173 matches
-
și librari; în Paris, registrul impozitelor din 1292 semnalează deja 17 ilustratori. În timp ce Sfîntul Thoma d'Aquino elaborează un sistem filozofic realist, miniatura gotică urmărește cucerirea aparențelor sensibile; prin lărgirea perspectivei și restabilirea proporțiilor, viziunea lumii revine la scară umană. Ilustratorii nu mai caută să exprime ideea pe care și-o fac despre ființe și lucruri, ci aspectul sub care le văd. Miniatura secolului al XIII-lea se caracterizează prin vivacitate, suplețe și eleganță a formelor, fără a renunța în totalitate
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea. S-a găsit în Saône-et-Loire un bloc de lemn gravat, numit Protat, care este datat în jurul anului 1380. Xilografia se răspîndește în Burgundia, Renania, Olanda și era practicată mai ales în mănăstiri, poate pentru a nu concura cu meseria ilustratorilor. De aceea, ea a produs în principal opere cu caracter religios, primele mărturii fiind imagini ale smereniei. Cea mai mare parte dintre aceste documente fragile au dispărut; cele care au fost păstrate erau lipite pe spatele fostelor coperți sau în interiorul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1473); îl regăsim în cartea lioneză (Abusé en court, Quatre fils Aymon, 1480) ale cărei lucrături în lemn rudimentare nu sînt lipsite de savoare. La Paris, ilustrația tipărită se răspîndește mai tîrziu, poate datorită vitalității pe care o păstrau atelierele ilustratorilor. Lucrările în lemn, mult mai suple și desprinse de influențele străine, au apărut în cărțile tipărite de Jean Dupré, Guy Marchant (Danse macabre, 1485), Pierre Le Rouge (Mer des hystoires, 1488) și pentru Antoine Vérard (Art de bien vivre et
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Dar popularizarea cărții antrenează o lărgire a publicului său. Cartea pătrunde în rîndurile burgheziei negustorești, la care se găsesc opuscule de pietate, romane cavalerești, cronici, texte de medicină populară. Chiar și artizanii acced la carte, din motive practice; bijutierii, sticlarii, ilustratorii, pictorii, vînzătorii ambulanți, tîmplarii, zidarii, armurierii aveau lucrări de pourtraicture culegeri de modele, dar și lucrări ilustrate care aveau aceeași folosință. În sfîrșit, cartea, dacă nu s-a răspîndit, cel puțin a pătruns în clasele populare. Cartea de rugăciuni este
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Radio profesorul va propune variante consacrate de abordare a spectacolului dramatic. Elevii vor descoperi că figura centrală a spectacolului este actorul, ca și regizorul, care interpretează opera dramatică dar spectacolul înglobează și alți creatori dintre care mai importanți sunt: scenograful, ilustratorul muzical și, după caz, maestrul de dans. Elevii își vor putea descoperi și afirma latura vocațională atunci când vor transpune creațiile alese în jocul dramatic și vor realiza ei scenariul, decorurile, costumele și regia spectacolului propus. Participarea la realizarea unui spectacol
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
fiu al unui polo nez din Odessa, Anatolie Petrovici Hrșanovschi, și al unei ucrai nence din Kiev, Xenia Zaharovna (n. Oppocov). Tatăl său, grafician talentat, își aduce familia în capitala României, devenind aici colaboratorul mai tuturor editurilor din epocă și ilustratorul „de casă“ al Editurii Hertz; la Editura Didactică și Pedagogică va lucra peste 40 de ani, până la sfârșitul vieții. Petre studiază la Liceul „Matei Basarab“, apoi este admis la Institutul Francez din București. Îl are ca mentor spiritual pe Roland
