număra mai puțin de o mie de membri. La prăbușirea comunismului, PCR era un partid de mase, având aproximativ 3,5 milioane de membri. În legătură cu îngroșarea peste măsură a rândurilor ilegaliștilor - date fiind avantajele de care se bucurau, așa cum se bucură astăzi „revoluționarii” - se spunea: „Puțini am fost, mulți am rămas!”. După evenimentele din decembrie ’89, formula s-a schimbat: „Mulți am fost, nici unul n-a mai rămas!”. Nimic mai adevărat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
natalității - cu o rată anuală anunțată de 18-20% - implica mecanisme asemănătoare cu planificarea din domeniul economic. Pentru grupul de decizie (Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central, noua denumire a fostului Birou Politic), noul lider începuse promovarea (insesizabilă, deocamdată, pentru foștii ilegaliști) a unei noi echipe. Habitatul tovarășilor din „vechea gardă”, cunoscut datorită tehnicilor de ascultare și supraveghere ale poliției politice și speculat la cel mai înalt nivel, îi făcea vulnerabili în fața comandamentelor eticii de familie exprimate de Ceaușescu. Mărturia unui membru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta pentru pace, glorificarea URSS, a lui Lenin, Stalin și a „victoriilor” poporului sovietic în construirea socialismului, eșaloanele de tineri (foști mineri ilegaliști, foști ocnași) plecând la studii în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos sau Nazim Hikmet, imprecarea Wall-Street-ului, ura de clasă („și versul tău să fie fără milă”), conjugată cu „alianța dintre clasa muncitoare și țărănime”, chipul hidos al speculantului
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
plecarea la Viena, detenția, perioada petrecută în castelul contelui Wass, moartea. Personajele suferă de schematismul tributar dogmatismului epocii în care au fost concepute, textul abuzând de poncife. De același păcat suferă și personajele din Prețul omeniei (1976), între doi tineri ilegaliști comuniști, Emil și Ileana, pe de-o parte, și cel numit Domnul, pe de altă parte, neputându-se stabili - chipurile din motive ideologice și în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]