292 matches
-
amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că Îți faci datoria, fă tot ce nu-ți place să faci.” (J. Renard) Până nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. (Mai ales cei care au obiceiul de a se iluziona, mai mult decât ar trebui, cu privire la puterile lor de a Întreprinde ceva au nevoie de o corecție de viață pentru a deveni mai realiști În autoaprecieri. De altfel, un alt proverb ne spune: „Cine păgubește se Înțelepțește”.) „Trebuie să roșim
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai ochi, dar nu vede nimic. (E unul dintre paradoxurile dragostei: cu cât ești mai Îndrăgostit, cu atât ești mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face să te iluzionezi asupra calităților partenerului. Trebuie oare ca acest sentiment să fie repudiat din această cauză și să adoptăm atitudinea «lucidității» reci și raționale? Nu trebuie să uităm Însă că iluzionarea este reciprocă, fiecare din Îndrăgostiți Îl vede pe celălalt mai bun
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
efort, care este fundamentală, În schimb, pentru perpetuarea vieții În regnul animal. Μ „Teama care se teme de sine produce curajul.” Adevărul acestui aforism este confirmat de comportamentul timizilor autentici, care recurg deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie să aibă grijă să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
materiale de către o ființă primordială au meritul de a ne face să nu ne limităm orizontul cunoașterii doar la un univers pământesc, ci să Încercăm să credem În existența și a unui alt univers, și anume a aceluia care ne iluzionează În credința că fiecare dintre noi este o părticică de divinitate (care, desigur, nu numai că nu va trebui lăsată să piară, ci, dimpotrivă, va trebui să fie mereu potențată, dacă vrem să ne Înscriem pe un drum al obținerii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de rolul pe care ni l-a fixat opinia publică, dar acest lucru nu ne afectează prea mult, de vreme ce pentru noi el joacă un rol compensator, și pentru nimic În lume nu vrem să renunțăm la intenția de a ne iluziona În ideea pe care o dorim). Μ Deși „cinstea” ar trebui să Însemne pentru toți același lucru, totuși rolurile sociale impun unele diferențe de atitudine cel puțin curioase, dacă nu nedrepte: de exemplu, intransigența opiniei publice față de comportamentul judecătorilor, preoților
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trebuie să știm să evaluăm corect periculozitatea menținerii sau exagerării unor conflicte; sau, dacă vrem să ne bucurăm de ceea ce reprezintă o conduită decentă, va trebui să știm În ce constă o atitudine Înfumurată sau arogantă etc.). Μ Omul se iluzionează În ideea că realitatea subiectivă pe care el o construiește la nivel de imagini, de simboluri sau de construcții verbale abstracte este superioară realității materiale exterioare În care Îi este dat să se nască și să-și desfășoare activitatea. Dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și respectabili”. Nici măcar nu le trece prin cap că aceasta e adevărata degradare, că băieții din popor sunt triști pentru că au achiziționat conștiința propriei inferiorități sociale, dat fiind că valorile și modelele lor culturale au fost distruse. Comuniștii care se iluzionează că (prin referendum, bunăoară) începe să se adune recolta semănată de ei nu-și dau seama că „participarea” maselor la marile decizii istorice „formale” este de fapt dorită de putere, ce are nevoie de un consum de masă și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
infirmă din start pretenția că un singur model ar putea fi adevărul absolut. În altă ordine de idei, v-aș propune să deconspirăm un anumit complex de superioritate pe care riscăm să-l dezvoltăm noi, ca intelectuali. Să nu ne iluzionăm cu ideea că masele largi au fost reeducate, În timp ce noi am scăpat mai puțin reeducați... Desigur, putem vorbi de reeducare În termeni procentuali, constatând că unii au fost reeducați În procent de 90%, alții de 50%... Dar nu cred că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
volumul următor. În răstimp, poetul este vizitat chiar de gândul că filonul creativității sale a secat. Tăcerea aceasta trebuie înțeleasă ca refuz al unei istorii la care poetul tânăr aderase sincer, dar care se dovedise cu totul alta decât se iluzionase el a o evalua prospectiv, precum și ca refuz al rețetei realismului socialist. Versurile din Aventuri lirice (1963; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt scutite de conformisme (obligatorii, spre a putea apărea), dar, în cadrul dat al momentului, ele au putut perpetua imaginea
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă și un fir narativ secundar: tânărul profesor este chinuit și de suferința pe care o resimte ca victimă a unui regim totalitar. Ins ce nu concepe înșelătoria și duplicitatea
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