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei londoneze Graphic. Se zvonea că viața Îi fusese Întunecată de oarecari nefericiri În căsătorie. Blândețea melancolică a firii compensa la el precaritatea talentului. Purta o manta lungă și pe vreme rea, iar pe vreme mai bună nu se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Brian între 1969-1999 (primul e cunoscut și prin ecranizarea omonimă, Master and Commander), eposuri pasionante cu bătălii navale, furtuni, călătorii, insule și capcane fatale corăbiilor ina mice. Precizia detaliilor istorice și tehnice l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor al marinei engleze din epoca lui Nelson. Filmele cu pirați au ecranizat, în general, romanele genului, cu distribuție de elită, cu risipă de costume, efecte speciale, replici ale corăbiilor de epocă și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lui Hristos cu discipolii săi la Emmaus, alte exemple de scene de ospitalitate). Povestea, adesea rezumată, sau transformată în rondeluri ca în cazul lui Benserade pentru gravurile lui Sébastien Le Clerc și ale lui François Chauveau, este deosebit de îndrăgită de către ilustratorii edițiilor și traducerilor lui Ovidiu ca și de pictori (Bramantino, Bronzino, Zuccari, Rubens, Gyselaer, Elsheimer etc.). Numeroși comentatori medievali și umaniști au căutat să interpreteze sensurile alegoric și moral al acestei povești ("Hospitalitas Deo grata. Baucis și Filemon fabula docet
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
particularul? Și totuși, ce v-a motivat pe dumneavoastră să faceți ceva în această direcție?</b> În mod ciudat, eforturile mele de a face ceva pentru literatură pentru copii au fost stimulate de ilustratori. Nu știu dacă știți de Clubul Ilustratorilor. Este o grupare de artiști plastici tineri care, încă de pe băncile facultății Universității de Arte din București, au fost îndreptați spre zona asta de către profesoară lor, Stela Lie, un ilustrator excelent. Neavând ce ilustra, ei au tras semnalul de alarmă
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
industrială, iar acțiunile mișcării eight-hour au luat amploare abia după Războiul de Secesiune (1861-1865).[4] Pe lângă sindicate, multe grupuri anarhiste și socialiste s-au implicat în susținerea luptei pentru ziua de 8 ore. Textul care urmează, scris de jurnalistul și ilustratorul Art Young în 1939, reprezintă un episod puțin cunoscut din timpul evenimentelor din Haymarket Square, Chicago, de la începutul lunii mai 1886, evenimente ce aveau să ducă la adoptarea zilei de 8 ore în majoritatea întreprinderilor din Chicago. Un fapt poate
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
său mai mare, John, un inventator nenorocos, care concepe tot timpul diferite mașinării, din ce în ce mai ciudate. La vârsta de 13 ani, Gainsborough va pleca la Londra pentru a se iniția în arta picturii. În anul 1740, devine ucenic la gravorul și ilustratorul Hubert Francois Gravelot care locuia de câțiva ani la Londra. Învață foarte repede, este receptiv și, în scurtă vreme, maestrul îi va încredința calfei executarea celor mai importante detalii din operele sale. Descoperă subtilitatea picturii franceze și stilul rococo. Frecventează
Thomas Gainsborough () [Corola-website/Science/301425_a_302754]
-
Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
artiști olandezi și flamanzi. În lucrări predomină ilustrații despre plante și animale. Ilustrațiile botanice devin populare în Renaștere, atât pentru cărțile tipărite prin tehnica gravurilor în lemn colorate manual, cât și ca desene în tuș colorate pe hârtie sau pergament. Ilustratorii tratatelor de botanică, cu capacitatea desenelor lor de a reprezenta esențialul, au fost printre cei mai abili acuareliști din toate timpurile. Ilustrațiile despre natură au atins cel mai înalt nivel în secolul al XIX-lea, prin artiști ca John James
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
ziarelor au cunoscut în aceasta perioadă o dezvoltare fără precedent. Scenele descriptive a situației de pe front erau la mare căutare în acele zile. Astfel, primii corespondenți de presă pe care îi poate atesta istoria gazetăriei au fost chiar caricaturiștii sau ilustratorii. Personalitatea lui Abraham Lincoln, adulată sau contestată, a focalizat atenția poporului american. Datorită ororilor războiului, umorul a căpătat o fațetă tragică devenind mai degrabă metafora existențială. În următorii cinci ani, caricatura de presă va deveni portdrapelul atitudinii civice americane. Britanicul
