1,976 matches
-
auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate În alb. Unul era subțirel și scund, celălalt, Înalt și bine făcut. Trecu o secundă, apoi filmul se Înnegri brusc și nu se mai văzu nimic. Când ecranul se ilumină din nou, imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul asistent se duse la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete, sau i-o fi zis Polster. E artă adevărată! — Irizare, l-am corectat. Pentru mine suna mai degrabă a pornografie. Nu credeam Într-un adevăr suprem care ne ilumina la sfârșit, ca un apendice. Poate că În filmele despre care povestea Anton se Întâmpla așa, dar În viața reală, În nici un caz, aici adevărul era Împărțit egal - Îmbibat atât de materie, cât și de minte. Încet am Început totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o stradă lăturalnică, apoi Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă apropii de adevăr. Zăceam nemișcat În patul prietenului meu, speriat că cea mai mică mișcare ar putea să alunge pe acel cevasau cineva de după ușă, să-l facă să dispară cu pași mici. În sfârșit, mintea mi s-a iluminat: ceea ce se Întâmplase la Dora trebuie să fi avut de-a face cu „Anton“. Dar poate să zică cineva că acesta era chiar subsemnatul? Nu putea fi chiar persoana În patul căruia mă lăfăiam? Dacă stau să mă gândesc, Lakritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
investigațiile noastre. Lucrând la un cinematograf, ați adunat destulă experiență. De asemenea, am reușit să facem legătura Între doctorul Karp și Dora Wilms. Se opri delicat. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu Înțelegeam, dar am presupus că Wickert mă va ilumina. Cercetând registrul fundației, poliția descoperise că Dora l-a vizitat pe Karp acum câțiva ani - și aproape În fiecare zi În ultimele săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și nu prin vorbe rostite tare. Și, Într-un final, m-am iluminat, dându-mi seama unde ascunsese obiectrul pe care Îl căutau toți. Nu era În camera 202 din Hotel Kreuzer, ci chiar aici, În casa de pe Otto-Ludwig-Straße. Și nu era În calul troian, recuperat de Anton. Animăluțul din lemn conținea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea că vine dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
așa cum ar cădea niște serpentine de hârtie din turnurile cu birouri și casele cu apartamente din oraș, dar și din mucoasa caldă a actriței de film în camerele ei de hotel. Am pornit înapoi spre aeroport. Becurile de pe Western Avenue iluminau mașinile în viteză, îndreptate toate spre sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
recapăt răsuflarea. I-am apucat mâna stângă și mi-am apăsat-o pe stern. În ochii ei sofisticați deveneam deja un fel de casetă cu bandă emoțională, luându-mi locul alături de toate acele scene de durere și violență care ne iluminează marginile vieților - jurnalele de actualități cu războaie și revolte studențești, dezastre naturale și acte de brutalitate ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât de multe niveluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fesa ei amplă din mâna mea stângă și cadranele pastel ale ceasului și vitezometrului. Încurajat de aceste cadrane acoperite, am dus inelarul de la mâna stângă spre anusul ei. Claxoanele sunară dinspre aglomerația de jos. Un bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nimic altceva decât un carierist insistent cu doctoratul luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului rupt și pus la loc. Încă mai țineam minte de ce fusese curmată brusc cariera lui Vaughan - la jumătatea serialului său, fusese grav rănit într-un accident de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ușoara deformare laterală a Lincoln-ului, ca și unghiul stâlpilor de parbriz, exprima întru totul trecerea înclinată și obsesivă a lui Vaughan prin spațiile deschise ale minții mele. Capitolul 10 Deasupra noastră, de-a lungul taluzului autostrăzii, farurile mașinilor în așteptare iluminau cerul de seară ca niște lanterne agățate la orizont. Un avion de pasageri se ridică de pe pistă la patru sute de metri în stânga noastră, legat de întunericul cerului prin firul nervos al motoarelor. Dincolo de gardul perimetrului, în iarba neîngrijită, stăteau șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului aceluia chinuit aflat la volanul mașinii sale prăfuite. M-am uitat la șoferii autovehiculelor de lângă noi, vizualizându-le viețile în termenii definiți pentru ei de Vaughan. Pentru el, aceștia erau deja morți. Întinzându-se pe șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu alunecară în căutarea celei mai mari adâncituri spre sulcul central al banchetei. Am ieșit din mașină și le-am plătit pe femei. După ce plecară, purtându-și vaginele grele înapoi în piațetele iluminate cu neon, am așteptat lângă mașină. Vaughan se uita atent la panta terasată a parcării, urmărind cu ochii etajele înclinate, încercând parcă să recunoască tot ceea ce se întâmplase între el și fata cu păr negru. Mai târziu, Vaughan avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii ațintiți spre pieptul lui, spre cicatricele din jurul sfârcurilor rănite, care străluceau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă ca aceea a unui copil pe spătarul îmbibat de sudoare. Chipul lui părea golit de orice urmă de agresivitate, ca și când sperma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau o încununare a imaginii sale la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu-se tot mai mult de o intensă joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de trecerea corpurilor lor. Fără să mai pot să rămân în apartament în timp ce se petrecea acest joc al curtării, am luat mașina până la aeroport. Pe acoperișul parcării supraetajate de lângă clădirea de transport marfă am așteptat să apară Vaughan. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă. Urmărind-o din întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
clasă politică, solidă, responsabilă, care să dea tonul unei noi atitudini, să provoace o schimbare majoră în societate. De regulă, cădem toți pradă mai multor confuzii, mai multor tentații, orbecăim într-un fel. Dar, în ăștia zece ani, cine a iluminat și ce cale, ca să convingă populația că, uite dom’le, pe acolo e de mers pentru poporul român?! Cine, întreb, a reușit să ne convingă și să ne limpezească un drum pe care să-l urmăm? Nimeni! În același timp
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați. Ei vor să știe la ce să se aștepte. Domnul Whittier va spune: Nu puteți fi omul pe care-l știu ei și omul extraordinar, măreț, care vreți să deveniți. Nu în același timp. Oamenii care ne-ar iubi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]