la umbra partidului. Regretatul Stelian Baboi le spunea „neputincioși”. Cămin al mediocrităților, parlamentarismul trăiește din rebuturile morale care se înghesuie să-i treacă pragul. Odată ajunse în parlament, partidele se organizează în haite care se devoră între ele. Poporul este iluzionat mereu că ceea ce i se întâmplă, este expresia voinței sale libere, plătind din buzunarul său luxul de a fi prostit pe față. Democrația se crede eternă, iar atunci când se absolutizează, devine și ea o utopie. Și analiza continuă. Aruncând câteva
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un accentuat gust de amărăciune defetistă, el ratează totuși, ca și Vasile Coroban, o vocație de polemist, găsindu-și salvarea în studii ample de analiză a fenomenelor generale, îndeosebi a celor ce țin
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează a fi împotriva ei și care, dacă e scriitor adevărat, nu face decât să o sporească” (Cuvânt, 3/1942). Vladimir Streinu intenționează să publice mai multă literatură de imaginație și de idei, precum și critică literară. Și într-adevăr, în perioada
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
înstrăinării îl preocupă pe P. și în romanul Imposibila reîntoarcere (1996), clădit tot pe firul propriei biografii. Liber, după 1989, să se întoarcă în țară, el ezită. Capătă însă în cele din urmă conștiința că este un paria, care se iluzionează și cu privire la noua sa identitate. Într-o cu totul altă postură, în cel de-al treilea roman, Dosarul cu bârfe (2000), autorul-personaj se amuză, privind, ca la un spectacol, la tinerețea petrecută în țară, rememorată odată cu parcurgerea dosarului de la Securitate
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului sculptat cu scumpătate, P., cel care se iluzionează a sfida timpul, se regăsește în zona poeziei din care și-a făcut o lectură de căpetenie. De altfel, în afară de o tălmăcire din Jean Richepin („Rampa”, 1912), el a transpus în românește toate poemele lui José-Maria de Hérédia (o bună
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
munți să se-antreneze ca să scape de grăsimea de pe trup. Ei Îi plăcuse ideea. Zicea că-i Încântată. Era moartă după tot ce era interesant, tot ce presupunea o schimbare de peisaj, oameni noi și lucruri plăcute. Și el se iluzionase la un moment dat că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost atunci un partid nou în Roman, un partid revoluționar, poate ar fi fost cu dânsul, dacă nu i s-ar fi părut utopic, căci el era mai mult critic și ironist, - și foarte puțin entuziast și capabil să se iluzioneze. Pe de altă parte, era ateu. Nu avea prieteni, ci numai cunoștințe de cafenea - la care nu se ducea acasă și care nu veneau la el. Cu acea parte din familie (mai toată) care nu avea nimic distins, nu era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prietenii, cu cunoscuții, cu străinii, cu femeia sau cu iubita ta - bagă de seamă ce vorbești și cum vorbești, cât și când îi frecventezi, cum te arăți: vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreț. Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori de armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde. Fata, pe care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut-o de-atunci, o iubești toată viața. Când bărbatul pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înconjurătoare - omenească sau cosmică - cu câte mai puternică, mai izbucnitoare, cu atât e mai puțin suportată de un obosit. E un contrast atunci prea mare între forțele noastre și cele care ne înconjoară. 19. Când omul nu se mai poate iluziona, când nu mai urmărește nimic, când i-i frică de acțiune, pentru că nu poate reacționa, atunci realitatea nu-l mai interesează. Atunci vine incuriozitatea (oboseala nervoasă, neurastenia, a fost definită și ca o rarefiere a stărilor sufletești). Incuriozitatea este vestitul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această construcție servește ciocnirii secvențelor, reliefării ideii. Fundamentul, dar și finalitatea aforismelor sunt, după cum se vede, de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii, individul superior își ia măsuri de securitate, nu se iluzionează, nu va fi un dezarmat. Am întocmit, din curiozitate, o listă a noțiunilor morale aflate în opoziție în cele peste două sute de maxime și le-am distribuit în șase grupe tematice. Recurența lor este semnificativă. Cele mai multe aforisme, peste șaizeci, sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i se pare un necurmat război: Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde" (p. 22). Aceeași imagine, la Amiel: "Notre vie au contraire (față decea a îngerilor, n. n.) est un train de guerre perpétuel, et le plus cher
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii mei, intrați în celule. Chiar dacă pe unii i-am trecut în trecut, sau m-am iluzionat că am făcut-o, fiecare există în propria mea arheologie-sinegrafie. Când m-am întors în București, i-am găsit pe toți. Am fost o mare norocoasă. Ei însă aveau ceva ce mie îmi lipsea: ziua aceea de 22 decembrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]