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Stănescu a mai publicat în colecția „Povestiri științifico-fantastice” nuvela „Frumoasa din planeta adormită” unde formele vii sunt reproiectate sub o altă formă de agregare a materiei, cristalină și simetrică, ca în basmele în feeria cărora fusese inițiat de prima soție, ilustratoare de cărți de povești pentru copii. Tot ca în basmul de la care lucrarea își trage titlul se produce deznodământul, eliberarea prin sărut a lumii încremenite în vraja declanșată cândva de un experiment nenorocit. O altă nuvelă, „Fantastica spadă a cavalerului
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
și în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost primul care a scris o descriere științifică a Koalei în 1814, bazată pe o femelă capturată lângă Muntele Kembla în regiunea Illawarra din New South Wales. Ilustratorul botanic i-a desenat craniul, gâtul, picioarele și labele. Dar lucrarea lui Robert Brown a rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că observațiile și notele sale au rămas în posesia lui până la moartea sa, când au fost preluate de Muzeul
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
fotografia, colajul, obiecte găsite, arta digitală și sculptura. Cea mai cunoscută este colaborarea sa cu Neil Gaiman prin care au produs diferite povești (printre care Sandman, Hellblazer și multe altele). Ashley Wood este un artist de bandă desenată australian și ilustrator cunoscut pentru arta sa atmosferică. Wood lucrează în general în tehnici mixte, combinând pictura în ulei cu prelucrarea digitală. Stilul său conține elemente de expresionism. Înainte de a lucra pentru Marvel și DC a fost cunoscut mai mult pentru contribuția lui
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
bisericilor). Fiul scriitorului, profesorului și pictorului Marian Petry și fratele scriitorului Cezar Petry. Animator și story-board-ist în cadrul Animafilm România, Dacodac, Animadream, Neptuno (între 1990-1996). Ilustrator de carte în cadrul editurii „Univers Enciclopedic“ (1997-1999). Caricaturist în cadrul cotidianului „The Oregonian“, Oregon, SUA (2000-2002). Ilustrator al mai multor publicații și reviste de prestigiu din România („Pro Sport“, „Penthouse“, „VIVA“, „Maxim“ din 2004 - prezent). A participat cu lucrări de grafică și pictură la diferite expoziții colective organizate în timpul anilor de studiu și la altele organizate în
Bogdan Petry () [Corola-website/Science/313895_a_315224]
-
mai celebru exemplu din ficțiune, celebrul detectiv Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle este adesea asociat cu pelerina Inverness. Înfățișarea distinctivă a lui Holmes, completată de obicei cu o șapcă deerstalker și cu o pipă Calabash, i se datorează ilustratorului Sidney Paget și a fost făcută celebru mai târziu de portretizarea lui Basil Rathbone, pelerina Inverness fiind un accesoriu hidrofug. Pelerina purtată de Holmes este din tweed, dar se fac și unele mai ieftine din nailon sau din țesături diagonale
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]
-
Ștrand" că episoade adiționale ale "Aventurilor". Cand Șir Arthur Conan Doyle a reluat seria Sherlock Holmes cu românul "Câinele din Baskerville", apărut în "The Ștrand" că foileton între anii 1901-1902, el a cerut în mod expres că Paget să fie ilustratorul. Paget a ilustrat apoi o altă serie de povestiri scurte, grupate ulterior sub denumirea "Întoarcerea lui Sherlock Holmes", în perioada 1903-1904. În total, el a ilustrat un roman și 37 povestiri scurte cu Sherlock Holmes. Ilustrațiile sale au influențat fiecare
Sidney Paget () [Corola-website/Science/319950_a_321279]
-
Chat noir" a fost printre primele reviste care au publicat articole de Jean Lorrain. Alți autori prestigioși au fost Paul Verlaine sau Jean Richepin, aceștia toți ilustrați de Théophile Alexandre Steinlen. Printre colaboratorii revistei "Le Chat Noir" se numără și ilustratorii: Louis-Christian Döes, Fernand Fau, Godefroy, Uzès, Poirson, Gustave Verbeck, Marcel Capy, Lucien Pissarro sau Henri de Stă.
Le Chat Noir () [Corola-website/Science/317779_a_319108]